Ea este Alina Greavu, cunoscută în online ca Aluziva. Are 32 de ani, părul verde, cercel în nas și tatuaj. Este căsătorită, are 3 copii și o viață în ea cât pentru o țară. Aluziva este o campioană în ceea ce privește strângerea de fonduri din donații și nu numai, pentru cauze sociale. Ea este cea care a strâns banii pentru două ambulanțe necesare Spitalului Grigore Alexandrescu din București, numai de-un exemplu…
Este iute, vorbește pe șleau, poate prea pe șleau:).
E tăioasă, dar caldă, face mișto fără răutate și spune că a venit pe Pământ ca să fie mamă. Chiar se simte mama virtuală a multor tineri la care are un lipici teribil. Stă de vorbă cu ei ca și cum s-ar cunoaște de-o viață învățându-i, printre altele, să fie generoși.
(Când vorbeam cu ea pe Zoom îmi venea în minte numai „fată verde cu părul pădure!”- din Phoenix…)
Alina, binele este ca vremurile. El se adaptează nevoilor pe care vremurile le creează. Cum vezi acest bine sau făcutul binelui în 2022?
Mie mi-ar plăcea să cred că sunt una dintre persoanele care au introdus moda de a face bine printre cei tineri. În „școala veche” campaniile umanitare, strângerile de fonduri, cazurile astea care sunt scurmătoare de suflet se auzeau prin vocile unor oameni care Melania Medeleanu sau Andreea Marin sau alte vedete/ persoane publice care transmiteau pe un ton blând, cald, informații despre „traumele persoanelor” care aveau nevoie de ajutor. Și acest stil funcționa, avea impact asupra acelor generații.
Nu zic că azi nu mai au succes sau că nu mai sunt eficiente numai că noi am devenit mult prea obișnuiți cu social media și aflăm despre cauze sociale de peste tot, de aceea cred că ne-am și desensibilizat un pic.
Concluzia asta a mea nu este bazată pe un studiu, ci prin ceea ce văd, ceea ce simt eu. Oamenii care mă urmăresc nu sunt sensibili la orice cauză. Pentru una sunt dispuși să dea 5 lei, pentru alta 50 de lei, depinde ce le „apasă lor butoanele”, dar și cum pun eu problema. Nu mai merge cu tonul blând despre care vorbeam.
Și poți fi un tânăr de 20 de ani care se dă cu rolele sau face un sport extrem prin Herăstrău dar care dă și 10 lei pentru o cauză prin Revolut,
Deci, din punctul meu de vedere, ceea ce am făcut eu și câțiva oameni din zona asta de online este că am arătat că actul de a dona se face azi mult mai ușor.
Adică ai bani de țigări? Ai bani de cafea? Ai bani pentru ce vrei tu? Atunci pune și 10 lei pentru un caz social.
Eu sper ca în 2022 chestia asta să ia o și o mai mare amploare. Au fost tineri care mi-au scris că, de când m-au descoperit pe mine, au început să doneze, deși nu erau niște oameni indiferenți la nevoile altora, sau nepăsători, dar nu le ajungeau lor la urechi informațiile astea. Unul mi-a scris că are 14 ani și datorită mie a făcut prima donație din viața lui, ceea ce e remarcabil că eu, la 14 ani nu dădeam banii pe donații, ci pe cu totul alte lucruri.
Ești foarte apropiată de generația tânără. Ți-ai propus asta?
Nu, eu cred că am rămas blocată în timp și refuz să fac un pas către cei de vârsta mea. Sunt încă foarte ancorată în adolescența mea, eu am încă acele impulsuri de adolescent, încă mă simt un „rebel” care nu acceptă regulile. Aplic totuși niște „filtre”, dat fiind că sunt mamă, soție, că sunt jurnalist, că sunt un profesionist, dar în rest eu sunt ca ei, ca tinerii, și la felul în care vorbesc, și la felul în care mă îmbrac, și la suflet.
Ești și jurnalist, da. Ai prezentat știri la Digi. Când te-ai uitat ultima dată la televizor?
Alaltăieri la știrile PRO TV.
Cum te uiți la știri acum?
Cu un soi de dispreț pentru felul în care mă încarcă un jurnal de știri, indiferent la ce post mă uit. Cu tot respectul față de colegi, că doar știu ce înseamnă munca din spate- am prezentat știri, am fost reporter- în calitate de om care stă în fața televizorului pot spune că este foarte nociv ce văd.
Am văzut numai știri despre Covid, numai alarmism, numai lucruri care să trezească în noi furie, frică și nu-mi place deloc energia aia. Am văzut o bătaie în trafic, un scandal pe stradă între niște grupuri de bărbați, apoi niște tineri care au distrus o vilă de Revelion, după aia am văzut un incendiu și tot așa și în fiecare zi numai asta vezi! Nu este sănătos emoțional, fizic, sufletește să vezi așa ceva mereu! Pentru că stăm mereu cu secreția asta de adrenalină în noi ceea ce este foarte nesănătos.
Și nu orice căcat e un breaking news, să fim serioși, sunt televiziuni care numai așa funcționează, dovedind că nici măcar nu știu ce înseamnă breaking news! De aceea am și început să mă distanțez de media convențională și să îmi selectez informațiile din internet.
Îmi este mai bine așa. Și aș adăuga că și asta face parte dintr-un bine, din conceptul de „bine”: felul în care se prezintă știrile. Pentru că poți da vești proaste și fără să le umfli cu patetism. Eu știu că deliciul televiziunii este să exploateze la maximum tot ce este în jur și mai puțin ce este în centru, dar lucrurile au degenerat.
Dar și pe internet sunt fake news, ceea ce iar vine în contradicție cu „binele”…
Da, nu spun că internetul nu ar avea nevoie de reglementări. Din anumite puncte de vedere poate fi mult mai rău pe internet, pentru că nu este niciun „gard”, toată lumea aleargă liberă. Dar dacă totuși ești rodat și ai niște minte în cap, știi cum să navighezi sigur în apele internetului însă dacă ești un copil sau un om mai puțin obișnuit cu asta, atunci da, poate fi rău.
Am văzut numai știri despre Covid, numai alarmism, numai lucruri care să trezească în noi furie, frică și nu-mi place deloc energia aia. Nu este sănătos emoțional, fizic, sufletește să vezi așa ceva mereu! Pentru că stăm mereu cu secreția asta de adrenalină în noi ceea ce este foarte nesănătos.
Ai un plan al binelui pentru anul care a început?
Eu, în acțiunea asta de a face bine, de a ajuta, am crescut exponențial, de la etapă la etapă. În momentul în care am început să strâng bani, mi-a fost teamă, pentru că eu nu știam că pot strânge 200 000 de euro într-un an.
Dacă știam, poate mă apucam mai devreme, deși cred că lucrurile au venit așa cum a trebuit, natural. Pentru a strânge sume mai mari aveam nevoie de o săptămână în care nu stăteam cu copiii, nu aveam bărbat, în permanență eram consumată de cauza respectivă, iar dacă nu reușeam să strâng toți banii de care era nevoie, mă simțeam dezamăgită de mine, ca și cum nu aș fi luat BAC-ul!
Așa că am realizat că sunt gata să trec la un alt nivel și mi-am înființat un ONG. În curând vor fi gata acetele. Și am făcut asta pentru că sunt branduri care plătesc ca să lucreze cu mine. Nu mai bine fac eu un ONG să îmi dea acele branduri 2%? Dacă lucrurile ar merge așa, eu aș fi muuult mai eficientă în ceea ce am de gând să fac. Fiindcă dacă aș avea bani în ONG, când aș descoperi un caz aș putea livra banii mult mai rapid și nu aș mai sta o săptămână ruptă de familie ca să muncesc să-i strâng. În săptămâna aia aș face altele!
Eu fac lucrurile în felul meu și asta știu și brandurile care lucrează cu mine
Dar tu și verifici cauzele, nu?:)
Da, da!
În ce vrei să transformi facerea de bine?:)
Într-un business cu parteneri serioși și mulți.
Tu ți-a propus să ai un brand personal? Ai avut o strategie?
Nu! S-a construit singur:) Lucrez cu Florin Grozea de la HIT Yourself care, când m-a luat, nu aveam nici măcar Swipe Up pe Instagram. Eram foarte la început:) Nu știam deci cu ce se mănâncă industria asta. Nu am postat niciodată după o rețetă, nu am făcut clickbait.
Eu fac lucrurile în felul meu și asta știu și brandurile care lucrează cu mine, că eu am un ritm al meu și că nu mi se pot impune niște pași prestabiliți. Eu nu sunt ca un youtuber care are 20 de ani și face toată ziua Tik Tok-uri. Eu sunt femeie măritată, mamă de 3 copii, eu fac curat și gătesc, deci cumva trebuie să te adaptezi la ritmul meu! Fiecare creator de conținut este unic în felul lui, de fapt.
Noi suntem obișnuiți să vedem pe Instagram numai sclipici roz și steluțe, dar eu spun deseori că am o zi proastă sau ce greu e să fii mamă, că asta e, se mai întâmplă!
Ți s-a întors binele făcut?
Oh, da! Dacă am o problemă și o postez pe internet, imediat se oferă cineva să mă ajute. Și asta este răsplata, pentru că de undeva îmi vine mereu un ajutor dacă am nevoie. Răsplata mea este și că mi-am construit un stil de viață pe care nu l-am plănuit. Eu nu mi-am propus niciodată să-mi permit mașină, casă, eu m-am dus cu capul înainte și cu sufletul deschis.
Faptul că îmi permit acum să stau cu chirie într-o casă cu etaj în București, consider că este o răsplată a muncii mele! Răsplata vine prin oamenii care fac gesturi mici, dar care pentru mine înseamnă foarte mult.
Oamenii vin spre mine ca spre o rudă pe care nu au mai văzut-o de mult
Dacă niciodată nu te-ai străduit să îți construiești un brand și totuși îl ai, înseamnă că lucrurile au venit natural, înseamnă că acesta este drumul tău?
Desigur. Niciodată nu am crezut altceva. Eu chiar cred că am venit pe acest pământ cu un rol clar: acela de a fi mamă. Că am fost mamă chiar înainte să devin una. Mereu am fost mama răniților, a tuturor prietenilor, la mine stăteau toți cei care nu aveau cazare, la mine veneau toți când treceau printr-o despărțire, sau dacă nu aveau țigări, sau…
La 16 ani chiar am vrut să adopt un copil pentru că simțeam cu ardoare că vreau unul! Mai târziu am extins rolul ăsta de mamă în familia mea și în grupul meu de prieteni. Ceea ce fac eu acum în online este o extensie a acestui rol pentru că aparent sunt o mamă virtuală pentru foarte mulți tineri. „Aluziva îți mulțumesc foarte mult că ai vorbit despre HPV, eu nu aș fi avut niciodată curajul să o întreb pe mama și acum aflu prima dată despre chestia asta”– e un exemplu…
Te-ai gândit să scrii o carte despre toate aceste mesaje?
E unul dintre marile mele visuri, să scriu o carte, dar nu am găsit încă acel lucru care să o declanșeze.
Eu cred că am rămas blocată în timp și refuz să fac un pas către cei de vârsta mea. Sunt încă foarte ancorată în adolescența mea, eu am încă acele impulsuri de adolescent, încă mă simt un revoluționar care nu acceptă regulile
Ți se spune că te plângi? Că pe Instagram mai spui și că ai zile proaste.
Da, noi suntem obișnuiți să vedem pe Instagram numai sclipici roz și steluțe, dar eu spun deseori că am o zi proastă sau ce greu e să fii mamă, că asta e, se mai întâmplă! Eu îmi prezint viața pe Instagram, știe toată lumea, cu toții avem nevoie să ne ventilăm puțin, social media ne activează pe toți cu energie negativă.
Social media ne dă senzația că ne cunoaștem, că am putea fi uneori familiari unii cu alții. Cum gestionezi asta?
E puțin ciudat. Pe mine mă urmăresc peste 100 000 de oameni pe Instagram. Și merg pe stradă și se uită oamenii la mine, acuma eu nici nu-mi dau seama dacă se uită că mă recunosc, sau se uită pentru că am părul verde:))). E ciudat, oamenii vin spre mine ca spre o rudă pe care nu au mai văzut-o de mult… Mă iau în brațe oameni pe care nu-i știu și mă întreabă despre lucruri din viața mea și am o secundă în care mă întreb de unde știu, după care realizez că de pe Instagram:)
Care este următoarea culoare de păr?
Nu cred că o voi schimba. Am rămas atașată de culoarea asta:) care oricum a devenit parte din brandul meu:)
De ce ai ales-o?
Nici nu știu… Eram însărcinată cu Matei sau eram între sarcini, nu mai știu când am decis să schimb… Aveam părul lung și șaten și mi se părea că sunt banală. Asta am crezut atunci despre mine. Așa că am început mai întâi cu vârfurile pe care le-am făcut verzi, apoi mai mers mai sus, și mai sus până când am fost la coafor și m-am decolorat și asta a fost.
Și acum te mai simți banală?:)
Nu, sunt același om ca înainte de a mi-l colora:). Pentru mine însă părul verde a însemnat un factor de distingere. Părul verde, cercelul în nas și vorba în romglenza, toate astea au fost niște particularități care m-au ajutat să fiu mai vizibilă.
O persoană foarte controversată spunea de curând că vorbește despre absolut orice, atâta vreme cât e cineva care să o asculte. Cum comentezi această expresie?
Păi de ce să te mulezi după audiența ta? Cum adică? Dacă nu mai e nimeni care să te asculte, schimbi sau pleci sau ce? Mi se pare aiurea. Eu vorbesc indiferent de câți oameni m-ar asculta, pentru că e foarte important motorul din spate, adică ceea ce te motivează. Dacă eu vreau să fac educație sexuală, ceea ce și fac deseori pe internet, sunt oameni care pleacă și oameni care rămân, dar mesajul meu nu se schimbă în funcție de audiență. Persoana respectivă spune lucrurile acelea știind că va șoca. Eu nu vorbesc despre LGBT, educație sau învățământ ca să șochez sau doar pentru că ascultă cineva, ci pentru că așa am considerat, dovadă că am primit un mail și am fost invitată la Ministerul Învățământului la o discuție. Și asta nu pentru că vin doar și critic, ci vin și cu idei, cu soluții…
Câți bani ai strâns anul trecut din donații?
230 000 de euro.
Și anul acesta ți-ai propus mai mult?
Încă nu am eu pe masă actele ONG-ului ca să mă lansez în previziuni finaciare, dar ce pot să-ți spun este că eu am un caz de care mă ocup, o mamă care are două fetițe cu autism care trebuie duse la terapie cu taxiul pentru că nu se comportă ok în mijloacele de transport comun, au un autism avansat.
Așa că plătește lunar 2000 de lei numai pe taxi. Și din salariu ea trebuie să plătească și terapiile copiilor, și tratamentele, și tot ce trebuie pentru viața de zi cu zi și face niște eforturi colosale. Și am reușit să găsesc o școală de șoferi care să facă cursuri de conducere cu ea gratis ca să-și poată da examenul de permis, iar primul lucru pe care vreau să-l fac cu ONG-ul meu este să îi cumpăr o mașină ca să știu că i-am rezolvat această problemă. Pentru mine ar fi cea mai mare satisfacție!
Cum se va numi ONG-ul tău?
Asociația Aluziva, cum altfel?:)
Și ce aluzie le faci celor din comunitatea ta în 2022?
Eu nu fac aluzii, eu zic direct și fără ocolișuri ceea ce am de zis.
foto de la Aluziva
