Cristina Pop și Lili Misăilă sunt total diferite ca aspect și vorbire, dar au un lucru care le fac ANTZ– cea mai căutată agenție de branding și cool hunting: dorința de cunoaștere și de studiere a trendurilor mondiale. Nu există în Europa o astfel de agenție. Ele au patentat o metodă prin care-l ajută pe cel aflat în impas antreprenorial, de imagine sau brand, traducându-i lumea și drumul pe care ea o va lua.

De ce este așa de fascinant viitorul?

Cristina: În primul rând, pentru că e foarte puțin predictibil. E ceva ce nu putem înțelege, e ceva ce nu știm cum va fi. E ca în dragoste! Persoana pe care nu o înțelegi, o adori, nu?

Lili Misăilă: Viitorul e aici în foarte multe privințe. Și influențează deja viețile nostre. Și oamenii sunt obsedați de dezvoltare. Chiar și în variantele lor cele mai simple. Noi, oamenii, vrem să mergem mai departe, vrem mai mult, în funcție de ce nevoi ne-am satisfăcut de-a lungul vieții, noi sau strămoșii noștri, avem aspirații mai mari sau mai mici. Dezvoltarea este intrinsecă naturii umane. Și dezvoltare înseamnă, printre altele, să te întrebi cum va fi viitorul.

Cristina: Iar un trend care crește foarte puternic este amortalitatea. Anumiți futurologi spun că puștii care au acum 8, 10 ani, vor ajunge să trăiască 140 de ani, Așa de mare este speranța de viață pe ceea ce însesmnă aging, boală, etc. Asta înseamnă că viitorul e foarte lung!

De ce această predicție?

Lili: O dată datorită dezvoltării medicinii, tehnologiei, progresele fiind fabuloase în domeniu. Dar e și dorința omului ca viața lui să aibă mai mult înțeles! Noi, pe vremuri, aveam veți mai simple. Te nășteai, deveneai mare, aveai și tu copil, etc. De la 5 ani munceai cu familia. Viitorul era predictibil. Azi nu mai e.

Și era rău?

Lili: Nuu…

Cristina: Era diferit, nu era rău.

Lili: E o chestiune de alegere, și asta e bine în lumea în care trăim azi: că poți să alegi. Dar e și rău, că te doare capul în fiecare zi pentru orice alegere făcută… Dar predomină dorința noastră de a da înțeles vieții noastre, de a trăi mai mult, de a experimenta. Ajungem la 40 de ani și simțim că ne-am maturizat, că ne-am copt, dar vrem lucrurile pe care n-am apucat să le facem la 20 de ani!

Cristina: Și nu mai e o problemă să le faci! Te poți manifesta la 40, 45, ca un influencer de 20. Mai e ridicol? Cine spune că e ridicol? Nimeni!

Lili: Și azi avem mai multă grijă de noi! Nu mai vrem să arătăm ca bunica la 40 de ani, uite că pot să arăt și ca una de 30 de ani la o vârstă incertă. Uită-te în care range de vârstă poți poziționa o singură persoană azi care se îngrijește și care face parte cultural și economic dintr-o zonă care o avantajează…

Ajungem la 40 de ani și simțim că ne-am maturizat, că ne-am copt, dar vrem lucrurile pe care n-am apucat să le facem la 20 de ani!

Deci complexul vârstei nu mai există!

Cristina: Nu. Una din temele mari ale umanității acuma este ireverența. La toate spunem: dar de ce? De ce trebuie să fie așa? Și, mai ales la asta cu vârstele de manifestă. Tu gândește-te că noi, în principiu, suntem concentrate mai ales pe generația Z, adică cei sub 25 de ani. Dar spiritul lor noi îl vedem foarte clar și la alte vârste biologice! Ei sunt curajoși, deschiși la minte, nu au simțul ridicolului, pun întrebări, pun totul la îndoială, dincolo de faptul că sunt digitali și că au tehnologia în sânge. Acest tip de comportament îl vezi și la oameni de 80 de ani! Cine e acuma iconic la noi?

Mihai Șora!

Cristina:  Și câți ani are? 102! Dar e Zet prin excelență! Nu se lasă, pune la îndoială tot! Are o ținută și o „stamină”…

Lili: Și uite că el are tot ce au Zeții: curiozitatea, nu se dă bătut, are planuri și, ce să vezi? E credibil!

Cristina: Șora are prospețime mentală, o anumită candoare… Acuma în branding se spune că dacă vrei să mergi ai departe trebuie să ai filtrul candorii, adică o curiozitate cu care să privești lucrurile! Ca un copil care descoperă lumea. Nu pui întrebarea dacă e bine sau rău, asta e o întrebare inexistentă.

Lili: În același timp simțim nevoia să ne întoarcem la valorile lumii clasice. Noi începem să trăim o nouă renaștere.

Cristina: O renaștere post adevăr. Pentru că ideea de adevăr e complet bulversată.

Lili: Chestia e că noi nu mai știm să definim ce este frumusețea, ce e morala. Ne-am desprins de lucrurile alea revendicându-ne libertatea. De a face, de a fi, sau de a nu fi ceva… „nevastă”, „bătrână”… Trebuie să redefinim drumul: exact ca în Renașterea de după Evul Mediu. Noi nu mai știm ce înseamnă frumusețețea, pentru că tot experimentăm noul, interesantul, ciudatul, șocantul... Și, totuși, umanitatea are nevoie de repere.

Cristina: Și reconstruim noi forme. Nu mai spunem: îmi place, spunem îmi place aia, pentru că. S-a dezvoltat neuroștiința și raportarea la ea. Acuma totul e științific. Și avem nevoie să ne întoarcem la baza asta și pe ea să construim noi reguli.

Dar la voi vin oamenii pentru că sunteți ca un fel de fereastră deschisă către mai încolo…

Cristina: Nu, la noi vin oamenii pentru că suntem așa numitele Xennials, ne amintim foarte bine ce înseamnă viața în analog, dar o trăim azi foarte bine și pe cea digitală. Având baza noastră de trend setteri, adică baza asta de zeți cu care stăm, reușim să traducem trendurile pe limba celor care acuma au puterea fie din punct de vedere economic, fie social și care au peste 35 de ani și care nu mai înțeleg lumea și ce se întâmplă. Și e o demență, da. Gândește-te că noi facem asta din 2000. Viteza cu care s-au schimbat trendurile a fost …inumană!

Nu credem în bucuria românului care se simte bine numai dacă celălalt este mai rău ca el

Mă gândesc că ar trebui să existe instituții de stat cu ce faceți voi! Să studieze trendurile la nivel de generații și cum se schimbă lucrurile…

Lili: Poate da, că uite, noi tot timpul trebuie să ne expunem la cât mai multe lumi noi, ca  să înțelegem spiritul vremurilor. La nivel de societate, nu avem statistici! Ne lipsesc statisticile, analizele. Noi, în studiile noastre, ne raportăm la trendurile societății americane. Pentru că ea dă tonul.

Cristina: Generația Z, oricât de retrogradă ar fi societatea românească, merge umăr la umăr cu generația de afară. Dar sunt și generații întregi care la noi sunt izolate, nu știu nimic în afară de ce văd la tv. Dar noi nu-i studiem pe aceia. Pentru ei este nevoie de ONG uri, de politici sociale

Sunteți unice în Europa…

Cristina: Există niște agenții, dar nu au metoda noastră. Noi am patentat-o…

Lili: Noi suntem  foarte diferite ca personalitate, dar avem un lucru comun care ne leagă: dorința de cunoaștere și dorința de înțelegere. De ce funcționează lucrurile așa? De ce oamenii reacționează cum reacționează? Și tot timpul am căutat și am avut dorința de a ajuta și de a crea o comunitate, pentru că dacă nu este în jurul meu bine, nici mie nu are cum să-mi fie bine.

Cristina: Nu credem în bucuria românului care se simte bine numai dacă celălalt este mai rău ca el.

Nu există o societate în care toți suntem egali.

Lili: Nu există, dar ar trebui ca toți să aibă acces la cunoaștere. Nu pornim cu șanse egale. Unii pornesc dintr-o familie săracă, sau fără familie și altul are toate condițiile. Sigur, nu există egalitate, dar la nivelul de pornire al fiecăruia, șansa ca el să ajungă mai sus trebuie să exitse. La fiecare trebuie să existe un progres. Fiecare om este definit de progres.

Cristina: Există niște piloni ai schimbării. Și tot timpul noi am vrut să fim printre ei. Oamenii care vin la noi sunt antreprenori, oameni cu bussines-uri la început, sau oameni cu bussines-uri care se schimbă dar care, având bani, pot schimba și mentalități. Noi spunem că doar așa putem schimba societatea: când infuzezi dorința de inovație, de cunoaștere, de upgradare… Societatea se schimbă când schimbarea vine de la antreprenorii  luminați, acel așa numit antreprenor social. Face bani, dar face și bine social.

Lili: Când faci bani, ești concentrat pe tăvălugul ăsta: cum să faci mai mulți, cum să-ți ții oamenii, ce legi se schimbă, etc.

Cristina: Dar ce „emisie” de imagine ai, cum ajungi să trăiești în vremurile astea ca să ai și bani, dar să și faci schimbarea? Acuma nu te mai cumpără nimeni dacă n-ai viziune, dacă nu faci diferența…

Lili: E ca diferența dintre persuasiune și manipulare. La manipulare nu ești sincer, vrei doar bani și manevrezi adevărul, persuasiunea înseamnă să convingi omul.

Cine mai sunt influencerii azi?

Cristina: Să nu credeți că mai scăpăm de influenceri. Doar că evoluează conceptul. Oamenii au nevoie de opinii peer to peer. Și asta vine de la lipsa de încredere care se manifestă pe toate planurile. Există și un studiu al încrederii făcut de Edelman care arată că se menține nivelul scăzutal încrederii  în media tradițională, dar a crescut încrederea în influenceri, în nume, în persoane. Deci influencerii nu dispar, ci se modifică puțin. Ei devin KOL: Key Opinion Leaders. Adică cei care vin și-mi încarcă imageria cu lifestyle și opinii din ce știu ei clar să facă. Ce știi tu să faci? Cu ce ești util societății? Care este expertiza ta? Deci un influencer trebuie să fie azi și expert.

Lili Misăilă: Și mai e o categorie: a creatorului. Cel care este influencer pentru că produce conținut original. Influencerul acuma se rafinează. La început vorbeam despre Kardashian care… cine era? O fată cu fundu mare care a prins la milioane de oameni. Dar prin 2016 s-a făcut o taxonomie și pe lângă numărul de followerși, a început să conteze și ce livrează și care este eșența din care sunt făcuți, ce generează acești influenceri. Aici se încadrează creatorii, KOL și restul de influenceri. Care chiar dacă au mulți followerși, nu mai sunt interesanți. Nu mai e relevant numărul de like-uri, ci interacțiunea: comentariile, dacă răspunzi cu ador, uimire, râs, nu doar un like care poate fi dat din complezență, sau dat chiar de un robot.

Cristina Pop: La noi încă nu țin cont de criteriile astea, ci de ce îi place directorului de marketing…

Lili: Și mai e ceva: oamenii au nevoie de spiritualitate. Suntem bombardați acuma de tehnologie, ne-au dat sentimentul că e tot ce contează, la nivel modial toate problemele care au apărut, au apărut din cauza tehnologiei și a acestor half educated, cum i-a numit New York Times care a zis că, pentru prima oară, half educated conduc lumea și asta este greșit, Acești oamenii știu doar tehnologie, algoritm și nu țin cont de om. De aia și dezastrul cu alegerea lui Trump. Sunt motive serioase să se creadă c-a fost influențată  de niște algoritmi.

Cristina: Uită-te cine conduce lumea. Facebook, Amazon, etc, niște „monștri” care au la conducere niște matematicieni: half educated– super obsedați de matematică, eficiență, algoritmi. Nu au citit un Dante, nu au citit un Shakespeare, nu au citit o poezie. Nu înțeleg omul. De aia e nevoie de o nouă renaștere. Suntem într-un krisis (cum spuneau vechii greci- adică momentul în care se cere o schimbare).

Noi credem foarte tare că mai bine ești cel mai prost dintre cei mai buni, decât cel mai bun dintre cei mai proști

Au venit la voi oameni, ați lucrat planurile lor de dezvoltare de brand, au plecat. În 19 ani i-ați urmărit. Ați avut dezamăgiri?

Lili: Da, dar este vorba despre percepția noastră și despre așteptările noastre nerealiste, ne-am dat seama după aia. Ca în orice meserie care presupune contactul direct și intens cu omul. La noi vine omul cu toate slăbiciunile lui, se lasă „dezbrăcat”, se lasă „citit” de noi. Trăim cu el o lună de zile până ajungem să-i facem un proiectul. Punem foarte mult suflet și e foarte intensă relația. Și după aia el pleacă și avem senzația că nu face nimic. E ca la pshiholog care nu are responsabilitatea ce faci tu după ce pleci de la e… Că fiecare om are punctul lui de pornire și ritmul lui! Dar eu am resimțit frustrare și ciudă pe el.

Cristina: Până când ne-am dat seama că așteptările noastre erau greșite și aveam și oglinda prost pusă. Eram și noi half educated! Când ne-am desprins de psihologia asta, am văzut că ei făceau! Dar în ritmul lor! Se țineau de proiect.

Ce înțeleg oamenii venind la voi?

Cristina: În primul rând a nu se înțelege că la noi se vine ca la psiholog. Nu. De la noi omul pleacă în primul rând înțelegând ce este cu noile generații, care este „matematica” noii lumi, înțelege pașii de lucru, înțelege cum să se forțeze el pe el în procesul schimbării. E știință.

Și dacă vin la voi, înseamnă că vor să facă o schimbare…

Lili: Înseamnă în primul rând că se simt pierduți.

Cristina: Au nevoie de a înțelege lumea de acum.

Și voi oferiți căi pentru fiecare în parte?

Lili: Da, noi punem omul în valoare. Cu tot ce are el mai bun! Vin oameni la noi care ne spun vrem să facem altceva. Și noi le spunem ăsta este ultimul gând pe care trebuie să-l ai! Și dacă vrei să faci ceva nou, tu trebuie să pui în miezul acțiunii tale celei noi ce ai acumulat până acum. Nu poți arunca la gunoi acumulările tale!

De la noi omul pleacă în primul rând înțelegând ce este cu noile generații, care este „matematica” noii lumi, înțelege pașii de lucru, înțelege cum să se forțeze el pe el în procesul schimbării.

Cum e corporația azi și cum ar trebui să fie?

Lili: A rămas cu scopul ei primar de a acapara și de a face bani. Dar își dă seama că nu mai are valoare relevantă cultura corporatistă, și atunci imită „celulele”: îți dă un surogat de om liber- poți lucra de acasă, sau ai alte opțiuni.

Cristina: Corporația înțelege foarte bine că, dacă nu se schimbă, nu mai are viitor. Mie mi se pare că acuma sunt într-o panică. Tot ce era într-o veche formă simte nevoia de schimbare….

Lili: Poate că vor dispărea „marii dinozauri”, dar, de fapt, se va schimba forma în care există azi. Că omul va avea mereu dorința de acumulare, asta nu i-o poți lua. Mie mi-ar plăcea să existe un echilibru între acumulare și zona relevantă din punct de vedere social. Iei, dar și dai.

Dacă nu îți umanizezi bussines-urile, nu mai contezi

Ce sunt banii azi?

Lili: Un instrument pe care îl investești în tine. Înainte erau un scop. Gândește-te că unii spun că până în 2030, noi nu vom mai cumpăra produse, ci exclusiv servicii. Cu alte cuvinte, folosesc biroul ăsta, după ce plec eu vine altcineva. Casa mea nu va mai fi casa mea, că, după ce plec, poate veni altcineva care va ține, nu știu, un mic concert de apartament. Până și hainele se vor închiria (deja se practică asta).

Iubirea și relațiile?

Cristina: Ooooh… Aici totul se schimbă. Plecăm de la faptul că totul e fluid.

Lili: Eu pot în viața mea să fiu la un moment dat homosexuală, la un moment dat heterosexuală, apoi să am o relație cu roboții, cu androizii, cu un alien din capul meu… Nu ne vom mai  defini cum ne definim azi. Acum am început să ne obișnuim cu ideea de homosexual/heterosexual. Acuma cool este să fii  cisgender, adică un heterosexual mai deschis la cap acceptând transgenderii…

Cristina: Cel mai bine acuma e să nu te definești deloc ca „gender” și orientare. Nu contează. Ești ce ești. Nu ne mai definește asta…

Dar nu totul poate fi fluid, nu-i așa?

Lili: Nu știm! Viitorul s-ar putea să ne demonstreze că da!

Acest an și următorii vor sta sub semnul acestei noi ”Renașteri” la nivel de umanitate.

Cum vă dați seama de omul din fața voastră? Cum știți ce proiect i se potrivește?

Lili: Noi avem o metodă pe care o numim în glumă „bârfă de marcă”. Adică întrebăm baza noastră de trendsetteri „cine este?” – asta ține de notorietate, dar mai ales dacă omul nu este cunoscut, întrebăm cine crezi că este? din fotografiile pe care le alegem noi. Și răspunsurile pot fi de orice natură. Actrițe care ne apar ca și contabile, sau educatoare. Avem mari surprize… Dar e un adevăr acolo în fiecare care este transmis. După aceea facem tot felul de jocuri cu cei pe care îi întrebăm: cine crezi că ar fi fost în secolul trecut, ce film ar fi dacă ar fi, ce personaj… Aici iese adevărul foarte mult. Noi petrecem mult timp cu clientul înainte de a-l  îl rostogoli în panelurile astea. Și nu numai oamenii, ci și bussines-urile lor! Ca să vinzi azi, afacerile trebuie să fie ca oamenii. Dacă nu îți umanizezi bussines-urile, nu mai contezi. Noi gândim pentru fiecare client al nostru un plan suficient de larg, un câmp deschis, cât să permită derivate. E un drum mare în el, dar sunt și cărări. De pildă unul vine și zice eu vreau să fac pantofi. Nu! Nu asta este esența ta. Trebuie să căutăm altceva. Că mâine poate vrei să faci genți, sau curele.

Cristina: E ca la Jamie Oliver: el nu a vrut să vândă rețete, el a vrut să învețe o națiune să mănânce! Deci nu faci pantofi! Înveți oamenii să meargă pe jos și să nu-i doară picioarele! Totul trebuie ridicat la alt nivel de înțeles.

Cum s-au schimbat clienții voștri în timp ?

L.M: Până în 2016 veneau la noi antreprenori, oameni de o anumită condiție, bussines-uri cu pretenții, establishment cum spuneam noi,… După aceea s-a democratizat treaba! Au venit la noi copii de 25 de ani care au studiat la Cornell și au venit la noi că vor să facă un bussines. Sau corporatiști care voiau să se ducă în antreprenoriat. 2016 a fost un an superb în care am zis, iată cum se schimbă lumea. După 2017 am revenit la establishment… Adică la oamenii cu pârghii. Ceilalți erau newcomerns. O societate se dezvoltă când apar acești newcomers.

Ce fel de leader ar trebui să fie în România: ce leader va fi cel mai bun?

Cristina: Eu cred că avem nevoie de un leader ca un fel manager de resurse umane fabuloase. În rest să existe leaderi mici care să acopere toate domeniile. Nu mai cred în leaderul de tip vechi, ci într-unul care să spună eu sunt aici ca să asigur liniștea în care voi să puteți face, crea, munci.

Lili: Nu avem o voce suficient de puternică și relevantă pentru o parte mare a societății. Noi o spunem din punctul nostru de vedere, dar eu am încredere că lucrurile se vor schimba, că ne uităm la acești tineri. Oricât s-ar opune sistemul schimbării, schimbarea tot va veni. Că o mai amână ei puțin…

Cristina: Dar cine o amână, pierde! E o criză de leadership la nivel modial.

Lili: Cum am putea noi să fim bine, când America nu-i bine? Franța trăiește o criză a demcrației, Marea Britanie la fel…

Ați prevăzut asta?

Lili: Nu la nivelul ăsta, dar vedeam la tineri că nu se mai recunosc în leader, că atitudinea lor față de politică s-a schimbat…

Ce credeți despre colaboarea în mediul digital?

Lili: Cine nu colaborează, trădează o slăbiciune, o teamă. Din colaborare toată lumea va avea de câștigat. Noi suntem ca Zeții, nu credem în filosofia lui sau…sau, ci mai degrabă în cea de și…și. Noi credem foarte tare că mai bine ești cel mai prost dintre cei mai buni, decât cel mai bun dintre cei mai proști.

Cum va fi 2019?

Lili:  Acest an și următorii vor sta sub semnul acestei noi ”Renașteri” la nivel de umanitate.

Ce rol mai are emoția?

Cristina: Enorm! La angajare acum poți fi bun la foarte multe lucruri. Diferența cine o va face într-o echipă? Cel care are inteligența emoțională.

Lili: Într-un studiu din anii 90 pe inteligența emoțională s-a descoperit că oameni cu cu un  IQ-ul mediocru, dar cu inteligența emoțională mai mare, se descurcă mai bine. Și, cu cât vorbim mai mult despre roboți și despre intrarea lor în lumea noastră de zi cu zi, cu atât omul cu tot ce are el mai specific devine mai valoros.

Și ce meserii noi vor apărea?

Lili: Cele care țin de gândirea critică. Cea care zice dacă să mergi la „dreapta” sau la „stânga”.

Dumnezeu va muri?

Cristina: Nu putem trăi fără să credem că e ceva magic dincolo de noi.

Lili: Și, că tot ne întrebai despre leader, el trebuie să fie omul Noii Renașteri.