Dr. Oltjon Cobani : "Când intervenția estetică iese din tiparul armonios, face mai mult rău decât bine"

Dr Oltjon Cobani s-a născut în Albania, a venit la liceu în România la 14 ani, la „Ion Neculce”. A intrat apoi la Medicină la UMF Carol Davila București. După absolvire, a făcut specializarea Chirugia Plastică, Estetică și Microchirurgie Reconstructivă în cadrul SCUB (adică Spitalul Floreasca). Face gărzi la Spitalul Floreasca și lucrează în Centrul Medical ProEstetica, acum parte din Grupul Monza.

Ați venit în România din Albania la 14 ani. Cum s-a întâmplat?

Părinții mai sunt aromâni și mama făcea parte dintr-o societate a aromânilor din Albania. Și această asociație dădea ocazia copiilor să facă studii în România. Așa am venit aici.

Și ați venit la liceu, la 14 ani…

Da, la „Ion Neculce”, apoi am intrat la UMF Carol Davila din București, și după terminarea facultății, am ales ca specializare Chirugia Plastrică, Estetică și Microchirurgie Reconstructivă în cadrul SCUB.

De ce ați ales tocmai această specializare?

Mi-a plăcut… Nu am ales-o ca să am o situație finaciară favorabilă, adică nu acesta a fost scopul. Atunci când am terminat eu facultatea, nu știam că va deveni un trend, sau că „medicina estetică” cum i se spune- va deveni așa de căutată. Dar întotdeauna mi-a plăcut să lucrez cu frumosul. Și apoi chirurgia estetică are rezultate care se văd imediat. Și nu numai cea estetică, ci și plastică.

Dar chirurgia plastică a apărut ca specializare…

Chirurgia plastică se practică încă din antichitate (reconstrucție nas în India și altele), dar abia după al doilea război mondial este înființată ca specialitate de către ruși (dacă nu greșesc). Chirurgia estetica a luat amploare mai târziu… Ca și implanturile mamare care au fost inventate la început pentru a repara diferite diformități, cum ar fi sindromul Poland (lipsa unui sân).

Și chirurgia estetică a apărut când lumea s-a prins că se poate:)

Nu numai, ci și când s-a înțeles că nu există repercusiuni negative asupra organismului. O stare mentală bună este importantă pentru orice individ, ajutându-l să supraviețuiască și să se impună în societate. „Dacă nu sunt util pentru mine, nu sunt util nici pentru alții”.

Cum explicați că s-a ajuns la situația în care un fals medic intră într-o sală de operație?

Nu pot explica eu, clar, asta… Eu sunt doar medic, cunoașteți poziția oficială a Grupului Monza… Eu nu l-am întâlnit pe acest om, nu am avut niciodată contact cu el.

În medicina estetică sunt mulți doctori talentați și dedicați, dar există și medici ale căror rezultate par a fi făcute de cineva cu 8 clase, dacă tot vorbim de… Poze cu rezultatele lor înfioară netul… Frumosul nu este reglementat, dar urâtul este perceput de toată lumea…

Fiecare dintre noi percepe frumosul din punctul lui de vedere. Pacienții care apelează la un medic de chirurgie estetică, trebuie să se intereseze mai întâi cine e, ce a făcut acesta, ce experiență are. Cea mai bună recomandare este un pacient mulțumit. Eu evit și mereu am avut grijă să evit să am un pacient nemulțumit. Nu vreau asta. Dacă un lucru mă depășește, sau consider că nu e ok, nu-l fac.

Dar au venit la dvs femei care au fost mutilate de medicii esteticieni…

În primul rând „medicina estetică” nu există ca specialitate în sine. Dacă vă uitați în nomenclatorul medicinii românești, nu veți găsi „medicina estetică”. „Medicina estetică” este o expresie de reviste, dar ca specialitate ea nu există. Ea este numită așa în mod generic, dar medicii sunt chirurgi plasticieni. Răspunzînd la întrebarea dvs, eu nu-i pot judeca pe alții, nu arunc noroi în jur. Că a făcut cineva ceva greșit, e treaba lui, nu a mea. Dar ce pot face eu pentru pacient sau pacientă este să-i spun ce poate obține cu o procedură sau alta. Însă niciodată nu-i spun că va fi perfect, pentru ca nu cred ca poți da garanții în ceea ce privește medicina.

Dar ce faceți când vine cu buzele necrozate, sau sânul distrus? Se poate recupera așa ceva?

Într-o oarecare măsură… Mai întâi trebuie văzut ce s-a întîmplat, ce intervenție a fost efectuată, dar… nu se pot face schimbări majore. Am avut astfel de cazuri (sâni cel puțin), la care am putut repara astfel încât pacienta sa fie mulțumită după operație. Dar, evident, aceste situații sunt de evitat încât sunt foarte greu de reparat.

Cum ajung aceste părți să se necrozeze? Ce se întâmplă?

În ceea ce privește buzele, la necroză se poate ajunge prin injectarea directă în artera labială (artera buzei) și, în unele cazuri, chiar și prin voluminizare masivă, adică buza, umflându-se foarte mult, ajunge să pericliteze vascularizația care poate duce ulterior la necroza. Este o consecință a unei injectări defectuoase, dar în principiu, este declanșată de injecția intraarterială cu acid hialuronic sau cu orice altceva.

Cui recomandați să facă intervenții chirurgicale?

Femeilor care au buze mai subțiri, dacă vorbim despre buze, adică celor care au hipotrofie labială. Sau celor care au asimetrii deranjante. Ideea este ca la orice augmentare, rezultatul să fie armonios. Când intervenția estetică iese din tiparul armonios, face mai mult rău decât bine. Și de acolo încep problemele, pentru că unii pacienți cer, iar unii medici sunt de acord cu exagerările.

Da, pentru că plătesc…

Poți refuza, chiar dacă pacientul vrea. Eu nu ies din conceptele mele la care am ajuns după ce am studiat, văzut, practicat.

Dar plătesc!

Da, și? Eu nu sunt de cumpărat. Serviciile mele sunt plătite, nu morala și etica mea.

Cum arată o primă întâlnire cu pacienta?

O întreb mai întâi ce o deranjează, nu ce ar vrea să-și facă. Nu trebuie să începem cu ce aș vrea să fac eu ca să arăt ca o vedetă la Hollywood, ci cu ce mă deranjează pe mine la mine.

Care sunt intervențiile pe care le recomandați și la ce vârste?

Eu nu operez paciente sub 22 de ani, pentru că e prea devreme. Nasul și sânul se dezvoltă până la 22… Toată chirurgia estetică se poate descrie în „sfere”. Rinoplastiile și augmentările mamare până în 30 de ani, după 30 de ani apar și alte intervenții cum ar fi abdominoplastiile, lipoaspirațiile. În jur de 40, 50 rămân abdominoplastiile, dar apar intervențiile la nivelul fețe. Eu sunt de părere că mai important decât tratamentul este menținerea efectelor lui, vizita la medicul estetician cum îi spuneți dvs, o dată la 3, 6 luni.

Ce părere aveți despre termenul „tunată”?

Vine de la mașini, cred :). Dacă ne referim la persoane, este mai degrabă un argou decât o clasificare.

Este o descriere comună a unui tip de corp și față care au dimensiuni voit exagerate… Se reconsideră conceptul de frumusețe?

Încă o dată, frumusețea este în ochiul privitorului. Dar modelul despre care vorbiți este prezent și în media tradițională și în social media… Depinde și ce fel de femei sunt promovate pe toate canalele. Pentru că și asta are o influență pozitivă sau negativă. Așa cum a fost în Statele Unite. Americanii au exagerat mult, noi suntem mici copii… Acolo s-a născut exagerarea asta și acolo s-a practicat. Acum au început să dispară aceste monstruozități…

Cât de mult poți reîntineri o femeie?

Termenul de reîntinerire nu înseamnă că-i șterg 20 de ani, ci înseamnă ca pacienta respectivă să arate mai bine la vârsta pe care o are. Nu înseamnă deci că nu-și poate arăta vârsta, pentru că, fiziologic vorbind, fiecare îmbătrânește în felul lui. Nu poți șterge 20 de ani, dar poți alege să arăți bine într-un mod cât se poate mai aproape de natural! Pentru că și liftingul facial și intervențiile chirurgicale trebuie să urmeze un tipar. Când am fost în Belgia unde am învățat liftingul facial de la doctorul Alex Verpaele, Patrick Tonnard și echipa lui, ei spuneau acolo pacientelor să vină cu fotografii de când erau tinere. De la 20, 25 de ani. De ce? Ca să se ghideze, să nu apară lucruri nenaturale, ca să nu le transforme în altcineva. Sunt niște tipare care trebuie urmărite.

Și ce te faci când vin paciente cu fotografia Angelinei Jolie?

Asta nu e ok, nu e corect, pentru că nu pot face așa ceva…

De ce țin abordările astea, de educație sau de încrederea în sine?

De amândouă, sincer. De ce trebuie să arăți ca altcineva? Trebuie să arăți tu mai bine.

„Omul nu este din plastilină să-l iau, să-l modelez și să-l pun la loc”

Și totuși tendința asta există. Către ce credeți că se va îndrepta chirugia estetică?

Spre bine, cred. Se va renunța la exagerări… Eu, la pacientele mele, nu aș putea spune că am văzut o tendință spre exagerare. Nu vorbesc despre alte paciente, ale altor medici. Ale mele știu că eu nu fac și nu-mi cer așa ceva.

Unde ați făcut supraspecializare?

Primii pași în chirurgia estetica i-am făcut în cadrul clinicii ProEstetica sub conducerea Dr Dana Jianu. De-a lungul timpului am avut ocazia, în această clinică, să operez cu maestri de renume internațional cum ar fi Roger Khouri (Institutul Sânului din Miami), Wolfgang Gubisch (Germania), Nazim Cerkes (Turcia), Claudio Calabrese (Italia). Am avut oportunitatea să fac parte, pentru o vreme, din echipa Dr. Alex Verpaele si Patrick Tonnard (Belgia), sa fac parte din echipa operatorie alături de Dr. Carlos Roxo (Brazilia) și lista continuă.

Și nu v-a tentat să plecați? Standardele profesionale nu sunt mai înalte afară?

Eu cred că lucrez într-o clinică cu standarde înalte în București, cel puțin…

Ați înțeles femeia și nevoile ei?

În mare parte pot spune că înțeleg… Concluzia mea este că orice intervenție femeia o face pentru ea. Bărbații au impresia greșită că femeile fac pentru ei, dar nu e așa…

Ce femeie vă întoarce privirile pe stradă?

În afară de iubita mea, nimeni:)

Buzele trebuie să transmită senzualitate, nu brutalitate sau vulgaritate. Nu mărirea buzelor, ci păstrarea formei lor e importantă

Când vedeți la tv chipurile persoanelor publice care au fost supuse în mod vizibil unor intervenții, aveți comentarii? Vă gândiți că puteați, de exemplu, face mai bine?

Nu am niciun comentariu. Și nu mă gândesc că aș fi făcut mai bine, că… dacă nu aș fi făcut? Nu mă pot gândi și așa? Eu nu judec ce fac ceilalți, nu judec ce faceți dvs… Pe dvs vă judecă clienții dvs, de pildă, nu eu… Și nici dacă figurile despre care vorbim, cele publice, nici pe acelea nu le comentez în niciun fel. Omul nu este din plastilină să-l iau, să-l modelez și să-l pun la loc. Chirurgia presupune pregătire preoperatorie, posibile complicații intra și post operatorii (nu am avut și nici nu vreau să am vreodată), nu este o simplă procedură și gata. Eu pot spune pacienților mei ce cred eu că trebuie făcut, la ce să se aștepte, cum se va desfășura intervenția, pot explica de exemplu că nu e bine să-și facă buzele ca doi cârnați. Buzele trebuie să transmită senzualitate, nu brutalitate sau vulgaritate. Nu mărirea buzelor, ci păstrarea formei lor e importantă. Am paciente care la 50 de ani vin și fac această intervenție, pentru că, odată cu vârsta, buzele se retrag, se subțiază. Frumoasă este forma buzelor, nu mărimea lor!

Ce provocări ați avut pâna acum pe masa de operație?

Am avut o sectorectomie- scoaterea unei tumori de sân cu o mică micșorare laterală, cu o ridicare și cu o augmentare după. Desigur, am fost în echipă cu medicul oncolog.

Sânul are o problemă… Când este lăsat, o simplă ridicare a lui nu asigură ceea ce își doresc femeile, și anume o amplitudine în polul superior (adică la deschiderea decolteului, n.m). Numai un implant mic poate face asta. Dar, desigur, depinde ce își dorește pacienta respectivă, implantul nu este în nici un caz obligatoriu. Sunt mai multe aspecte de discutat aici pentru că depinde de fiecare caz în parte.

Există o admirație necondiționată a medicilor din afară și o critică a celor de aici.

Eu nu sunt de acord cu asta. Azi vorbim de globalizare, de faptul că putem opera împreună, că schimbăm idei… Eu nu sunt de acord cu cei care își vorbesc țara urât în afară. De fapt, cu cei care o defăimează. Mi se pare o ipocrizie mai cu seama din partea celor care profesează aici. Schimbarea care se cere vine întodeauna de la tine.

Și de la dvs ce schimbare a venit?

Am încercat să fiu cât mai bun din punct de vedere profesional, cât mai corect, nu am înșelat, nu am mințit, furat… Nu vorbesc țara mea de rău. M-am născut în Albania, este țara mea de naștere, nici despre ea nu vorbesc de rău. Și mai e ceva: nu mă ghidez în viața profesională după profit.

Un medic din specializarea dvs trebuie să aibă educație vizuală?

Da, un simț al esteticului, ca să zic așa… Mă duc în muzee, studiez istoria… Dar frumusețea stă în ochii privitorului și este subiectivă…

La ce mai reacționează azi bărbații atunci când văd o femeie?

Sâni nu foarte mari și cu formă apetisantă, cât mai zveltă în talie, cu buzele care să exprime o senzualitate anume, cu tenul proaspăt și lucios care să dea senzația de fericire și relaxare… Trendul nu mai e „exagerarea”.