Carina Sava este fondatoare și artist manager la Watermelon Agency, Fondatoarea Women in Music Romania, Vicepreședinte la RAW Music – Romanian Artists Worldwide și Conference Program Manager la MMB, Mastering the Music Business. A studiat Artist Management la Berklee College of Music.

Carina este ceea ce se cheamă omul care le face pe toate pentru artistul pe care îl reprezintă, cu excepția faptului că nu cântă pe scenă😊. În rest, ea este sprijin, PR, ofițer de presă, ofițer de bună purtare, mamă, prietenă, psiholog, tot. Un artist nu mai are grija zilei de mâine datorită ei, mă refer la planurile lui artistice, care devin în mare măsură realitate, pentru că ea, Carina, știe ce are de făcut.

Carina Sava a fost managerul trupei Vama timp de 12 ani, până în 2020, a lucrat cu Tudor Chirilă la Vocea României și a ținut dreaptă o linie de principii de la care nu s-a abătut. Din 2019 este managerul formaţiei VUNK si tot de atunci a inceput sa construiasca in jurul initiativei Women in Music Romania.

Acum are emoțiile celei de-a opta ediții a unui eveniment internațional, MMB –  o conferință cu participare internațională prin care unește industria muzicală din Ro cu cea din restul lumii, pentru că își dorește să ofere o rampă de lansare pentru artiștii români către alte zări muzicale.

Carina, MMB – Mastering în Music Business, este la cea de-a 8-a ediție… Cine a creat acest eveniment sau cum a apărut el?

 MMB a început în 2016, la inițiativa Ancăi Lupeș, acum colega și partenera mea. Am fost la prima ediție împreună cu colegii mei din industrie, când era un eveniment micuţ, local, cu aproximativ 100 de participanţi cu totul. Cum, în acea perioadă mergeam des prin Europa la diverse conferințe internaționale dedicate industriei muzicale, mă întrebam, cum de nu există și la noi un astfel de eveniment.

După un an, în 2017 s-a „copt” ideea și m-am întâlnit cu colegii de Overground Music, Codruț, Iulia și Cosmin, și am discutat despre faptul că, dacă noi vrem să exportăm artiști români în Europa, e important ca profesioniștii de afară să înțeleagă și să afle că există o industrie muzicală și aici, la noi. Că nu suntem căzuți din copac, că avem profesioniști în music business și că avem nevoie să ne conectăm cu cei de peste graniță.

Așa că am decis că avem nevoie de o conferință internațională în București. Și aveam două căi s-o organizăm: să creăm una de la zero, sau să o sunăm pe Anca Lupeș care făcuse cu un an înainte acel eveniment și să o întrebăm dacă vrea să să devenim parteneri, însă cu două condiții:  să atașăm un show case de artiști români, iar evenimentul să devină internațional.

Anca a spus da și așa a început. Din 2017 și până azi evenimentul a crescut, anul acesta aşteptăm peste 600 de participanţi, festivalul de showcase-ul a devenit din ce în ce mai mare şi mai relevant.

Ce este acest show case?

Artiști care cântă în fața profesioniștilor de muzică din România și din lume și care, în acest fel, arată ce au ei de oferit scenei internaționale. Sigur, se prezintă și în fața publicului, pentru că anul acesta concertele din Expirat sunt cu intrare liberă, pentru oricine care vrea să vină și să-i descopere.

Care este scopul vostru?

Ne propunem să aducem, în fiecare an, în România, cât mai mulți bookeri de festivaluri, agenți de booking, oameni relevanţi etc. Artiștii care cântă aici să ajungă deci să cânte și în alte evenimente de afară.

Cu alte cuvinte, acest eveniment este o rampă de lansare internațională a artiștilor români gata să iasă.

Exact.

Și care sunt obiectivele voastre?

La MMB avem 3 obiective: pe de-o parte să educăm industria și aici avem în vedere nu numai artiștii, managerii, agenţii etc  la început de drum, ci și la cei cu experienţă, pentru că în industria asta tot timpul se schimbă câte ceva, trebuie să rămâi la curent cu noile trenduri etc. Un alt obiectiv e să conectăm lumea muzicală din România cu cea internațională și, nu în ultimul rând, ne propunem să exportăm acei artiști care sunt gata să iasă în afară.

De ce te-a atras acest domeniu?

Cred că multe dintre lucrurile pe care le fac acum mi-ar fi fost foarte, foarte utile la început de drum… Pentru că am început să lucrez în industria muzicală fără să știu că lucrez în industria muzicală😊.

Când am terminat facultatea de Relații Publice și Comunicare țin minte că mi-am spus că aș vrea să lucrez în orice domeniu, mai puțin entertainment… dar, mă rog, știi cum e, viața are alte planuri. Am ajuns să lucrez cu artist foarte mare, dar simțeam în permanență că îmi lipsesc niște lucruri de bază. Da, în practică mă descurcam, învățam fâcând, dar aveam nevoie de mai mult. Voiam să învăț și teorie, să am nişte baze mai solide, şi să mă conectez cu alți oameni din industrie.

Știu că mulți ani am muncit enorm, stăteam mereu în fața computerului și mi se părea că orice întâlnire, chiar și cu un sponsor, partener, esențial, de altfel, pentru artist, mă rupea din ritmul meu și mă întrebam de ce nu se poate face online, de exemplu…

Abia acum realizez că pot învăţa şi pot mişca lucruri mult mai multe chiar și prin niște întâlniri informale. Schimb idei cu niște oameni care fac același lucru ca și mine, dar poate că îl fac ușor diferit şi uite aşa se pun în mişcare nişte rotiţe.

La nivel de management de artiști sunt mult prea puține femei

Cu ce artiști ai lucrat?

Am lucrat 12 ani cu Vama, până în 2020, lucrez cu Vunk din 2019 și am avuit o perioadă de vreun 1-2 ani     cu Zoli Toth…

Sunt multe femei în managementul industriei muzicale?

Sunt multe femei în industria muzicală, dar nu suficiente în management. Sunt agenții de booking unde s-ar putea să predomine femeile, dar ownerii sunt bărbați. La nivel de management de artiști sunt mult prea puține femei, agenți de booking sunt majoritatea bărbați, sunt femei care conduc case de discuri, e adevărat, dar… puține comparativ cu numărul bărbaților care fac același lucru.

Nu este o industrie ușoară.

Deloc, e chiar foarte grea. Dar e diversă, interesantă și, pentru oamenii care o privesc din exterior, pare complicată, pentru că are și festivaluri, și concerte, și case de discuri, și artiști independenți, sunt ramificații care pot părea ciudate uneori.

Ca să faci management, ai nevoie de calități de manager, dar pentru a face management pentru artiști mai ai nevoie de ceva. De ce anume?

Înțelegere, răbdare, empatie… Îmi dau seama că acum, în acest punct al vieții mele, văd diferit rolul unui manager de artist. Când eram mică, mi se părea că trebuie să știu tot, să înțeleg tot, să fac tot, să fiu la curent cu tot până la cele mai mici detalii. Îţi dai seama câtă presiune provoacă asta…

Acum cred că trebuie doar să fiu foarte curioasă și deschisă pentru a cunoaște oameni noi, pentru a înţelege perspective diferite. Și mai trebuie să știu să pun întrebări. Este foarte important să cunoști oamenii potriviți și să pui întrebările potrivite.

Artiștii români vor aceleași lucruri pe care și le doresc și artiștii străini: să aibă șansa să creeze

Cum este industria muzicală românească?

Foarte tânără. E important să precizez asta, pentru că e greu să concurezi cu niște industrii care au avut timp să se așeze. Cred că acum e mult mai structurată decât era în urmă cu câţiva ani și avem mai mulți profesioniști care au abordare pe termen lung, gândesc strategic. Până de curând mi se părea că e ca o junglă, acum sunt însă mulți antreprenori care construiesc pe termen lung și mult mai sănătos.

Ai gestionat talente și orgolii. Ce-și dorește de fapt artistul român?

Artiștii români vor aceleași lucruri pe care și le doresc și artiștii străini: să aibă șansa să creeze. Și, deși poate că uneori nu recunosc asta, vor să fie văzuți. Iar felul în care pot fi văzuți se poate întâmpla la mai multe niveluri: poti fi vizibil pentru o mână de oameni, fanii, pentru o țară  sau pentru lumea întreagă. Dar depinde de la caz la caz.

Sunt artiști independenți care cred că este mai important cum se exprimă și cum sună muzica lor și consideră că este ok să rămână într-o nișă, pe când pentru alții important e să ajungă la un public mai mare. Unii o fac firesc, pentru că asta își doresc, pentru alții e nevoie de compromisuri. Este ok oricum, atâta timp cât artistul își asumă lucrurile pe care le face.

Azi contează din ce în ce mai mult felul în care este perceput un artist în mod public, mai ales pentru contractele de publicitate…

Da, și, ca orice om, și artistul trebuie să știe de ce face ce face și unde vrea să ajungă. Și, mai ales, trebuie să se cunoască foarte bine, să știe de la ce principii nu trebuie să abdice. Că aerul de rebel poate să nu se potrivească unui anumit client, dar poate să fie la fix pentru altul. O usa inchisa poate deschide o alta usa.

Ai lucrat 12 ani cu Vama și cu Tudor Chirilă. A fost o adevărată școală pentru tine. Ce ai învățat în acești ani?

Multe, foarte multe. Am pus bazele a ceea ce sunt azi și ceea ce știu azi, am învățat din practică, mai ales înainte de a face Berklee College of Music sau de a merge afară la conferințe. Am învățat ce importantă este poziționarea unui artist și că dacă este consistent într-o direcție, rezultatele vin.

Tudor este unul dintre artiștii  care nu se supun regulilor convenționale, poate fi foarte vocal, poate avea niște poziții publice care pentru unii pot fi controversate, lucru care să ducă la îndepărtarea unor clienți de publicitate sau a unei părți de public, dar poate fi exact ce trebuie pentru un alt potential sponsor și pentru un alt public. Daca am învățat ceva în acești ani despre mine este faptul că sunt un om pe care te poți baza. Și în plan personal am învățat multe de la Tudor, mi-a stârnit interesul pentru anumite cărți, filme, muzică etc.

Ești mai mult rațională decât emoțională?

Cred că acum sunt ambele, sunt într-un soi de echilibru. Fac alegeri emoționale uneori, dar am început să-mi ascult intuiția care a fost îngropată mult timp. Și mai e ceva… Am devenit mai clară în intențiile mele chiar față de mine însămi, eram mult mai atentă la alții, la nevoile lor, eram preocupată să ofer și uitam sau ignoram că pot și primi…

Ce muzică asculți?

Oooo, variată, dar cel mai mult ajung să ascult muzica din playlist-ul meu de alergat care este cu de toate. Îmi place pop rockul, indie pop-ul…

Tinerii consumă muzica azi în mod diferit față de cum o făceam noi

Muzica poate influența negativ? Nu-ți ascund că am scris mult despre muzica trap pe care nu o plac, deși am în jurul meu oameni care spun că este autentică. Dar în mintea mea nu se leagă faptul că femeile sunt prezentate ca niște obiecte sexuale disprețuite și în afara acestui lucru, femeile cer ca ele să nu mai fie considerate așa. Nu înțeleg, deși s-ar putea ca problema să fie la mine. De ce nu ne supărăm pe un trapper, dar reacționăm la un youtuber care spune același lucru?

Întrebarea este grea și aș vrea să-ți răspund plecând de la ceva mai general…  Am avut niște debate-uri eu cu mine despre toleranță. Și am ajuns la concluzia că, dacă vreau toleranță de la niște oameni, eu trebuie să fiu, la rândul meu tolerantă cu cei care nu văd lucrurile ca mine. Nu ascult muzica asta, nu e în zona mea, dar nu cred nici în cenzură…

Nici eu nu cred în cenzură, nu vorbesc despre asta ci despre două lucruri care se bat cap în cap… De ce nu ne supărăm pe trap și ne supărăm pe un blogger?

Pentru că una este o formă artistică, iar alta este o opinie personală… Poate de aceea… Și cred că publicul care ascultă acest tip de muzică reușește să treacă peste acest mesaj. Tinerii consumă muzica azi în mod diferit față de cum o făceam noi, ei nu pun atât de multe etichete… Au playlist-uri în care, după o piesă rock poate intra o manea și apoi una de trap, o baladă pop etc.

Nu cred că, dacă fetele aud o muzică despre „panarame”, se vor duce apoi să facă onlyfans. Și, dacă vom asculta muzica de afară și vom traduce versurile, lucrurile stau la fel. În fond, ascultam și pe vremuri B.U.G. Mafia, Paraziții, La familia …

Cred că așa se consumă muzica, mai ales în adolescență. Dar sigur, întrebarea ta se referă la agresivitatea unor versuri și cred că ar trebui să ne gândim și la altceva: de ce au nevoie tinerii de asta? Cum de s-a ajuns aici și ce nevoie împlinește o astfel de muzică? Poate e o supapă de care chiar au nevoie, e modul lor de a exprima ceva ce altfel nu li se permite să exprime.

Industria muzicală românească e ca un puzzle. Lipsește ceva din acest puzzle?

Da, lipsește componenta de educație, nu avem școli de management muzical, și mai lipsesc elementele care să unească industria…   Sigur, si la nivel de spații de concerte, venues, ducem o mare lipsă

Apoi, e  nevoie ca zona alternativă să crească mai mult. Dacă ar fi ceva care să se schimbe aici, ar fi percepția. Adică zona alternativă ar trebui să înțeleagă zona mainstream și s-o privească în mod mai echilibrat si deschis.

Mai este și percepția celor din exterior, care nu văd industria muzicală ca pe o industrie, deși se fac mulți bani, se plătesc taxe, etc. La MMB există un panel în care aducem antreprenori din alte zone decât muzică și îi punem față în față cu artiștii și e foarte interesant cum se dezvăluie modul în care se vede industria din exterior. Încă nu suntem văzuți ca o industrie suficient de serioasă. Dar e loc de schimbare, iar cu MMB construim în această direcție.