Sabina Amaricăi : "Când fricile stau la baza unor decizii, nivelul de anxietate devine nesănătos și contraproductiv"

Sabina Amaricăi

Sabina Amaricăi este coach autorizat în domeniul Life, Leadership & Executive în Irlanda. Ca profesie de bază, Sabina Amaricăi este de inginer în IT.  A lucrat în România zece ani ca manager, leader și inginer, după care a ajuns în Irlanda unde a început o viață nouă. De curând a scris o carte în engleză despre anxietate care are mult succes și care aduce lucruri noi în definirea și descifrarea acestei stări, de la teorie la exemple practice.

Mi-a plăcut cartea, am înțeles-o chiar dacă nu am studii de specialitate și cred că diaspora produce idei utile care ajută oamenii ce au nevoie de a se regăsi pe ei înșiși în țările și culturile străine, lucru deloc ușor…


Sabina Amaricăi, mai întâi de toate, de unde această preocupare pentru anxietate? De ce?

Cu ani în urmă, viața mea era un stres continuu. Asta era normal pentru mine, asta vedeam în jur și atunci nu mă mai întrebam dacă există și altceva- un alt fel de a trăi. Sau dacă „normalul” meu chiar era normal. De fapt, ce numeam eu normalitate atunci era un nivel greu de suportat de anxietate. După ce am trecut prin câteva episoade dificile, mi-am dat seama că am nevoie să mă înțeleg mai bine. Și așa a inceput această călătorie în lumea anxietății. Cel mai important aspect pe care l-am înțeles până acum este că anxietatea pe care o aveam foarte des, mă făcea să renunț la unele vise. Sau chiar să nu visez atât de departe.

De unde vine anxietatea?

De-a lungul vieții noastre, acumulăm diverse sisteme de credințe care ne ajută să depășim situațiile cu care ne confruntăm. Sistemele de credințe sunt anumite propoziții, fraze, care reprezintă adevărul pentru noi, indiferent de context. În funcție de situație, creierul nostru caută în aceste sisteme de credințe și, dacă găsește ceva potrivit, răspunde cu emoția corespunzătoare atașată contextului respectiv. Când emoția respectivă este frică, reacționăm conform comportamentului natural pentru frică- fight or flight. Dar se întâmplă des ca unele din sistemele noastre de credințe să nu mai fie de actualitate – și să ne facă să reacționăm într-un mod nepotrivit situației.

Deși fricile sunt emoții perfect normale și chiar de ajutor când vine vorba de supraviețuirea noastră ca specie, atunci când fricile stau la baza unor decizii, putem considera că nivelul de anxietate devine nesănătos și contraproductiv.

În cazul meu, am descoperit că am diverse sisteme de credințe care îmi dădeau stări de frică în momente în care nu era nevoie de asta. Și am înțeles că nu trebuie să trăiesc așa- ele trebuie adresate. Desigur, nu se întâmplă peste noapte. Pentru mine,  această analiză a devenit un mod de viață acum.

Cum ați ajuns să locuiți în Irlanda? Ați simțit anxietate atunci când v-ați văzut într-o altă țară și o altă cultură?

După o experiență profesională de peste zece ani în Romania, peisajul îmi devenise foarte cunoscut. De la firmele din domeniu, la cultura, dinamica echipelor și cerințele de la specializarea mea – eu sunt și inginer de testare software automatizată – totul devenise predictibil. Aveam nevoie de noi provocări, și nu doar în domeniul tehnic.

Mutarea in Irlanda a venit într-adevăr cu multe provocări. Și da, ca orice schimbare, a generat multe frici. A scos la iveală atât de multe sisteme de credințe învechite sau neînțelese la vremea la care le  adoptasem.

Oricât de mult citești despre o cultură, atunci când ajungi să locuiești acolo, intervine percepția personală asupra acelei culturi.

Irlandezii sunt foarte diferiți de noi, românii – de latini, în general. De exemplu, la început mi se părea ciudat cât de calm reacționează și cât de des răspund cu „ești ok” (o variantă foarte interesantă de răspuns atunci când îți ceri scuze din varii motive – ei spun că „ești ok”, nu doar „e ok”).

Cum ziceam, ei sunt clar altfel decât noi. Nu își poartă emoțiile pe mânecă, dar le au. Nu sunt evidente celor cu care interacționează ocazional, în magazine sau pe stradă – ba chiar cei mai mulți zâmbesc, indiferent de starea pe care o au în acel moment.

Și chiar acest aspect aparent pozitiv mi-a adus frici.

Cum să zâmbească aproape toată lumea, la o interacțiune scurtă? Eram obișnuită să primesc o privire încruntată sau chiar vreo ocară la un moment dat, dacă deranjam pe cineva 😊 Cum o să pot să fiu și eu așa?

Nu știam ce să cred și cum să mă comport. La momentul respectiv, mi se părea că totul este superficial. Acum, acesta este un exemplu de credință neadevărată pentru mine. Acum mi se pare logic să putem relaționa cu oameni diferiți de noi, să ne putem integra în orice mediu sau cultură, atunci când avem motivația de a face asta.

Pot spune că mutarea în Irlanda m-a ajutat să evoluez ca persoană, atât pe plan personal, cât și profesional.

 

Deși fricile sunt emoții perfect normale și chiar de ajutor când vine vorba de supraviețuirea noastră ca specie, atunci când fricile stau la baza unor decizii, putem considera că nivelul de anxietate devine nesănătos și contraproductiv.

 

De ce nu vorbim despre anxietate? Ce ascundem deseori?

Sunt foarte multe motive pentru care alegem să nu vorbim despre asta – indiferent de cultură. În primul rând, nu toți suntem conștienți când stresul din viața noastră atinge cote înalte. Pentru mare parte din oameni, normalitatea  e reprezentată de niște niveluri de stres îngrijorătoare. Chiar și dacă medicul le recomandă anxiolitice sau alte soluții de a scădea nivelul de stres, parte dintre oameni aleg să nege cu toată ființa lor că ar avea vreo problemă. Și apoi, mai există și categoria celor care cred ca anxietatea este o boală  gravă – ceea ce îi sperie și mai tare și îi face să se simtă neajutorați.

Dar cel mai dureros motiv pe care clienții mei îl menționează este că nu se simt suficient de puternici să se descurce singuri cu acele emoții copleșitoare. Prin urmare, le ascund și găsesc diverse mecanisme de supraviețuire.

Neacceptarea – atunci când nu recunoaștem față de noi înșine că suntem speriați, că nu ne simțim ok în anumite momente – este ceea ce ne aduce în stări de panică și de anxietate severă.

Irlandezii sunt anxioși?

Da, absolut, ceea ce generează fricile nu ține de cultură. Pe tot parcursul vieții învățăm sisteme de credințe care generează frici –  fie de la cei apropiați, fie prin observarea altora sau din propriile noastre experiențe. Chiar parte dintre clienții despre care vorbesc în carte sunt irlandezi. Multe dintre anxietăți sunt chiar aceleași ca și în cultura noastră. Un exemplu ar fi frica de eșec, atunci când vrei să schimbi ceva – un nou loc de muncă, un nou rol, un copil, o relație, etc.

 

„Anxietatea te forțează la introspecție”

 

Ce reacții ați avut după publicarea cărții?

Cea mai interesantă reacție a venit din partea celor care mă cunosc personal – mi-au spus că, citind cartea, au avut sentimentul că eu aș fi fost lângă ei și le-aș povesti. Mă bucură enorm acest feedback, pentru că asta am intenționat cu această carte – și de altfel cu fiecare carte scrisă- ca mesajul să fie personal. Nu am vrut să fie încă o carte teoretică, scrisă pompos.

Subiectul este dureros pentru mulți aflați încă în acest proces. Intenția mea a fost să dau stigma jos și să fac subiectul ușor abordabil pentru fiecare cititor.

Mulți oameni mi-au spus că s-au regăsit în exemplele din carte – că au plâns când au realizat că nu sunt singuri. Asta m-a bucurat atât de mult!  Pentru că acesta este exact motivul pentru care mi-am dorit să public ceea ce scriu – să ajut pe alții să vadă că nu sunt singuri în acest proces, și, mai mult, că există luminițe care strălucesc atât de tare chiar în tunelul pe care îl traversează acum.

În ce fel v-ați structurat cartea și de unde v-ați documentat?

Sunt încă mulți oameni care nu știu ce este anxietatea, și cum ar arăta aceasta într-o viață obișnuită. Așa că în primul capitol povestesc o zi care pare a fi ”normalul” celor mai mulți oameni.

Cartea este structurată apoi în modul în care percep eu viața acum.

Ce înseamnă subiectul pe care îl abordez – ce este anxietatea. De unde a început.

Iar în fiecare capitol detaliez, dezbat și exemplific aspecte pe care le consider importante pentru mare parte dintre noi.

Povestesc și câteva cazuri mai puțin comune, dar pe care eu le consider fascinante – cum ar fi legătura dintre diferite dureri fizice și anxietate.

Fiind o parte din experiența mea de viață, anxietatea mă fascinează în continuare. Și am vrut să aflu mai multe, să înțeleg mai multe. Documentarea mea pe acest subiect este continuă, de la cursuri și lectură în domeniu, la ședințele de terapie și la analiza atentă a experiențelor personale și ale celor din jur – clienți sau doar cunoscuți.

 

„Anxietatea îți poate fi un aliat în mai multe moduri”

 

Oferiți soluții în carte. Care sunt cele mai simple pentru a alunga anxietatea? Sau, mai exact sunt ele cu adevărat simple?

Soluția pe care insist în carte este terapia – nu cred să existe o baghetă magică sau o rețetă care  să-i ajute pe toți în egală măsură. Pentru că fiecare dintre noi suntem diferiți, într-o masură. Doi oameni vor avea comportamente și reacții diferite chiar și atunci când trec prin ceea ce pare aceeași situație. Vor avea chiar și înțelegeri diferite cu privire la ceea ce li se întâmplă. Consider că fiecare dintre noi este unic și este rezultatul tuturor experiențelor, cunoștințelor, și a personalității sale.

Aș vrea să spun că soluția este simplă și rapidă, dar realitatea este că depinde de fiecare dintre noi – depinde atât de sistemele de credințe, care ne ajută mai mult sau mai puțin,  cât și de sistemele de valori ale fiecăruia dintre noi. Introspecția este soluția, dar învățăm să facem asta prin exercițiu sau cu puțin ajutor din partea unui terapeut.

Există și câteva exerciții și idei în carte, despre cum putem să aflăm singuri mai multe despre noi înșine și despre cum putem să ne liniștim în cazul unor atacuri de panică.

Vorbiți și despre faptul că anxietatea poate fi și un aliat! Cum adică? E posibil așa ceva?

Anxietatea este un aliat în mai multe moduri chiar 😊. Există niveluri de anxietate care ne fac mai productivi, mai inspirați, mai creativi. Nivelul specific la care devenim mai „buni” este dependent de fiecare om în parte. Dar mai există și alte beneficii. Cei care aleg să modifice sistemele de credințe care le generează frici inutile –  mai des decât au nevoie –  sigur vor avea niște experiențe mai bogate decât cei care nu trec prin acest proces. Anxietatea te forțează la introspecție – ajungi să te înțelegi mai bine, să te cunoști altfel. Înveți să-ți folosești emoțiile în mod constructiv – să te ajute mai mult decât să te încurce.

În plus, parte din mecanismele pe care le dezvolți pentru a trăi cu anxietate devin și mai puternice atunci când anxietatea scade. Un exemplu din carte ar fi legat de modul în care îmi planific eu livrările și termenele de livrare. În lumea IT, mi se par atât de rar de găsit oameni care chiar respectă termenele de livrare sau comunică din timp eventuale probleme. Cred că este un atu pentru mine în carieră și în viață.

 

„Corpul și creierul ne vor da semnale că ceva trebuie schimbat”

 

Care este calea către pace, către liniște sufletească?

Poate sună ciudat, sau prea poetic, dar cred că atunci când înțelegi ce simți și știi să îți folosești creierul și corpul în interesul tău real, ajungi să fii liniștit. Cred că atunci ajungem să înțelegem că orice situație este trecătoare și, mai mult, are atât părți plăcute, cât și părți mai puțin plăcute, dar toate sunt utile la un moment dat. Cred că este un drum lung pentru mare parte dintre noi, poate anevoios în anumite momente, dar interesant și care merită.

Nu știu dacă ajungem să nu mai simțim teamă – dar știu că acum, ori de câte ori încep un proiect nou și diferit, sunt încrezătoare și abia aștept să văd provocările. Știu că voi simți anumite frici, dar știu și că nu mă vor opri, ba chiar știu că, lucrând cu ele, voi prinde curaj și următorul proiect va fi și mai îndrăzneț.  Numesc proiect orice schimbare – personală sau legată de carieră. Pentru că fiecare schimbare vine în etape, indiferent de natura ei.

Ce ne aduce, de fapt, în pragul anxietății?

Suntem anxioși în anumite momente din viața noastră – în anumite situații sau schimbări. Atunci când aceste stări ajung să apară de câteva ori pe zi, deja devine prea mult. Corpul și creierul ne vor da semnale că ceva trebuie schimbat. Vom deveni prea agitați, vor apărea dureri în anumite părți ale corpului sau ne vom îmbolnăvi prea des,  ne va scădea calitatea somnului, etc. Toate acestea se întâmplă după o perioadă destul de lungă de stres intens, necontrolat. Și abia atunci considerăm că suntem anxioși și că avem nevoie să facem ceva.

E normal să avem „emoții” la un examen – suntem anxioși în apropierea examenului , la gândul că am putea să nu luăm nota pe care o vrem, și la ce ar putea însemna, pe viitor, dacă nu vom lua nota dorită. În funcție de fiecare dintre noi, situația de mai sus poate fi o anxietate care ne e aliat sau poate fi inamicul.

În această carte vă împărtășiți propriile experiențe…  V-a fost ușor să vorbiți despre ele?

Pentru mine, a fost terapeutic.

Da, povestesc atât experiențele mele, cât și observații din experiențele clienților sau cunoscuților mei.

La momentul la care am scris cartea, mi-a fost mai ușor să vorbesc despre ele pentru că deja lucrasem la mine câțiva ani înainte. Dar au fost și câteva situații pe care mi-a fost greu să le relatez. Am început câte un exemplu și l-am detaliat, apoi l-am refăcut, apoi l-am șters și tot mi-am mai găsit alte priorități, ca să mai amân finalizarea. Practic, acele situații nu erau suficient de clare pentru mine, dar scriindu-le, am reușit să le înțeleg și să rezolv și ultimele rămășite din ele. Dorința de a-i ajuta și pe alții să depășească momente similare a fost principala motivație care m-a îndemnat să le scriu.

Acum mi-e ușor să vorbesc despre anxietate, mi-e ușor să povestesc experiențele mele și cred că, deși unele au fost dificile, ele m-au modelat și m-au făcut să fiu omul de acum. Am învățat ceva din toate, am găsit ceva pozitiv în tot ce am trăit si sunt fericită și recunoscătoare că pot ajuta pe alții în acest mod.

Anxietatea are legătură cu țara în care trăiești și muncești? Sau … cu ce are legătură?

Anxietatea este în fiecare dintre noi. Deși nu e direct legată de țară, cultura în care trăiești poate să îți crească nivelul de anxietate. De exemplu, dacă la un moment dat toți oamenii din jurul tău sunt stresați, e greu să fii foarte calm; e mai greu, dar este posibil. Dacă ești român și trăiești în Irlanda și nu îți place deloc sau nu te simți ok acolo – atunci orice ar face lumea din jurul tău, oricât de calmi sau relaxați sunt, tu tot anxios vei fi. Și chiar vei vedea doar părțile negative sau nefavorabile în orice situație.

Realist vorbind, oricât de interesantă și potrivită pentru tine ar fi o țară și o cultură nouă, mutarea acolo va fi o schimbare care va crește nivelul de anxietate. Nu e un semn să plecăm repede de acolo, ci trebuie să înțelegem că e normal să apară frici atunci când facem schimbări de o așa dimensiune.

Acum care este starea dvs mentală și sufletească?  Cum vă simțiți după lansarea acestei cărți?

A fost o experiență interesantă. Fiind prima carte publicată, în cadrul acestui proces am descoperit credințe care mi-au stârnit frici noi. Cum va fi percepută de cei din jur? Scriu exemplele potrivite și pentru alții?

E prea mult despre mine? E util cuiva să povestesc exemplul ăsta? Sunt sigură că așa a început axietatea? Există oameni cu mai multă experiență în lucrul cu anxietatea – sunt eu potrivită să public despre asta? Tot felul de credințe vechi, temeri legate de cum m-ar putea percepe lumea care citește cartea.

În realitate, doar niște experiențe noi, din care am învățat și mai mult. Sunt foarte încântată de mine că am și publicat ceea ce am scris. Sunt liniștită cu mine că am fost autentică în carte, că am povestit lucrurile așa cum le văd eu acum și că am făcut încă un pas în evoluția mea ca individ.

Sper să ajute cât mai mulți oameni să ajungă la mai multă liniște cu ei înșiși, mai multe momente în care să se accepte așa cum sunt și mai multe momente în care să fie mândri de ei înșiși.

Foto de suport Unsplash, Pixabay

 

 

 

 

Lasă un comentariu:

Leave a Reply

Your email address will not be published.