Am avut bafta ca mama să fie profesoară de limba română. Ba nu, bafta a constat în faptul că fiind profesoară de română, a avut timp și răbdare să stea cu mine, să mă învețe și să mă formeze cu o răbdare demnă de sfinți.
M-a învățat să citesc, să intru în profunzimea textelor, să înțeleg ideile scrise sau nescrise din ele, m-a învățat să scriu corect și frumos.
Pe vremea mea, (cum sună asta?) la română noi, copiii, citeam mult și învățam pe dinafară comentariile textelor. Erau zeci de pagini de memorat și uram asta, dar se pare că a folosit. O dată pentru că la examenul de admitere la liceu nu eram puțini pe un loc (fac parte din generația cea mai numeroasă a României) și ca să iei o notă bună trebuia să fii foarte bine pregătit și o dată că nu aveam timp la examen, dacă nu am fi memorat acele comentarii, să le compunem pe loc.
Poate că nu a fost cea mai bună metodă, poate că a avut carențe, dar a folosit. Orice am învățat la școală, mie mi-a folosit. Nu întotdeauna practic, că văd că există acest curent acum, ci mai degrabă la nivelul intelectului. Școala te învață să gândești, să legi informații, să le cauți, să știi cum să le integrezi și să le folosești apoi eficient.
Mama mea era mereu în spatele meu, sau lângă mine, așa cum mulți părinți azi o fac cu copiii lor ajutându-i să treacă peste această ciudată și dificilă perioadă. Eram mereu împreună. Mama avea grijă (și are și azi) de felul în care vorbește. Și când ne povestește ce a gătit, sună ca o lecție de dicție și de gramatică la un loc.
Așa e mama și îi mulțumesc până în ziua de azi că a fost așa. Și îi datorez totul.
Am, la rândul meu un copil care acum trece în clasa a opta. Face parte din generația care nu a avut manuale, adică prima generație care a făcut clasa zero și pentru care sistemul nu a fost pregătit. Acum are dublă „baftă” să nici nu înceapă școala normal, și în plus, la vară, va avea și un examen de capacitate diferit de ceea ce a fost până acum…
De aceea mi-am propus ca anul acesta să fiu ca mama. Să stau, atât cât voi putea și atât cât voi fi în stare lângă copilul meu, să-l ajut să înțeleagă și să învețe. Copiii noștri nu știu să învețe, nu au tehnică, nu au plăcerea de a învăța, nu au mulți mijloacele necesare pentru asta. Sigur, sunt și excepții, nu generalizez.
Și, dacă eu sunt îngrijorată pentru al meu, eu, care lucrez de acasă și mă pot ocupa de el, nici nu vreau să mă gândesc ce se va întâmpla cu ceilalți copii care nu au șansa copilului meu.
De fapt, vreau să mă gândesc și de asta și scriu acest articol, pentru că vreau să mă gândesc.
În România unul din trei elevi nu a avut acces la resursele educaționale/școală în timpul situației de urgență și de alertă insituite din cauza pandemiei de Covid 19. Acest lucru a dus la un acces inegal la educație, ceea ce va avea efecte în viitor. La asta adăugăm lipsa de instrumente și de abilități în domeniul digital și imaginea viitorului se contureză clar.
Discrepanțele care au apărut între mediul urban și cel rural, ca și resursele distribuite în mod inegal în acest medii, au determinat Vodafone să se implice în educație printr-o campanie la care subscriu: Împreună nu lăsăm niciun elev în urmă.
Utilizatorii Vodafone sunt încurajați să doneze 2, 5, sau 10 euro pentru extinderea programului Școala din Valiză despre care citiți aici.
Fundația Vodafone va dubla întreaga sumă a donațiilor.
Acesta proiect presupune și extinderea resurselor oferite de Programul Școala din Valiză prin realizarea de masterclasses specifice pentru toți elevii, acces la o bibliotecă digitală și programe de îndrumare.
Puteți dona prin SMS din credintul existent în extraopțiunea cartelei preplătite, direct pe factura Vodafone sau cu ajutorul unui card bancar.
Vodafone și Fundația Vodafone vor să ajute, să se implice și să încerce, pe cât posibil, să contriubie la micșorea distanței dintre mediul rural și cel urban, din punct de vedere al educației și șanselor la învățatură.
Educația „arde” în această perioadă! Și ca subiect, și ca urgență. Oricine poate da o mână de ajutor este binevenit, fie că e o companie, fie că este societatea civilă, desigur, în siajul statului și a măsurilor sale.
Eu donez aici https://www.vodafone.ro/educatie
Donează și tu pentru toți copiii care au nevoie de noi!
