Toni Grecu este u;or de recunoscut. După zâmbet, după port:) Este plin de glume, are o istorie a umorului românesc modern în spate, s-ar zice chiar că e sinonim cu ea. Divertis, grupul de umor deștept, este cel mai reprezentativ pentru râsetele românești de după 89.
Toni Grecu, cât de serioasă e treaba asta cu umorul?
Depinde cum vrei s-o iei… Umorul e un gen periferic. Se consumă ușor, pentru că lumea are impresia că se face ușor, e un gen care se alterează foarte rapid, probabil, dintre toate, el este cel mai perisabil. O glumă o auzi o dată și râzi, o doua oară râzi mai puțin, a treia oară zici băi, ce-i asta?
Nu-i ca muzica, nu-i ca teatrul, nu-i ca filmul, e… altceva… Și, din această cauză, cei care fac umor trebuie să fie foarte prolifici și trebuie să producă pe bandă rulantă, ca să se mențină în formă. Dacă se rezumă la niște glume care se repetă la nesfârșit, ies repede din schemă și nu prea ajung să facă o carieră în acest domeniu, dacă vorbim despre profesioniști. Altfel spus, pentru cei care sunt pasionați de umor din perspectiva spectatorului, lucrul se schimbă. Vorba lui Shakespeare, contează urechea care ascultă, nu gura care spune.
Fiecare glumă este înțeleasă diferit de fiecare spectator în parte. Nu râdem toți la fel. Și, mai ales dacă vorbim despre umorul politic, fiecare înțelege gluma în funcție de simpatiile pe care le are. Cel mai important, până la urmă, ca să nu mai batem câmpii, este să-l ai. Pe el, pe umor. Că, dacă nu-l ai, ești un trist care pierzi timpul pe fața pământului fiind o murătură. Și, decât să fii o murătură, mai bine te lași păgubaș.
Cine are umor din start, din naștere, e un om care se adaptează mai ușor la situații, la probleme, socializează mult mai ușor, are performanțe mai bune. Nu e condiție, firește, așa se întâmplă de multe ori… Îmi place când aud tinere domnișoare care, la întrebarea ce fel de bărbat ți-ai dori, nu există ca, între calitățile trecute, să nu fie simțul umorului în primele două, trei.
Bărbatul ideal, pentru toate femeile de pe pământ, înainte de a se mărita este ăla care are simțul umorului. Sigur, nu se pune niciodată întrebarea invers, dacă domnișoara are și ea simțul umorului, pentru că degeaba are soțul, dacă nu are soția! E o problemă de potrivire, că dacă soțul are umor și soția e posacă, e un dezastru. Dar și dacă sunt doi cretini care râd în continuu, iar e dezastru.
Umorul e un mecanism bun pentru om prin care își poate regla bunul simț și starea în relație cu ceilalți. Dacă ai umor, ai măsură! Dacă ai măsură, ai bun simț. În general, oamenii cu umor se feresc să fie penibili, ridicoli și astfel dau o șansă mai mare bunului simț.
Și la tine cum e? Soția are umor?
Cred că suntem undeva într-o zonă bine temperată: când are ea umor, nu am eu, când am eu, nu are ea, deci ne completăm. Sigur, exagerez, dar ea are un tip de umor mai „jurnalistic”, că asta îi este și meseria, iar eu am un umor mai artistic.
Atunci când oamenii trăiesc în panică, în frică, umorul funcționează ca un mecanism de protecție…
Ies multe glume în perioade grele, de ce?
Pentru că atunci când oamenii trăiesc în panică, în frică, umorul funcționează ca un mecanism de protecție. Și asta se vede excepțional de bine pe net. E festival de umor! În carantină a fost un festival internațional de umor, că nu vorbim numai de români. Au venit glume de peste tot și unele au fost excepționale! Și chiar pe subiectul pandemiei, un subiect dur altminteri, un subiect care ne-a înspăimântat de ne-a ținut pe toți în casă. Când s-a mai întâmplat așa ceva?
Umorul te ajută să-ți mai reglezi un pic adrenalina în corp, pentru că, dacă ești mereu în palpitații, ești terminat! Dar, dacă mai spui o glumă, dacă mai râzi un pic, dacă nu iei totul în foarte serios, e bine.
Că, dacă e să ne luăm după tot ce se vede la programul de știri, e clar că e sfârșitul lumii, și dacă îl și trăiești la cea mai mare intensitate, mai bine îți pui singur ștreagul de gât. Dar nu e chiar așa! Nu e chiar așa cum se vede la știri! Nu este! Trebuie să ne mai dăm o șansă, iar umorul și speranța merg mână în mână! Oamenii care au simțul umorului sunt mai deschiși spre speranță și spre partea pozitivă a vieții. Oamenii fără umor sunt mai posaci și trăiesc la maximă intensitate orice mesaj negativ.
Cine are umor din start, din naștere, e un om care se adaptează mai ușor la situații, la probleme, socializează mult mai ușor, are performanțe mai bune.
Cum te uiți acum la spectacolele Divertis al cărui lider erai?
Nu prea am timp să mă uit în spate, decât așa… din când, în când… E o întrebare la care pot să răspund 2 zile fără să mă opresc din vorbit, pentru că sunt multe lucruri despre care se poate discuta din acest punct de vedere. Pentru că au fost niște vremuri irepetabile, care ne-au adus multă satisfacție, multe bucurii.
E foarte greu să compar ce a fost în perioada respectivă cu ce se întâmplă acum, mai ales că trecem printr-o pandemie și o revoluției vieții pe pământ. Perioada Divertis a fost foarte frumoasă, o perioadă în care eu, împreună cu ceilalți colegi din trupă, am realizat, practic, lucruri imposibil de repetat la nivel de grup.
O societate normală la cap știe să râdă de propriile vicii, metehne, neajunsuri, iar autoironia este un semn de educație și cultură. Nu oricine o practică.
Bancurile, glumele sunt semne ale unei societăți sănătoase?
Eu cred că da. O societate normală la cap știe să râdă de propriile vicii, metehne, neajunsuri, iar autoironia este un semn de educație și cultură. Nu oricine o practică. Anglo-saxonii sunt cei mai autoironici, de asta și sunt ce sunt. De asta eu nu prea aș vrea să fiu chinez, de exemplu. Nu cred că mi s-ar potrivi, nu aș vrea!:) Chinezii fac glume fizice, mai mult, iar autoironia le lipsește, cum să râzi de marele popor? Că dispar imediat! Nu!
Există un umor care se duce și unul care rămâne?
N-aș împărți lucrurile așa. Există un umor de consum, care e bazat pe partea asta mai banală a vieții, a relației dintre oameni și pe zona erotică, la care râd oamenii tineri, pentru că e hormonal.
Umorul implicat social și care are consistență mai mare, e cerebral și se adresează oamenilor care sunt trecuți prin școală, care au responsabilități, care au niște pretenții de la guvernanți, de la oamenii cu care se înconjoară… Umorul este poate cel mai stratificat dintre genurile artistice. Fiecare strat social are genul lui de umor specific, iar atunci când un umor face să râdă oameni din mai multe categorii sociale, atunci avem de-a face cu megatalente, cu super profesoniști.
Cum te privesc comedianții tineri de azi?
Am contacte strânse cu mulți dintre ei, îmi sunt colegi cu care mă împac foarte bine, Sunt oameni minunați, mă refer la generația următoare mie, nu vorbesc despre cei foarte tineri, cu aceia nu prea am contacte, nu îi cunosc bine. Dar cu cei de 28, 30 de ani mă împac foarte bine.
Simțul umorului e ca și vinul, pe măsură ce trece timpul, devine mai rafinat. Nu mai râzi chiar la orice.
Te privesc ca pe un mentor, ca pe un dinozaur?
Nu nu am nici față, și nici atitudine de dinozaur…. Eu mă adaptez, nu fac mari figuri, nu îmi fac postament… Nu. Eu apreciez mult umorul proaspăt, care are consistență. Nu-mi place umorul ieftin, dar asta ține de gust. Simțul umorului e ca și vinul, pe măsură ce trece timpul, devine mai rafinat. Nu mai râzi chiar la orice.
Ce relație ai cu vârsta ta?
O relație de prietenie, deși în anumite momente suntem în contradicție, pentru că voința o ia înaintea putinței. Dar încercăm să păstrăm o relație bună, să nu o ia unul, înaintea celuilalt. Eu îi înțeleg cu ușurință pe cei mai tineri, tocmai pentru că nu sunt închis într-o bulă strâmtă de unde privesc superior pe cei care vin din urmă. Psihologic vorbind, vârsta mea e mai mică decât cea biologică.
