Claudiu Enescu : "Îmi plac lucrurile care se desfășoară mai încet. Sunt mai durabile"

Claudiu Enescu Foto: Costruț

Este nominalizat în topul celor mai cool 100 de tineri din România de publicația Forbes. Este creatorul, alături de iubita lui, Ioana, blogului mauvert.com și este responsabil de imaginea și conținutul platformei morodan.com. Cum gândește un tânăr de 28 de ani? Ce vrea de la el și de la alții? Cum i se mai potrivesc lui și generației lui media din Ro, țara, conceptele?

Ești alături de alți 99 de tineri în acest top. Îi cunoști?
Pe o parte din ei, da…

Și ce aveți în comun?
Un set de valori. Cred că apreciem lucrurile din jurul nostru într-un anume fel. Ne place inovația, dar suntem și nostalgici, ne plac poveștile, oamenii de valoare.

Cum și unde ai copilărit?
La Zărnești și în casa bunicilor mei din Poiana Mărului. Zărnești este un oraș mic de lângă Brașov, un oraș de munte foarte liniștit, în care oamenii sunt foarte aproape unii de alții. Am copilărit într-o comuniune cu prietenii, cu familia mea foarte mare, mereu înconjurat de rude, de vecini, de oameni buni.

Care este mesajul pe care l-ai preluat din copilărie și pe care l-ai adus cu tine cu tine până acum?
Mesajul a fost că trebuie să fac lucruri care mă fac fericit, dar nu pot fi fericit dacă ceilalalți de lângă mine nu sunt fericiți.

Cum ai ajuns să faci jurnalism?
Nu știu dacă a fost o întâmplare… Am terminat un liceu de informatică, dar mi-a plăcut mereu să scriu. Am scris la reviste locale, în revista școlii, într-o revistă din Brașov. Făceam interviuri, scriam articole pe diverse teme legate de viața comunității…

Ce ai urmărit cu scrisul tău?
Să descopăr oameni și emoții.

Deci ești un fel de people person
Da, interviul mi s-a părut cel mai frumos act jurnalistic fiindcă întâlnești oameni și idei noi. Nu e doar o poveste…

Unde ai făcut facultatea?
La București unde am avut câțiva profesori extraordinari, cum ar fi Marian Petcu, sau Ferenz Vasas și chiar Robert Turcescu care la vremea respectivă a împărtășit cu noi lucruri esențiale și de mare folos.
Și ai ajuns să faci printre primii, cu iubita ta Ioana, un blog de modă- mauvert.com.

De ce?
În 2007 încă se mai făcea presă. Existau multe ziare și reviste, însă eu am ales să combin cumva pasiunea pentru modă care nu știu cum a apărut, cu nevoia de a scrie. Urmăream deja ceva jurnaliști din modă și mi-am zis că aș putea face asta îndreptându-mă spre o nișă, că până la urmă, asta vizam.

Blog de modă în anii 2007… Exista modă?..
Da, existau festivaluri de modă, niște săptămâni de modă, designerii încă erau orientați spre prezentarea colecțiilor. Își deschideau mulți dintre ei showroomuri… Aveam chiar o rubrică pe blog care se numea chiar așa, Vederi din showroom în care prezentam povestea din spatele showroomului și a designerului

Azi nu se mai fac prezentări în România.

Nu, totul s-a mutat în imagine, în câteva look-bookuri, în magazinele online. Cred că nici bugetele nu mai sunt azi ca acelea de atunci. Totul e pe fast forward.

Dar tu spui în prezentarea ta din Forbes, din topul celor 100 de tineri cool, că preferi slow-journalism…
Da, pentru că îmi plac lucrurile care se desfășoară mai încet, cred că ele sunt mai durabile…

Dar nu te situezi astfel împotriva generației tale?
Poate că da, dar eu sunt un nostalgic.

Cum vrea generația ta să se desfășoare lucrurile?
Eu mă aflu cumva între generații. Sunt între Zeți și Millennials. Primii sunt cei care vor totul fast forward, au nevoie de foarte muți stimuli, Millennials sunt cei care prețuiesc lucrurile bine făcute și fără grabă.

Cum vezi viața în viitorul apropiat în condițiile în care se pare că numărul device-urilor/ persoană vor crește de 3 ori în următorii 10-15 ani?
Mie mi se pare că, deși ni se promite o viață mult simplificată datorită acestor deviceuri, ea de fapt se complică enorm tocmai din cauza lor lor! În primul rînd, fizic, ne înconjurăm de obiecte pe care seara le punem în priză! La fel de multe cabluri… Constat cu stupoare că atunci când ajung în diverse hoteluri, în cameră sunt doar 2 prize, iar eu am 5 deviceuri pe care am nevoie să le încarc! Deci e un lucru la care va trebui să ne adaptăm în curând. Ne vom pierde în timp abilitățile de a face lucruri simple, pentru că vor exista deviceuri pentru orice!

Device-urile izolează?
Da. Îi văd pe cei mai tineri de azi, pe sora mea care este cu 8 ani mai mică decît mine care atunci când merge la petreceri cu prietenii ei, nu socializează, ei mai degrabă stau pe telefoane și își dau like-uri la poze sau postări din chiar petrecerea unde se află!! Mi se pare incredibil!

Ești un autodidact. Care ți se par scriitorii cool?
În primul rând cred că scriitori cool sunt cei care îi prind pe tinerii de azi cu un limbaj mai degrabă în stil oral, direct. Sunt cei care nu au neapărat o estetică a limbajului, nu folosesc cine știe ce metafore, ci mai degrabă scriu într-un stil realist! Și limba se schimbă. Am fost de curând acasă și mama mi-a dat un jurnal din liceu despre care nu mai știam și am rămas uimit de felul în care scriam atunci! Mi s-a părut ridicol și aberant, scriam fără diacritice, cu sh, în loc de ș! M-am întrebat, oare am fost eu cel care a scris? Cred că cu toți suntem luați de val și de curent, depinde cum alegem să facem mai departe…

Cu toate acestea scriitori ca Mihai Șora sau Andrei Pleșu pe care am văzut că i-ai bifat la categoria cool, nu scriu nici simplu, nici realist…
Da, generația tânără îi place pentru că sunt cool, pentru că ei comunică în același fel în care o fac tinerii, folosind aceleași canale. Mihai Șora comunică pe facebook foarte mult, postează zilnic de câte 2, 3 ori… Postează de la păreri și impresii despre situația actuală, până la amintiri din vremuri demult apuse, ceea ce nu e greu, că doar are 100 de ani!:). Până la urmă, toată poluarea asta care s-a creat în ultmii ani face loc celor care spun lucrurile altfel, care se se diferențiază astfel…

În primul rând, cred că scriitori cool sunt cei care îi „prind” pe tinerii de azi cu un limbaj mai degrabă oral, direct. Sunt cei care nu au neapărat o estetică a limbajului, nu folosesc cine știe ce metafore, ci mai degrabă scriu într-un stil realist! Și limba se schimbă.

Ce ți se pare demodat și ce ți se pare că are viitor?

1. Căsnicia?
Nu e neapărat demodată, dar nu mi se pare că ar fi un deziderat al vieții… Nu mai e unicul scop în viață, să te căsătorești. Mi se pare că e un act firesc atunci când îți găsești un partener cu care te hotărăști să îți petreci viața. Sigur că nu știi ce se va întâmpla mâine, sigur că va fi mereu o bătălie între rațiune și instinct, dar nu e pentru mine, de exemplu, un țel.

2. Dumnezeu?
Nici Dumnezeu nu mi se pare demodat. Ne putem raporta la el din perspectiva vremurilor moderne. Nu mi se pare că Dumnezeu are legătură cu toate ritualurile religioase bisericești. Mi se pare că există și punct, ne iubește și punct și putem avea o relație personală cu El.

3. Vizitele?

Chiar acum în vacanța de iarnă vorbeam cu ai mei că ne-am schimbat mult obiceiurile legate de vizită. Altă dată mergeam în vizită fără să ne anunțăm înainte.. Acum dăm un telefon înainte, nu vrem să deranjăm, etc. E mult mai formal totul.

4. Iubirea?
E frumoasă oricând și oricum.

5. A face copii?
Cred că este și va rămâne o responabilitate. Există această autocastrare socială acum. Felul în care se mișcă lucrurile ne face să nu mai dorim copii. Avem mereu impresia că nu o să le putem da ce au ei nevoie, că nu vom putea să-i educăm cât au ei nevoie, că nu vom putea să-i iubim cât au ei nevoie… Dar cred că e puțin eronat. Cred că dacă nu ne aruncăm un pic cu capul înainte…

6. Banii?
Observ deja că nu mai există portofele, se vând mai multe cardholders. Mulți plătesc doar cu cardul, alții preferă bitcoin, deci s-ar putea ca da, banii să devină demodați…

Până la urmă, toată poluarea asta care s-a creat în ultimii ani face loc celor care spun lucrurile altfel, care se se diferențiază de restul…

Ce valori mai există în jurul tău?
Cred că dispare tot mai mult moralitatea care nu mai e considerată o valoare de bază. Chiar și iubirea dispare! Vreau să cred că mai există totuși respect.

Cum vrea generația voastră să trăiască mai bine? În ce fel?
Cred că suntem o generație de tranziție…

Și voi?:)
Da. Și noi! Eu sunt prima generație născută după revoluție. Și nu cred că suntem mai schimbați decât părinții noștri, dar suntem mult mai conștienți decât ei, reacționăm mai repede la amenințarea unui pericol.

Ai votat? Cum ți se pare a nu vota?
Da, am votat. A nu vota e mai mult decât imoral, e iresponsabil!

Cum vezi clasa politică și politica de azi din Ro?
Cu dezgust, cu frică, îmi crează un soi de vulnerabilitate și de teamă să nu ajung să cunosc vremuri pe care nu le știu, adică mai exact comunismul. Pentru că mi se pare că într-acolo ne îndreptăm, spre anumite zone din perioada aia…. Trăiesc un fel de confuzie, mă gândesc mereu dacă să mai rămân sau să plec din țară…

Și?
De anul trecut din februarie, am acest gând și, după ce îmi termin treaba la birou și ajung acasă, mă bag în pat cu gândul „oare ce va fi mâine?” Oare ar trebui să plec? Unde? Oricum situația nu e roz nici în Europa, nu-mi place ce se întâmplă… Am un sentiment de nesiguranță.

Ce te revoltă?
Nepăsarea, lipsa de acțiune, hoția.

Ce te motivează?
Cei care gândesc ca mine, oamenii care acționează, care își doresc mai bine nu mai mult, oamenii care au echilibru și o anumită conduită.

Ce te face fericit?
Experiențee frumoase, întâlnirile cu oameni care mă încarcă cu idei și cu emoții. Mă fac fericit întîlnirile de familie, poveștile bunicilor mei, mă fac fericit prietenii, călătoriile…

Ești îndrăgostit?
Sunt foare îndrăgostit!

Care este motoul tău?
Own your life; no one else will.

Fără de ce anume nu ai putea trăi?
Fără prieteni.

Te plictisești cu tine?
Îmi place singurătatea, e minunat să fiu eu cu mine, să vorbesc cu mine, să îmi pun ordine în gânduri, dar am nevoie și de oameni în jurul meu…

Mai scrii?
Da, dar culmea, îmi place să scriu cu pixul! Să tai, să corectez!…

Dacă ți-aș aduce acum un caiet nou nouț pe care ți l-aș dărui ca jurnal, ce cuvinte ai scrie după „Dragă jurnalule, ”?
Dragă jurnalule, anul care tocmai a trecut, nu a fost neapărat unul rău, dar sper ca 2018 să fie exceptional.

Care sunt oamenii cu care ai vrea să te întâlnești și de la care ai vrea să înveți?
Wes Andersen, Mihai Sora, Suzy Menkes, Steven Klein, Tyler Brûlé, Olivier Zahm, Judy Dench, Neagu Djuvara, Florn Negruțiu, Claudiu Pândaru…

TV sau online?
Online. Mi se pare că televiziunea nu s-a adaptat la noua generație, încă.

Radio sau iPod?
Radio.

PDF sau reviste print?
Aș zice în continuare revistă print, dar un pdf poate fi mai interactiv.

Kindle sau carte clasică?
Carte.

Care este următorul gest nebunesc pe care vrei să îl faci?
Sunt un tip echilibrat, nu fac gesturi nebunești. Dar unul ar fi să mă mut într-o țară în care nu cunosc pe nimeni și s-o iau de la capăt.

Ce-ți spune piticul din urechea dreaptă și ce îți spune cel din urechea stângă?
Cel din stânga zice să stau liniștit, că va fi bine și aici. Cel din dreapta îmi spune: te amăgești degeaba, fugi cât mai poți! Fugi până când nu va fi cazul să ai nevoie de pașaport cu viză!

 

 

Lasă un comentariu: