John Varbiu este agent de Booking și Artist Hospitality Manager pentru festivalul Summer Well , cel mai longeviv dintre festivalurile consacrate în România. John Varbiu are o pasiune nebună pentru muzică, fiindcă a ascultat în copilărie, printr-un noroc extraordinar, pe vremea lui Ceaușescu, de la vecinii lui, multă muzică pe care sistemul comunist pusese  embargo. Din 2010, John a pus umărul la crearea Summer Well, un festival care se distinge prin seara lui de vineri care este dedicată Orchestrei Simfonice București care interpretează piesele trupelor din lineup-ul festivalului, sau prin faptul că este family friendly, sau că are un număr fix de trupe, 10 la număr, pentru două seri de festival. Anul acesta evenimentul oferă noi experiențe prin Summer Well Art Collection în cadrul căreia vin designeri și artiști mari, premiați, cum ar fi Tina Fung.

John Varbiu, câtă muzică ai acasă?

Nu pot să zic că toată. Ba da, pot să zic toată:). Evident, după ce am colecționat ani de zile viniluri, casete, benzi, că nu mai era loc în casă pe nicăieri, au apărut serviciile de streaming și asta a ușurat situația. Numai că acum am primit cadou un pick-up și am ajuns din nou la obsesia pentru viniluri care e o boală ce nu mă așteptam să dea o așa mare dependență și să fie așa de costisitoare… Orice fan și iubitor de muzică are niște albume care i-au schimbat viața. Și ele nu se pot asculta decât pe viniluri pentru calitatea pură, caldă a sunetului. Numai că am descoperit în timp că albumele esențiale pentru mine nu sunt 10, sunt vreo 200! Acesta a fost primul semnal de alarmă… Mi-e mult mai simplu să descopăr muzică pe playlisturi pe Spotify sau Deezer, dar, când vreau să ascult „ca pe vremuri”, ascult pe vinil…

Răbdarea oamenilor a dispărut, în ceea ce privește muzica?

Absolut. Da. Cu foarte mici excepții, pot spune că da. Nu e un lucru de condamnat, e o evoluție firească și de neoprit. Apariția serviciilor de streaming a schimba complet apropierea pe care o aveam față de artiști și de ideea de album. Lumea nu mai așteaptă ca artistul preferat să scoată un album, ci un single, iar artistul preferat se schimbă și el, nu la 10 ani, ci la o lună sau 3. Noi ne dăm seama când facem bookingul pentru festival că, aceiași oameni care ne cereau ceva insistent cu an înainte, acum nu mai știu exact cine era cel cerut, că acum „hot” este X, Y sau Z. Și e un exercițiu complicat să ții pasul mereu.

Ce e „hot” azi ține de un moment?

Ține nu numai de muzică, ci de colaborări cu branduri de sneakerși, de colaborări cu branduri de streetstyle, ține de momente volatile.

Cât timp lucrați pentru festival?

Cam un an de zile, cu pauză de câteva săptămâni după ce terminăm ediția din anul respectiv…

Ai ascultat multă muzică pe vremea lui Ceaușescu…

Cumva, printr-o aliniere a planetelor foarte fericită, de altfel, noi am crescut cu toate formațiile acelor vremuri, formații care contau atunci. Vorbesc de perioada anilor 80 și început de ani 90, pentru că,  părinții vecinilor mei, o parte dintre ei, puteau pleca să lucreze în străinătate. Și se întorceau cu viniluri, casete, benzi și tot ce circula pe atunci. Muzica avea o segmentare foarte interesantă în copilăria mea, pentru că la scara a doua se asculta heavy metal- Metallica, Judas Priest, Iron Maiden, AC/DC. În blocul de vis a vis era brigada New Wave cu Depeche Mode, Duran Duran, etc…

Și nu vă certați? Nu erați mai multe tabere?

Nu, trăiam într-o armonie totală:) Și noi, copii fiind pe vremea aia, pendulam între cele două lumi și ne culegeam ce ne plăcea. Era singura noastră fereastră spre Occident, spre altă lume, cea civilizată…

Ce îți plăcea la acea muzică?

Îmi plăcea energia pe care mi-o transmitea, se cumula și cu efectul vizual, fiindcă vedeam și pozele din interiorul acelor albume, cu atiștii îmbrăcați cum nu se vedea pe aici, cu un look pe care nu l-ai fi văzut în România, pe niciunde…

Și această pasiune te-a făcut să creezi în 2010 acest festival boutique, Summer Well?

Da:) Festival boutique, așa îi spunem noi, de fapt este un festival de nivel mediu care acordă  o atenție cu totul specială experiențelor  care pot fi trăite acolo.

Noi ne dăm seama când facem bookingul pentru festival că, aceiași oameni care ne cereau pe cineva insistent cu an înainte, acum nu mai știu exact cine era cel cerut, că acum hot este X, Y sau Z. Și e un exercițiu complicat să ții pasul mereu.

Adică, peste experiența muzicală, în festival mai există și altceva…

Da. Au început să apară din ce în ce mai multe lucruri foarte interesante chiar pentru oamenii care nu sunt pasionați de muzică. Summer Well devine ușor, ușor o destinație și pentru oamenii care nu sunt fani ai anumitor formații din lineup-ul anului respectiv.

Care este firul roșu care leagă cele 8 ediții?

Anul acesta este a noua și cel mai tare ne pregătim pentru cea de-a zecea ediție din 2020:). Firul roșu este motorul care a stat la baza acestui proiect, care este pasiunea noastră pentru muzică și pentru tot felul de experiențe pe care noi le-am cules de-a lungul timpului din vacanțe, din studiul diverselor siteuri și pe care am vrut să le aducem sub același „acoperiș”. Și, când am descoperit domeniul Știrbey care este locația perfectă pentru ceea ce am vrut noi să facem, și ne-am dat seama în acel moment că avem toate ingredientele pentru  ceea ce ne-am propus, a ieșit acest festival care este foarte bine definit de sloganul lui: „un festival ca o vacanță”.

Summer Well devine ușor, ușor o destinație și pentru oamenii care nu sunt fani ai anumitor formații din lineup-ul anului respectiv.

Ce are Summer Well anul acesta ca lineup și ca punct culminant?

Din punct de vedere al lineup-ului, cred că este cel mai bine să vorbesc despre cei mai importanți, anul acesta îi avem pe The Național, o trupă de indie rock americană, foarte pe val în acest moment, care tocmai a lansat un album cotat fabulos de critica de specialitate. Trupa este într-un turneu internațional și ei sunt headlineri și în alte festivaluri din toată lumea. A doua trupă importantă este The 1975. Acestea ar fi, să zicem, trupele highlight, deși mie, ocupându-mă de partea de booking, mi-e destul de greu să vorbesc despre highlight-uri. Noi, având o formulă strictă de trupe pentru cele două zile, 10 trupe, mai exact, toate sunt alese de noi cu mare grijă, deloc întâmplător, sunt pasiuni de-ale noastre, sau pariuri de-ale noastre pentru viitor, unele sunt trupe care de-abia se lansează și care încep să aibă tracțiune cu piesele lor.

Și cum le alegeți?

Ascultând foarte multă muzică și având, zic eu, un fler pe care l-am antrenat în toți acești ani.

Ați câștigat „pariuri”?

Da, și îți dau cel mai bun exemplu, trupe care au apărut la noi, în edițiile trecute, anii următori au apărut în festivaluri muzicale din România. Pentru noj a fost o recunoaștere că am avut fler.

Tot muzica britanică e de bază, nu?

Nu neapărat, deși procentual sunt mulți artiști din UK, am început să avem însă din Belgia, din Franța, USA. Dezvoltăm anul acesta cea de-a doua scenă unde avem hip hop, trap, trip hop, curente care prind foarte mult viteză în ultima vreme.

Ce altceva se va mai întâmpla la SW?

Împreună cu artiști locali dezvoltăm niște proiecte speciale doar pentru festival, cum ar fi proiectul Subcarpați- „Iarmaroc” în cadrul căruia, împreună cu cei de la Subcarpați, aducem elemente de folclor și tradiție, dar într-o prezentare de 2019.

Am auzit și de ceva legat de artă?

Da, anul acesta am creat un program care se numește Summer Well Art Collection în care se vor prezenta instalații și lucrări realizate în exlusivitate pentru SW de designeri din Germania, Singapore, Spania, UK și vorbim aici de nume cunoscute, ultracunosute și ultra premiate.

Cine?

De pildă Tina Fung din Singapore care creează cam toate instalațiile de artă digitală din festivalurile din Asia, și nu sunt puține, crede-mă. Apoi de cuplul de designeri britanici, Luke Morgan și Morag Myerscough care au devenit niște obișnuiți ai festivalului, pentru că am început cu ei un proiect acum 2 ani de zile. A existat o instalație foarte colorată în partea opusă a scenei pe care te puteai urca și care a avut un succes nebun ediția trecută. Javier Rivera, un proiecționist cunoscut din Spania care face proiecții dinamice pe vegetație care schimbă complet set-up ul locului și, dintr-o pădure, se nasc de exemplu forme din altă lume. Mai avem un grup de designeri din Berlin, Quintessence, care, la fel, creează site specifics, instalații făcute din meshuri foarte puternic colorate care, prin suprapunere, dau niște efecte vizuale fantastice.

Cine e publicul țintă pentru SW?

E un public interesat de cultură urbană, un public urban aș zice, pasionat de experiențe și călătorii, pasionat de lucruri în exclusivitate pe care să le împartă la rândului lui prin social media altora care să să simtă îmbogățiți de informațiile pe care le primesc.

Ești Booking și Artist Hospitality Manager, adică tu ești cel care i-a întâmpinat pe toți artiștii de la SW. Cam câți au fost în total?

În 8 ediții s-au adunat cam 100 de artiști. Dacă adăugăm și Orange Summer Party, o experiență anterioară festivalului Summer Well, organizată tot de noi, unde i-am întîlnit pe Mika, Jamiroquai, Jessie J, ș.a, putem să mărim binișor numărul artiștilor internaționali pe care i-am întâlnit.

Ești mare fan Placebo. Cum a fost întâlnirea cu ei?

Cele două întâlniri pe care le-am avut cu ei au fost super interesante, deși la prima vedere sunt destul de rezervați, nu sunt genul de artiști cu care să te duci imediat la o bere. În 2014, când i-am avut highlight la festival, imaginează-ți că a trebuit să fug cu o parte din formație care de-abia aterizase, (i-am luat din aeroport) și am mers cu ei la Afi Cotroceni unde am reușit să găsim ultimele bilete la filmul Guardians of the Galaxy, proaspăt lansat. Oamenii nu au avut altă dorință când au coborât din avion, decât să vadă Guardians of the Galaxy! Nu am mai găsit șofer, pentru că toți erau programați și cărau trupe de colo, colo, i-am urcat în mașina mea, claie peste grămadă. Am ajuns la Afi cu o jumătate de trupă, am văzut filmul, ne-am mâncat popcornul, i-am dus la hotel, iar eu m-am întors la festival de unde fugisem „fraudulos”:)).

Sunt ca niște copii?

Nu neapărat. Cu excepția acestui moment, Placebo sunt niște artiști retrași, nu sunt genul care să facă poze sau să dea interviuri. La polul opus a fost Jamiroquai, Jay Kay, artistul principal, care, când a venit să susțină concertul la Orange Summer Party la Constanța, de unde l-a lăsat avionul privat, la aeroportul „Mihail Kogălniceanu”, până unde îl așteptam noi, adică la vreo 20 de m, a făcut 15 minute. Abia mergea. Am avut noroc să fim primul concert pe care îl dădea după ce avusese un accident la picior. S-a urcat însă pe scenă și a făcut un concert extraordinar, repet, omul abia mergea, dar pe scenă nu-ți dădeai seama de asta, și-a făcut și dansul specific. Am vrut să-l ducem apoi la hotel, gândindu-ne că e praf de oboseală, dar, de unde? Ne-a întrebat și ce facem acum? Club? Am sunat, am rezervat pe undeva prin Mamaia, o masă la un club. A dansat ca un nebun pe marginea canapelei, s-a distrat toată noaptea, a închis clubul la 6 dimineața și ne-a întrebat și acum ce facem? Omul era fantastic!

Cum începe o discuție cu un artist mare?

În timp am învățat să nu-i invadez cu tot felul de întrebări. E foarte interesant că, fiind și eu, și ei pasionați de muzică, avem repere comune și vorbim despre muzică, dar și despre alte subiecte care au legătură cu viața lor.

Genul acesta de artiști care vin la SW sunt departe de a fi genul de vedete care se expun publicului…

Sunt niște oameni care fac muzică din pasiune și, pentru niciunul dintre ei, motivația pentru care cântă nu pare să vină dintr-o rațiune finaciară care să conteze mai mult.

Ce concluzie ați tras după SW de anul trecut?

Că e un eveniment care a crescut  împreună cu publicul lui și că e vital să găsim echilibrul perfect între așteptările unei generații foarte noi care de-abia se întâlnește cu SW și ale unui public care ne cunoaște de mult.

Vin și familii cu copii la SW?

Da e un festival child friendly. Domeniul Știrbey este o poezie de domeniu, este un loc unde lumea care participă e de o anume factură, se ajunge ușor cu autobuzele SATB… Copiii care vin la festival cu părinții lor cresc cu niște repere, zicem noi, corecte.

Și câte seri are SW?

Acum 3 ani am adăugat seara de vineri. Ele erau două: sâmbătă și duminică, dar lumea ne certa foarte tare că trec foarte repede, că festivalul e foarte scurt, și, de aceea, am făcut testul serii de vineri. „Night picnic” s-a dezvoltat în jurul Orchestrei Simfonice București, care interpretează piesele trupelor din lineup, oferind un program care, de la bun început, a funcționat incredibil, devenind un „ingredient” al serii, pe lângă altele, desigur. Au venit 6-7000 de oameni în prima seară de vineri organizată și  nu mai voiau să plece! Așa că seara de vineri a devenit o zi de festival de-a dreptul:)

Viața ta e dedicată Summer Well?

Da, dar avem și alte festivaluri în derulare. De exemplu, Wellness Festival, pe care îl organizăm de câțiva ani. Vrem să creăm o experiență unică pentru oamenii care sunt din ce în ce mai interesați de schimbarea unui mod de viață care a funcționat până acum, dar care nu mai funcționează. Este un festival echivalent Summer Well în zona asta de healthy life style, wellbeing, etc.

Ești între wellness și muzică, deci ești un om foarte fericit?

Da, să știi că sunt:) Se pare că am un mare noroc că mi-am transformat pasiunile din copilărie  în proiecte dragi.