Roxana Lupu este actrița care a jucat-o pe Regina Maria în filmul realizat de Alexis Sweet Cahill. Cine este ea? S-a născut în România, dar locuiește la Londra. Este proaspătă mămică și a jucat până acum, ca un fel de destin, numai regine și prințese, inclusiv în Anglia unde a interpretat-o și pe sora Reginei Marii Britanii, dar și pe Regina Elisabeta a II-a,  în documentare. Acum însă face un rol extraordinar în Regina Maria în filmul Maria, Regina României, și filmul poate fi văzut în cinematografe curând. Este bazat pe fapte reale, pe istoria unor ani în care România avea să se întregească sub influența reginei și a lui Brătianu la Paris.

https://www.youtube.com/watch?v=Ze0r6DLXSyw

Cum te-ai privit pe ecran, jucând un rol așa de cuprinzător cum este cel al Reginei Maria?

Sincer, a trecut destul de mult timp de când am interpretat rolul, încât am fost extrem de surprinsă, ceea ce cred că e un lucru bun, fiindcă vreau să rămân obiectivă în ceea ce fac. Mi-a plăcut ce am văzut, l-am văzut după multă vreme de la filmare… Dar privind acum cu obiectivitate, cred că am făcut o treabă bună, deși atunci, la fimare unele lucruri le-am făcut la nivel instinctiv… Sunt însă foarte mulțumită.

Cum ai lucrat rolul? Regina Maria a avut o personalitate foarte puternică.

Da, ea a investit în cultura ei, în dezvoltarea ei psihologică, socială… Știa să călărească, a luat lecții de politică externă cu Brătianu, știa istorie, era un om plurivalent și extrem de complex. M-am documentat cât am putut mai bine, am citit jurnalele ei, istoria din acele vremuri, tot ceea ce a scris Regina Maria, m-am uitat la The Crown, nu are legătură cu ea, dar era o discuție legată de accentul pe care îl voi avea în film și m-a ajutat mult producția englezească. Regina Maria avea un accent specific britanic, cam cum îl avea și Regina Marii Britaniei și este un accent folosit de cei din upper class. Este un accent destul de greu de obținut și de aceea ne-am răzgândit și am folosit unul british mai din vremurile noastre. M-am pus la punct cu manierele, protocoalele, da… Multă documentare, dar oricât de mult te-ai documenta, să știi că tot simți că ceva îți scapă. De la un punct încolo, e nevoie să lași totul la o parte când începi să filmezi, așa spunea Kate Winslet și cred că asta am și făcut.

Greu cu engleza. Actorul din estul Europei nu se poate face remarcat prin engleză neapărat, pentru că accentul lui este unul tipic… De aceea, felicitări, a fost un rol de text și ai făcut față.

Mulțumesc! Trebuia să arăt că engleza a fost prima mea limbă, limba maternă, eu ca personaj, firește. Am studiat accentul britanic cu o actriță care este și acting coach pe accent britanic și american, iar pe set am avut un alt ajutor, tot o actriță și profesoară de acting.

Locuiești în Londra de 5 ani… Ce destin totuși, să ajungi acolo și să joci prințese și regine. Și să faci într-un film românesc rolul de regină…

Da, este un destin…. Eu mă minunez și sunt extrem de recunocătorare, că puteau fi atâtea actrițe care puteau juca acest rol, s-a și spus asta la un moment dat. Dar eu sunt recunoscătoare că am fost aleasă și am realizat ce responsabilitate extraordinară am avut.

E multă invidie în lumea actrițelor, nu?:)

Oh, da, dar eu încerc să stau deoparte de lumea asta, am doar o prietenă care este și actriță. Dar stau departe de lumea actoriei și a actorilor pentru că este o lume extrem de volatilă, plină de oameni talentați, dar și de multe intrigi. Iar eu nu sunt în competiție cu altcineva, ci doar cu mine însămi și, atâta timp cât mă autodepășesc, sunt mulțumită.

Îmi văd de drumul meu și cred mult în asta, e loc destul pentru toată lumea. Să fim mai generoși cred eu, chiar dacă suntem actori, regizori, sau directori de casting. Șiexact acesta este meritul acestui film, că a dat șansa multor nume noi, multor actori tineri să joace, ceea ce a fost un lucru foarte bun.

Am văzut niște fotografii ale Regiei Maria din tinerețe și semănați foarte mult… A contat mult asta, nu? Și, în plus, tu ai parcă o frumuseșe atemporală…

Mulțumesc:) Da, a contat. De pildă am dat o audiție în Londra pentru un serial destul de mare și era un rol important, era soția lui Einstein, mai exact. Ea venea din estul Europei și agenta mi-a spus că e un personaj care merită tot efotul. Am fost la audiție, dar nu am luat rolul. Și m-am uitat la cine l-a luat, era o actriță britanică, care avea trăsături est europene mult mia puternice decât mine… Și mi-am zis „asta este, ce să fac?”

Nu ai un chip tipic din zona asta. Te tragi din Moldova totuși…

Da, de acolo sunt, dar bunicul meu, de exemplu, seamănă unu la unu cu Dorel Vișan, care e din Cluj. De multe ori era confundat cu el…

Ai jucat regine și prințese… Și te-ai documentat pentru aceste roluri. Cum este lumea celor cu sânge albastru?

Este foarte interesantă, clar. Sunt diferiți de noi. Mai ales studiind-o pe Regina Maria am rămas uimită de cât se pregătea pentru a fi o regină adevărată… Muncea incredibil! Multă lume crede că reginele stau pe tron toată ziua și gata. Dar Regina Maria era neobosită, în primul război mondial era pe front, în spitale, de dimineață pînă seara, dormea 4 ore pe noapte.

Avem de învățat multe de la capetele regale. Lucrul pe care l-am remarcat la acești oameni este generozitatea. Ca monarh trebuie să fii aproape de oameni, e foarte frumos, asta m-a impresionat. Și Regina Elisabeta a avut asta, și prințesa Romanov pe care am jucat-o… Și am mai remarcat și o anumită simplitate la ei, care aduce claritate în felul de a gândi și de a se purta. Și e frumos când vezi un om cu atâtea daruri cum e un rege sau o regină, că alege simplitatea. Este extraordinar.

Ai și doctorat în pedagogie teatrală, deci poți fi profesor de teatru…

Nu sunt profesor de teatru, dar vreau să devin cât mai curând. Simt că aș putea face asta la un nivel bun. Acum am și ceva experiență și mă pasionează sfera pedagogiei teatrale.

Cum te-a primit Londra, cum ai văzut-o tu?

La început vezi numai lucrurile bune, apoi numai pe cele rele, apoi le vezi cumva echilibrat. Mi-a dat foarte multe șanse, dar am și muncit pentru ele. Dar un lucru bun care mi-a plăcut în Anglia este că, dacă muncești, ești profesionist și, mai ales amabil, da, mai ales amabil, poți face treabă bună în meseria asta de actor, cel puțin. Chiar dacă nu iei o audiție, două, la a treia sigur ai succes, sau vine un proiect spre tine, așa cum mi s-a întâmplat mie. Este o competiție mare, dar cred că se diferențiază cei care au perseverență și credință că lucrurile se pot întâmpla. Înainte de rolul Reginei Mariei, fusesem la mai multe audiții și nu le luasem. Dar asta pentru că trebuia să iau acest rol, cred:)

Nici adaptarea asta în care să devii una cu masele nu este bună și ca om trebuie să-ți păstrezi originalitatea și să dai un touch personal la tot ce faci.

Ești mamă..

Da, am un copil de 4 luni, l-am născut în România. Am ținut mult la asta, eu țin mult la rădăcinile mele. Și în Londra am realizat un lucru care mi-a sărit în ochi și aș fi ipocrită să nu-l spun, că am simțit că cel mai mare atu al meu în Anglia a fost că sunt româncă, fiindcă, dacă aș fi fost britanică, nu aș fi văzut oportunitățile pe care eu le-am văzut. Da, au fost oportunități în Londra, dar nu le-aș fi fructificat dacă nu aș fi avut pregătirea din România.

Ai avut ceva reacții din partea Casei Regale a Angliei după ce ai jucat-o pe Regină?

Știu că s-au uitat la serial… Prima parte a lui a fost un pic controversată, pentru că l-a prezentat pe Prințul Philipp ca un om petrecăreț… Și știu că l-au văzut și au avut o reacție la adresa acestui lucru în particular… Dar Casa Regală este mereu la curent cu producțiile care ies despre familie, pentru că aceste producții nu se fac niciodată în colaborare cu ei. Ei sunt mai detașați, nu sunt așa implicați emotivi, sunt chiar opaci.

Care a fost secretul adaptării tale la Londra? Faci, până la urmă, o meserie creativă…

Ca român nu vei fi niciodată britanic, iar ca britanic, nu vei fi niciodată român. Asta este clar. Mi-a plăcut întodeauna să-mi păstrez autenticitatea și să nu mă dau ceva ce nu sunt. Eu stau în Anglia, dar esența mea este de româncă. Secretul este deci să-ți știi rădăcinile, să fii mândru de ele și să stai drept, iar oamenii te vor aprecia și te vor lua ca atare. Oamenii nu înțeleg politica de la noi și nici toate situațiile și propaganda asta negativă la adresa țării, dar în momentul în care explici că au fost 50 de ani de comunism și ce a însemnat el, se deschid și înțeleg din ce în ce mai bine. Cred că aspectul acesta este foarte important, să-ți păstrezi un ochi critic și să fii un pic rebel. Să nu te adaptezi prea mult, să urmezi regulile, dar să le dai un twist. Nici adaptarea asta în care să devii una cu masele nu este bună și ca om trebuie să-ți păstrezi originalitatea și să dai un touch personal la tot ce faci.