Poate că pisica nu are atâta importanță cât i-am dat în titlu… ea apare abia spre final, așa că va trebui să mai așteptați puțin.
Am intrat în librăria care mi-a apărut în drum, pentru că mai aveam timp, pentru că era o atmosferă liniștită care te îmbia la stat și citit, pentru că apăruseră cărți noi și pentru că, din vitrină, interiorul se vedea foarte îmbietor. Nu că nu aș mai fi intrat de o mie de ori în Librăria Humanitas Cișmigiu, dar de fiecare dată îmi place să descopăr ceva nou în ea. Poate lumina, poate un vibe, poate cărțile așezate în raftul cu „Noutăți”…
Era puțină lume înăuntru. În capătul opus caselor de marcat erau dispuse câteva mese și scaune, un colț de băut ceai și cafea, iar acolo, așezat cu spatele spre librărie, se afla un domn.
Era în vârstă, adus de spate, citea încet, dădea paginile rar. L-am urmărit fără să vreau. Mă întristează lentoarea oamenilor cu vârste înaintate, deși au un fel de duioșie în gesturile lor care vine de dincolo de timp.
Am stat un sfert de oră printre rafturi, am răfoit cărțile, am ales vreo două și m-am îndreptat spre locul în care aveam să le plătesc. Calea mi-a fost tăiată de una din angajatele librăriei care s-a îndreptat către domnul de la măsuța rotundă plină de cărți.
I-a spus încet ceva, omul nu a auzit bine, atunci tânăra i-a repetat ceva mai tare, de aceea am și auzit: „Puteți lua aceste cărți cu dvs. Le-a plătit o doamnă, a spus că vi le dăruiește. Acum a plecat.”
Cum?
Puteți lua cărțile acestea. Sunt ale dvs!
De ce? Adică mulțumesc, dar… Cine, cine le-a plătit?
O doamnă. Le-a plătit o doamnă– a spus fata.
Omul s-a ridicat cu greu și s-a îndreptat, cu punga lui de plastic în mână, spre ieșire. Parcă voia să spună ceva, s-a uitat la fetele de la casă, a privit lung, și-a adunat haina pe lângă corp și a ieșit.
Mi-au dat lacrimile.
Ah…
Și pisica?
Felina torcea la soare, la ușă. S-a mișcat nervoasă că a fost deranjată de domnul care ieșea cu punga cea foșnitoare pe lângă ea. I-a aruncat o privire pe jumătate adormită, a dat o dată din coadă și s-a așezat un pic mai încolo…
Care au fost cărțile pe care le citea domnul? „Ce gândește Dumnezeu” de Gabriel Liiceanu și vreo două volume despre Zelenski.
Și primești pe email ultimele interviuri.
Prețuim și respectăm intimitatea ta. Pentru mai multe informații, citește Politica de confidențialitate.