Dr. Elena Claudia Teodorescu este un imagist celebru care s-a apucat de studiat sânul și patologia lui încă de când în România nu se făcea imagistică de sân. A fost mereu atrasă de această specializare. Azi este renumită pentru faptul că vede formațiuni ascunse, acolo unde ele nu sunt găsite prea ușor. Programul său este încărcat cu ani înainte, este un om căutat, pentru că este Om înainte de a fi medic. Am vorbit cu domnia sa despre sănătatea femeii și cum este ea asigurată la Donna Medical Center pe care doamna doctor a înființat-o ca afacere de familie, pentru că nu avea în altă parte aparatura pe care și-a dorit-o. Așa a început. Azi este un centru de excelență, pe care îl conduce alături de fiul ei, Vlad.

După atâția ani de când vedeți și studiați cancerul de sân, de când vă informați și participați la toate congresele pe temă, s-a descoperit, până la urmă, care este cauza acestui cancer de sân?

Nu știm încă ce determină apariția lui, sunt niște teorii, dar o cauză definită, dovedită științific, nu există. Eu cred că sunt de fapt mai multe lucruri care pot determina apariția cancerului de sân și e nevoie de o combinație a lor pentru asta.

Care sunt acești factori?

Nu știu dacă ei țin neapărat numai de bagajul genetic sau sistemul imunitar, sau afecțiuni concurente. Unii țin și de stilul de viață și de stress, sau oboseală, dar nu există o explicație științifică clară și dovedită fără echivoc. Pentru că nu toată lumea care are factori genetici face cancer de sân, și nu toți care nu au deloc factori genetici sunt feriți.

V-a păcălit vreodată cancerul? V-ați luptat cu el, s-a ascuns de dvs și v-a fost greu să-l vedeți?

Din punct de vedere clinic este un tip de cancer pervers, care nu dă semne decât atunci când ajunge la un anumit moment, iar din punct de vedere imagistic, există tipuri de cancere care sunt mult mai greu de văzut. Aș nominaliza carcinomul lobular care nu reprezintă decât 10% din totalitatea cancerelor de sân, deci nu este foarte frecvent, nu este tipul dominant ca frecvență, dar din cauză că celulele tumorale în acest tip de cancer se dezvoltă de-a lungul altor celule sau de-a lungul canalelor galactofore, sau pe lângă ele, ajung să devină aparente mult mai târziu. Nu creează un nodul clar, vizibil… Uneori este foarte greu de văzut, ne ajută foarte mult simetria/sau asimetria imaginilor, că de aceea mamografia se face la ambii sâni, pentru a putea fi priviți în oglindă. Și mamografic și ecografic uneori chiar și la rezonanță magnetică, acest cancer este cel mai subtil…

Am auzit și de cancerul zero. Și chiar într-un serial, în Ray Donovan, soția acestuia râdea spunând că „dacă e zero, ce dacă?”

Da, există și stadiul zero ceea ce înseamnă că celulele tumorale se află, toate, în interiorul ductului. Nu dă adenopatii, nu este invaziv, nu dă metastaze, deci este un cancer local, care, deși, este stadiul zero, se poate întinde uneori pe zone foarte mari. Deci celulele se înmulțesc în interiorul canalelor galactofore care formează un sistem arborescent, este ca un copac. Cancerul nu trece în țesutul de lângă canale, dar se dezvoltă mult în interiorul lor. Am paciente care, deși au cancer în stadiul zero, carcinomul in situ ocupă 3 sferturi din sân. Deci este in situ din punct de vedere al invaziei, dar se poate întinde pe o zonă foarte mare. Pornește de obicei dintr-un punct, dar uneori sunt și multifocale. Aceste carcinoame de stadiu zero sunt de 3 tipuri din punct de vedere al agresivității. Unu este cel mai blând și poate rămâne ca atare mulți ani, 5 ani, 10 ani sau pentru totdeauna și, la cealaltă extremă, există tipul trei care este cel mai agresiv și care, deși in situ devine agresiv și trece repede în carcinom invaziv, depășește ductul și trece în țesutul de lângă. Este și invaziv și agresiv.

Dar trebuie tratate chiar și cele mai blânde, nu?

Există un curent care zice că pe cele blânde le poți lăsa și supraveghea prin monitorizare. Că, practic, evoluția lor este extrem de lentă și poate nu se vor transforma niciodată într-un cancer agresiv. Și să fie operate celelalte două, tipul unu și doi. Sincer, eu, dacă aș avea, nu aș sta cu un carcinom in situ de grad zero blând, că sunt foarte conștientă de faptul că în anumite situații poate nu voi avea ocazia de a mă monitoriza, sau pur și simplu, din cauza unor factori externi, emoționali și nu numai, carcinomul să devină agresiv.

Ați văzut miracole?

Am avut paciente care au căutat miracole. Am încercat să le explic ce se întâmplă, unele m-au ascultat, unele nu m-au ascultat, altele nu.O pacientă întâi s-a dus în Siberia, alta a fost la un șaman prin America de Sud și s-au întors fără un rezultat pozitiv. Până la urmă, s-au operat conform indicațiilor și s-au tratat și acum au cel puțin 10 ani de de la operație și sunt bine merci în continuare. Sunt paciente care însă nu m-au ascultat și care nu mai sunt de mult printre noi. Eu nu am văzut niciodată un cancer care să dispară de la sine în ciuda tuturor încercărilor de tot felul ale pacientelor, până la acelea de a merge la șarlatani care s-au dat drept vindecători. Nu am văzut vreo remisie care să se întâmple de la sine.

Trebuie să fiți o femeie foarte puternică dacă vă luptați cu un asemenea dușman.

Am zile în care simt că îmi este foarte greu, pentru că, uneori, văd lucruri foarte dure, sau văd paciente foarte tinere, îmi dau seama că sunt chestii agresive, sau grave, sau văd prea multe într-o singură zi. Dar există și un lucru bun, dacă vreți, în așa ceva, și anume că știu că acest tip de cancer nu este unul foarte agresiv, nu face parte din tipurile de cancer care nu au leac și, fiind conștientă că îl pot depista când este mic, și dacă nu are nici adenopatie, mă bucur și sper că el va fi tratat și că pacienta va scăpa.

Am avut paciente care au căutat miracole. Am încercat să le explic ce se întâmplă, unele m-au ascultat, unele nu m-au ascultat. Una întâi s-au dus în Siberia, alta a fost la un șaman prin America de Sud și s-au întos așa cum au plecat. Până la urmă s-au operat și s-au tratat și acum au cel puțin 10 ani de de la operație și sunt bine merci în continuare

Mamografiile fac rău? De unde e acest curent?

Plecând de la ideea că mamografia este o investigare care utilizează radiații X, ne putem gândi că este o metodă foarte invazivă. Dar ca să fim foarte corecți, mamografia este ca o radiografie a sânilor. Numai că ea se face pe țesut moale, nu se face în fiecare zi și deci nu este periculoasă. Radiații X folosim și la computer tomograf, la radiografii de coloană, etc. Este dovedit că doza de iradiere de la o mamografie este egală cu doza pe care un om o ia de la un zbor de 7, 8 ore cu avionul. Și nu ne gândim niciodată când urcăm într-un avion că ne iradiem. Beneficiul pe care îl aduce mamografia depășește cu mult, dar cu foarte mult riscul de iradiere. După ce s-a introdus prima dată mamografia ca metodă de screening, acum 30, 40 de ani, s-a dovedit cu timpul că această metodă a scăzut nivelul de mortalitate din cauza acestui cancer, cu 30%. Ori mi se pare că a avea această cifră este mult mai important decât să spui că mamografia omoară. Nu este dovedit că vreodată cineva a pățit lucruri grave de la această metodă. Și ecografia nu este suficientă, sunt lucruri care nu se pot vedea decât la mamografie. Ecografia este dependentă atât de aparat, dar și de medicul care o efectuează.

Și, după ce am studiat toate investigațiile și tot ce-mi adusese pacienta, am așezat-o pe canapea și i-am făcut o ecografie și am găsit un canal dilatat cu două formațiuni intraductale de câte un mm fiecare. Un milimetru!

Care sunt vârstele de la care începem screeningul?
De la 40 de ani să începem cu mamografia, dar recomandarea mea este ca femeia să-și facă ecografii mamare de la 30 de ani. Iar dacă are în familie cazuri de cancer sub 30 de ani, poate începe de la 25 de ani cu ecografiile. Dacă simte un nodul, chiar la vârstă tânără, nu trebuie să-l lase crezând că nu e nimic.

A scăzut vârsta la care debutează cancerul?

Da. A crescut numărul femeilor tinere cu cancer de sân. Dar nu vă pot da cifre exacte, România nu are, din păcate, un registru național al cancerului.

De ce ați adus cel mai bun aparat de RMN din România? La ce v-ați gândit?

M-am gândit că, dacă tot facem cele mai bune screeninguri în ceea ce privește afecțiunile mamare, avem ecografe high end, de vârf, avem mamograful cel mai performant, am decis să investim în singurul lucru care ne lipsea și care era acest aparat de rezonanță magnetică perfomant.

Aparatele sunt bune, dar contează și cine le manevrează…

Da, contează cine le manevrează și cât de bun este ca să scoată tot ce se poate mai bine din acel aparat și să interpreteze corect cele câteva mii de imagini, ca să poată vedea la milimetru dacă trebuie. Dar pentru asta trebuie un medic cu ochi antrenat, cu experiență. Deci trebuie să cumulezi cele două lucruri: aparat performant cu medicul foarte bun. Orice lipsește din acest binom, afectează diagnosticul corect. De aceea, Donna Medical Center este avantajată din punct de vedere profesional, pentru că eu fiind antreprenorul, dar și imagistul în același timp, întotdeauna am vrut să am aparate super performanțe, deși este un mare efort financiar.

Combinația asta între medic și antreprenor este una rară, dar cei care o au din câte știu eu, conduc clinici:). Aveți și gena antreprenorială?

Nu, nu am avut niciodată niciun business până la clinica asta. Eu am fost cu medicina până în pânzele albe, dești toți prietenii noștri aveau business-uri… Eu voiam să studiez sănătatea femeii…

Dar de ce? De unde a venit asta?

Asta mi-a plăcut. De când eram rezidentă mă atrăgea domeniul, am fost la tot felul de cursuri și traininguri. Și, la un moment dat am zis ok, dacă asta fac și-mi place, să merg pe calea asta. Nu făcea nimeni imagistică de sân în România la vremea aceea, de aceea am mers afară să studiez domeniul.

Continuați să mergeți la congrese?

Desigur, chiar și la cursuri, pentru că întotdeauana am ce să învăț.

Cancerul este o boală „nouă”?

Nu, cred că a fost dintotdeauna, poate că nu cu aceeași incidență. Să nu uităm că acum mii de ani speranța de viață era de 30 de ani și deci nici nu apucau să facă aceste cancere, dar pe de altă parte, cel puțin în Evul Mediu există picturi cu femeie care avea cancer la sân.

Credeți că se va ajunge ca această boală să fie învinsă?

Eu cred că da.

Aveți un sediu nou, în Pipera, unde ați adus și alte specialități, pe lângă celebrul RMN.

Da, pentru că am considerat că, pe lângă faptul că le oferim pacineților care au probleme cardiologice, posibilitatea de a face rezonanță magnetică la cele mai înalte standarde de perfomanță, aparatul este necesar și pacienților oncologici care fac chimioterapie și care au nevoie de consult cardiologic, pentru că acest tratament, chimioterapia, poate afecta cordul. De asemenea, am adăugat alergologia și dermatologia, pentru că pacientele noastre au nevoie și de aceste specialități. Oricum patologia dermatologică este ceva frecvent.

Ce stil de viață recomandați?

Cel sănătos, desigur: mișcare, alimentație cât se poate de sănătoasă…

Mă refeream, mai degrabă la stilul de viață emoțional…

Stilul de viață din punct de vedere emoțional nu prea poate fi controlat, din păcate. Cu toții vrem să fim zen, să nu fim afectați de probleme, de griji, dar nu știu dacă în mod real poți face asta. Nu știu dacă poți trăi sub un clopot de sticlă și să te aperi de tot și toate. Pentru că trăiești în legătură cu alți oameni cu care nu ai cum să nu empatizezi și nu ai cum să nu rezonezi emoțional.

De unde vă luați echilibrul?

Greu de zis. Din dorința foarte mare de a face bine, cred.

Care a fost ultima satisfacție profesională pe care ați avut-o?

Satisfacții sunt multe…. Dar și dezamăgiri, pentru că nu-mi place să văd lucruri avansate asupra cărora eu nu mai am nicio putere. Nu înțeleg de ce femeile vin așa târziu la medic.

Chiar, de ce?

De frică, în primul rând. Nu realizează, sau nu vor să realizeze ce se întâmplă cu ele…

Ați vorbit mai mult de insatisfacții.

Da, satisfacțiile sunt multe, ziceam. Uite, săptămâna asta a venit o pacientă care nici măcar nu era programată cu investigații făcute deja, care avea o sângerare a sânului de o lună de zile și care voia să se opereze, numai că nici RMNul și nici mamografia pe care le făcuse, nu localizaseră exact problema. Și am întrebat-o dacă a făcut ecografie, făcuse, dar nu se văzuse nici acolo nimic. Și, după ce am studiat toate investigațiile și tot ce-mi adusese pacienta, am așezat-o pe canapea și i-am făcut o ecografie și am găsit un canal dilatat cu două formațiuni intraductale de câte un mm fiecare. Un milimetru! Am marcat locul și acum chirurgul știe ce să scoată, de unde să scoată. Părerea mea este că sunt formațiuni benigne, dar sunt fericită că acum chirurgul știe exact zona din care trebuie să scoată.

Credeți în Dumnezeu?

Da, cred.