Probabil că nu e nimic mai rău ca o depresie, ca acel sentiment că te rupi în bucăți care se desprind din tine și plutesc pe râuri de deznădejde.
Am simțit ceva asemănător, dar fără să fie depresie, ci doar o tristețe profundă și o disperare și tot mi-a fost de ajuns. Dacă depresia este mai mult decât am simțit eu, atunci e rău.
Poate după naștere, da, atunci cred că am făcut o depresie tipică perioadei, dar nu am știut și am dus-o pe picioare, lucru care mi-a făcut zilele negre.
Oamenii se feresc să vorbească despre asta, poate că unii nici nu știu că au așa ceva, alții se tem să nu râdă ”lumea” de ei. Țin minte că i-am recomandat unei prietene un medic atunci când am văzut semnele depresiei pe chipul ei și mi-a zis că este exclus, că nu „face așa ceva”. I s-a părut un semn de slăbiciune, pentru că e grav să fii slab, nu-i așa? E grav să recunoști că nu mai poți, nu-i așa? Te scoate din linia întâi și din atenția generală faptul că ești vulnerabil.
Ați observat că societățile care au grijă de cei vulnerabili merg mai bine? Că sunt mai dezvoltate și mai civilizate?
Campanie de conștientizare prin artă japoneză
Artistul vizual Lidia Alina Nicolae a realizat pentru campania „Să învingem depresia” cinci lucrări, „lipind” bucățile unor obiecte sparte printr-o tehnică devenită artă, despre care nu știam până acum, arta japoneză kintsugi, în care lipitura se face cu un fel de lac amestecat cu praf de aur. Cu alte cuvinte, exact ceea ce ne face diferiți este vizibil, este prețios, este expus privirilor celorlalți.
https://www.youtube.com/watch?v=zzALIRHhENU&feature=emb_logo
Artistul a discutat cu cinci oameni cărora le-a aflat poveștile și pentru fiecare a realizat o lucrare, un obiect care să vorbească despre el.
Campania este lansată de Janssen România alături de Coaliția Organizațiilor Persoanelor cu Afecțiuni Cronice (COPAC) și își propune să crească nivelul de informare și înțelegere despre provocările și stigma prin care trec cei care suferă de tulburări de sănătate mintală.
Imaginea, ambasadorul aceste campanii este actrița Oana Pellea cea care vorbește despre propria sa depresie descriind-o astfel:
„Știu cam toate etapele depresiei. Am trecut prin asta în momentul în care mama mea a plecat dintre noi. Țin minte că ceea ce m-a făcut să cer ajutorul a fost tot mama mea, care era în prag de plecare pe lumea cealaltă și mi-a zis să pun mâna pe telefon și să cer ajutor. Țin minte ce hău negru era. Ca imagine, închideam ochii și dacă mă gândeam la viitor, nu vedeam decât un ecran negru. Nu mai voiam să ies din casă. Nu mai voiam să practic meseria. A fost un coșmar.
Mi se pare extraordinară această inițiativă, această campanie. Am prieteni care trec prin depresie. Suntem, din păcate, din ce în ce mai mulți. Știu cât de greu este să îi conving pe cei care au depresie că oricine poate trece prin asta și că pasul cel mai important este să cerem ajutor. Există o teamă, o rușine de a mărturisi că trecem prin depresie. Eu am revenit numai cu ajutor. E o boală serioasă, dar e o boală care poate fi vindecată. Trebuie doar să o recunoști, să pui degetul pe problemă și să ai curajul să ceri ajutor.”
1 din 4 persoane este afectată pe parcursul vieții de tulburări de sănătate mintală, depresia fiind principala cauză de dizabilitate la nivel Mondial.
În Europa sunt peste 40 de milioane de oameni diagnosticați cu depresie, adică de două ori populația României.
1 din 10 persoane a lipsit de la serviciu din cauza depresiei, pierzând în medie 36 de zile lucrătoare pe episod depresiv.
Costurile economice ale depresiei s-au ridicat la 136,3 miliarde euro în Spațiul Economic European în 2007, adică echivalentul a aproximativ 265 euro pentru fiecare locuitor din prezent.
