Ne întrebăm uneori cum și ce am putea ca relațiile cu ceilalți să funcționeze mai bine? Care o fi secretul? Există vreunul?

Eu cred că există mai multe secrete, nu numai unul. Și mai toate țin chiar de fiecare dintre noi și de felul în care ne simțim/ percepem.

Cu alte cuvinte, dacă ești bine cu tine, ești, în general, bine și cu ceilalți. Dacă ești relaxat, vesel, fericit, calm, senin, atunci și relațiile pe care le ai cu ceilalți sunt mai bune.

Dacă dimpotrivă, îți tună și fulgeră, sau dacă ești mereu cu un nor deasupra capului, evident că asta va dăuna relațiilor tale. De aceea, pentru ca ele să fie bune, trebuie ca tu să fii bine. Ah, ce clișeu! Sigur că nu vei fi nici Barbie și nici Ken, nu vei fi roz și zâmbitor, dar ideea asta cu „binele interior” se traduce prin încercarea de a atenua emoțiile negative puternice propunându-ți să vezi partea plină a paharului, de fiecare dată.

Dacă sunt nervoasă, mă cert cu toți din casă, dacă sunt fericită, le fac ceva dulce… Avem cu toții stări schimbătoare, că nu suntem roboți. Uneori avem zile mai bune, alteori mai proaste, uneori suntem plini de energie și de chef de viață, alteori nu am vrea să ne dăm jos din pat.

Nu trăim în contexte prea echilibrate, să recunoaștem, așa că deseori o dăm în bară și nu reușim să avem întotdeauna relații mulțumitoare cu ceilalți.

După ani de relații cu zeci și sute de oameni, am tras câteva concluzii (despre mine și ce fac eu) legate de modul în care ele pot fi ok, dacă nu chiar bune sau civilizate. (Nu vorbesc aici despre relațiile profesionale care se desfășoară după alte reguli…)

1. Am redus nivelul așteptărilor în ceea ce-i privește pe ceilalți. Dar am făcut-o nu cu zâmbet amar, și nici cu suflet strâns, ci pașnic, liniștit. Nu aștept. Ce vine, vine, ce nu vine, nu cer.
2. Ofer eu ceea ce pot, ba chiar mai mult. În acest fel sunt fericită că dăruiesc.
3. Nu cârpesc relații. Dacă ele s-au rupt, orice cusătură se vede, oricât de bine ar fi făcută.
4. Dacă apreciez ceva sau, dimpotrivă, nu-mi place altceva, spun. Vorbesc, explic- dacă mi se cere.
5. Îmi cer iertare.
6. Știu că fiecare dintre noi are ceva de dus în spate sau în suflet… Știu că nimeni nu are o viață liniară, fericită și strălucitoare, indifirent de cât de mare sau cât de mic e contul din bancă. Asta ne definește, de fapt, ca oameni, faptul că nu suntem inoxidabili în fața vieții. Și, dacă plec de la premisa că cel din fața mea are lupta lui, atunci încerc eu să fiu cea înțeleaptă…. Cât reușesc…
7. Citesc mult. Din cărți afli, în general, soluții la care nu te-ai gândit…
8. Am început să mă rog mult. Pentru mine, pentru ceilalți. Nevoia de spiritualitate crește odată cu vârsta, din motive lesne de înțeles.
9. Încerc să am o rutină zilnică. Asta mă ține în contact cu mine, lucru important pentru că, dacă nu reușesc, nu pot fi nici în contact cu ceilalți.
10. Mă pun în pantofii celui din fața mea. Nu e comod, dar asta mă ajută să-l înțeleg și să-l judec mai puțin, dacă nu chiar deloc.