Barna Nemethi este un artist. Fotograf, producător, regizor, călător și scenarist. A fondat revista All Hollow unde a și realizat editoriale foto de modă, personaj sau beauty. A filmat videoclipurile multor vedete, este un creator de campanii publicitare, dar și scriitor. A locuit în America, la Los Angeles, este un globetrotter, de fapt.

A cunoscut-o acolo și s-a împrietenit cu Monica Bârlădeanu. Trăiește și în România, este Managing Partner la Curtea Veche Publishing și l-am abordat pentru că am văzut că pe HBO Max se difuzează un documentar realizat de el, „Pe drumul meu”, un film despre viața Irinei Rimes.

Un film dedicat vieții unui artist român este ceva inedit, pentru că de obicei nu vedem așa ceva pe ecrane, mai ales unul documentat. De ce Irina Rimes și de fapt ce l-a atras pe Barna Nemethi la ea și la acest gen de film?

E mereu captivant, cel puțin pentru mine, să „scotocesc” prin mintea unui artist, fie că este vorba de Irina Rimes, fie că e vorba despre Barna Nemethi. Un interviu despre un artist realizat cu un alt artist…

Barna Nemethi, ai semnat editoriale de modă și beauty în revista All Hollow, mai am și acum acele numere. De fapt, ce ești? Redactor? Fotograf? Regizor? Producator? 😊

Offf, chiar nu știu să răspund la întrebarea asta. Nici eu nu știu. De curând tocmai am luat Grand Effie cu editura Curtea Veche, proiectul la care am lucrat cel mai mult în ultimii ani. Cert este că astăzi, indiferent în ce domeniu lucrezi, de la cărți la muzică, advertising, so on, trebuie să știi toate aceste domenii, de la fotografie și regie la redactare și publishing. Și toate trebuie produse. Cred că până la urmă jobul viitorului este cel de producer creativ, care înțelege atât mecanica de business și de media cât și procesul creativ de a scoate content relevant.

Am vrut să fac un documentar despre cineva care tocmai vrea să cucerească un nou munte, mai mare și mai dificil decât precedentul. Am vrut să arăt cum arată presiunile actuale asupra unui artist care încă are ceva de zis

Ca orice artist, bănuiesc că undeva, în orizontul tău, există o viziune. Care este aceea?

Să știi că am, mai mult decât orice, o filozofie de lucru, decât o viziune artistică coerentă. Mi se pare mai interesant să încerc să arăt ceva, decât să descopăr ceva. La noi mult timp a existat această unificare a artistului care gândește, scrie, suferă, regizează, produce singur.

Eu sunt foarte ok să lucrez în echipă. Nu trebuie să fie neapărat ideea mea, ca eu să mă dedic și să încerc să o dezvolt cât pot de bine. Îmi place libertatea de a acoperi domenii și subiecte mai variate decât cele pe care le trăiesc doar eu, sau cele care pornesc strict din interiorul meu.

Și e ironic, pentru că urmând rețeta asta am ajuns să experimentez și să cunosc multe povești cât se poate de interesante, la care cu siguranță nu aș fi avut acces. Și mai pe scurt, cred că artiștii filtrează cunoașterea. Cu cât mai multă cunoaștere, cu atât mai mare șansa de a filtra ceva semnificativ și relevant. Are sens?

Are:) Multe din photoshooting-urile pe care le-ai facut mi s-au părut a fi foarte îngroșate. Subiectul ales era accentuat până la supraexpunere. De ce?

În fotografie mă simt de obicei cel mai liber si mai personal. Marea majoritate a shootingurilor mele sunt alb negru, dark contrast, și un focus puternic pe subiect. Aici sunt cel mai intransigent, îmi permit să arăt realmente ce văd, dezbrăcat de altceva. De aici, sper eu, că apare și percepția de îngroșare, de strident, de bold, pentru că elimin tot ce e în rest, balast sau înflorituri.

O să pun o întrebarea clișeu: care este idealul tău de frumusețe?

Hmmm. Cred că frumusețea și urâtul sunt ca tragedia și comedia. Părți opuse ale aceleiași monede. Frumos pentru mine este ordinea și echilibrul. Urât e anarhie și frondă. Încă nu mi-e clar pe care o prefer, dar dacă facem ceva metafrumos pentru metaverse va trebui să găsim inclusiv echilibrul între urât și frumos. Din păcate, viteza cu care consumăm astăzi informație și content este prea mare. Frumosul are nevoie de timp, de asta sunt convins.

Irina Rimes este autentică. Este un artist care și-a asumat încă de la început că o să scrie și o să cânte din ea

Să revenim la cel mai recent proiect: documentarul despre viața Irinei Rimes, „Pe drumul meu” difuzat de HBO Max. De ce Irina Rimes? Care a fost motivul pentru care i-ați dedicat documentarul?

Irina se află într-o poziție ideală pe scenă românească. Ea îmbină într-un mod foarte firesc expunerea de la radio și TV, dar cu o apariție live cât se poate de rock și underground. E hibridul perfect care îmbină succesul comercial cu păstrarea sufletului nealterat și exprimarea lui într-un mod autentic. Ce mai are Irina, deși cele amintite mai sus ar fi suficiente, e că este un artist care încă mai are multe de spus și de făcut, chiar dacă este la apogeul industriei.

Nu am vrut să fac un documentar despre un artist consacrat și doar să povestesc și să redau lucruri pe care toată lumea le cunoaște și cu care e de acord. Am vrut să fac un documentar despre cineva care tocmai vrea să cucerească un nou munte, mai mare și mai dificil decât precedentul. Am vrut să arăt cum arată presiunile actuale asupra unui artist care încă are ceva de zis.

Cum este Irina? Ce are ea special?

Irina este autentică. Este un artist care și-a asumat încă de la început că o să scrie și o să cânte din ea. Faptul că după ani de success și o carieră care a explodat ea a rămas aceeași fată îndrăgostită de muzică și de viață e ceva cu adevărat special. Chiar pare că e cineva care și-a găsit drumul și apreciază fiecare moment din el, nu doar aleargă orb după destinație.

Cât ați filmat? Pe unde ați fost? Cât ați călătorit?

Am filmat aproximativ 3 săptămâni roadtrip-ul și câteva zile de interviuri în București. Avem foarte multe vedete și personalități și a durat ceva să ne potrivim cu fiecare dintre ei. În călătoria noastră până la Izvoare am trecut prin Brașov, Piatra Neamț, Iași, Chișinău, dar opririle cele mai importante și interesante au fost cele la un colț de stradă, la o margine de pădure, la un popas în Transfăgărășan. Scopul drumului a fost ca Irina să-și termine albumul, așa că a fost mai mult o călătorie în căutarea inspirației.

Cred cu tărie că în perioada asta în care consumăm informația în frânturi din ce în ce mai scurte, se crează dorința puternică de a află totuși niște lucruri mai adânci despre subiectele care ne interesează

Ați filmat și în perioada pandemiei?

Da, am filmat chiar cu cele mai crâncene restricții. A fost foarte complicat și multe scene care altfel ar fi fost simple au devenit brusc complicate de normele pe care trebuia să le respectăm. Complicat pentru un documentar. Dar, ca prin minune, nimeni nu a fost infectat, carantinarea echipei a funcționat și nu am avut niciun fel de probleme pe parcursul filmărilor. Nu pot să spun același lucru despre căpușe, în schimb.

Pot spune că de fapt viața unui artist începe acolo unde nu se mai văd lucruri. Aia e partea de viață care-i rămâne. La unii e foarte puțin și rămân îmbătați de ceea ce se vede și asta devine noua lor realitate. Alții se retrag în frântura care le rămâne privată și lasă pe scenă un fel de alter-ego, un simulacru, care să cânte hiturile până la epuizare.

Vei continua cu acest gen de documentar? Observ că pe canalele de streaming au apărut biografiile documentate ale unor actori sau cântăreți celebri…

Cu siguranță. Cred cu tărie că în perioada asta în care consumăm informația în frânturi din ce în ce mai scurte, se crează dorința puternică de a află totuși niște lucruri mai adânci despre subiectele care ne interesează.

Și nu putem să facem asta decât prin documentare sau cărți. După toate story-urile și tiktok-urile văzute despre un artist, nu are cum să nu existe curiozitatea de a intra totuși mai profund în universul său. Și să știi că avem destul de mulți oameni care ar merita să li se spună povestea mai în detaliu decât vedem la radio sau TV.

Cum este viața unui artist dincolo de ceea ce se vede?

Of, aici sunt atât de multe de zis. Depinde și de artist, ce-i drept. Pot spune că de fapt viața unui artist începe acolo unde nu se mai văd lucruri. Aia e partea de viață care-i rămâne. La unii e foarte puțin și rămân îmbătați de ceea ce se vede, devine noua lor realitate.

Alții se retrag în frântura care le rămâne privată și lasă pe scenă un fel de alter-ego, un simulacru, care să cânte hiturile până la epuizare. Nici disensiunea asta nu are neapărat un final fericit. Ce să mai, viața unui artist dincolo de ce se vede e asemenea vieților noastre, plină de dubii și suferință.

Cum este, deci, viața Irinei Rimes?

Plină. Irina știe foarte bine să primească. Și viață i-a dat aventuri și provocări din plin, și ea le-a primit. Irina de astăzi este artistul care a învățat și a depășit o grămadă de lucruri pe care noi nici măcar nu am vrea să le încercăm. Și astfel viața ei s-a umplut, și nu doar de succes și faimă, dar și de oameni minunați care-i sunt loiali și de un univers care o inspiră.

Care a fost reacția la apariția filmului de pe HBO Max? Care a fost feedback-ul?

Nu a trecut atât de mult timp, dar reacția pare să fie una pozitivă. Mă bucură cel mai mult când aud păreri de la oameni care nu o ascultau înainte și care nu erau deja din fanbase-ul ei. Mă bucură că descoperă un artist diferit și mai profund decât își imaginau. Dar și fanii au reacționat bine, pentru că e presărat de lucruri pe care poți să le descifrezi dacă ești cu adevărat interesat de lumea ei.

Ce cântece ale Irinei fredonezi la duș?

Hahahahaha, „S-a dus”. E melodia de pe genericul de final și, după luni întregi de montaj, chiar mi-a rămas imprimată pentru totdeauna.