De la mama am moștenit cochetăria și grija pentru detalii, de la bunica am primit colagenul (și colesterolul), de la bunic credința și de la tata prudența.
Așa începe un sumar al moștenirilor mele genetice, de temperament și fizice. Bine, nu le pun pe cele medicale, că nu are rost și oricum m-ar demoraliza.
Așa că le pun pe cele care contează: viața, și numele, și nasul, și zâmbetul.
Am moștenit de la ai mei un fel de a privi lumea și pe Dumnezeu.
Am moștenit și niște cercei roz de la bunica pe care îi țin minte în urechile ei și cărțile de rugăciune ale bunicului, devenit la bătrânețe călugăr la Mânăstirea Curtea de Argeș. Am moștenit liniștea cititului de la mama, profesoară serioasă de limba română căreia îi mulțumesc că m-a „chinuit” cu comentariile necesare la admiterea în liceu.
Am moștenit niște dureri când port tocuri de la bunica și niște calculi renali de la toată familia.
Sigur. Și lipsa de îndemânare a … nu spun cui, că ultima dată m-am tăiat cu cubul de gheață făcând limonadă (pe asta sunt sigură că nu ați mai auzit-o).
Am moștenit iubirea de cărți de la toți și iubirea de iubire de la întreaga familie.
Am moștenit spiritul căsniciei de la bunici și un fel de pragmatism de pe la niște unchi.
Am moștenit pofta pentru dulce de la bunica mea care îmi dădea pâine cu zahăr când plecam la joacă de dimineața până seara, că pe vremea aia zahărul era aliment, nu moartea albă. Am moștenit incapacitatea de a minți, dar și o naivitate tulburătoare de la vreo două mătuși și… gata.
În rest, tot ce e bun și rău, am adus eu în bagajul cu care am venit pe lume. Și cred că, până la sfârșitul vieții, voi reuși să mi le descopăr pe toate, fiindcă asta este, nu ajungi să te cunoști cât ai vrea pe deplin și cu adevărat niciodată.
Dar cel mai important (cred) este faptul că am moștenit capacitatea de a mă mira, de a fi curioasă și de a crede că există undeva o soluție pentru orice, dar și puterea de a merge mai departe.
Am moștenit lecții de viață învățate și lecții de la care am tras chiulul, dar, una peste alta, iubesc ce am moștenit, ceea ce cred că este, de fapt, cea mai de preț moștenire.
