Andreea Remețan : "Nu am simțit că mă chinui nici ca să ajung în vârf, nici să rămân acolo"

Andreea Remețan

Andreea Remețan a lucrat mulți ani la Kiss Fm. A urmat apoi Virgin Radio și acum poate fi auzită la microfonul Europa Fm.

Am apreciat mereu lumina de pe chipul ei. Are un zâmbet gata să se transforme în râs și o voce inconfundabilă la microfon. Ne-am întâlnit deseori, dar habar nu aveam că are o soră geamănă și un frate mai mare, că e mamă singură care locuiește lângă fostul soț și familia acestuia împreună cu care îl crește pe Șerban. Interviul acesta mi-a dezvăluit o femeie care iubește viața așa cum e și care trăiește foarte bine și fără ambiții de carieră care alungă somnul și induc anxietate. I se spune Reme. Așa i-am spus și eu.


Reme, de când ai început tu să vorbești la microfon?

Din 2004. Eram în clasa a noua și m-am angajat fix între trimestre la Nova Fm în Lugoj. Primul salariu era de 150 de lei, am și acum „fluturașul”:)

Ce a făcut-o pe o fetiță din Lugoj să se ducă la radio în clasa noua?

Mă crezi că nu știu? Pur și simplu am fost atrasă de asta și am crescut cu radioul deschis.

Erai vorbăreață?

Nu, mai degrabă supărăcioasă. Plângăcioasa familiei!

Tu?

Oh, da:) Cum să nu? Îi făceam cu nervii pe toți. Aveam prea multă energie și mereu mă supăra cineva cu ceva. Am o soră geamănă și ea era liniștita familiei, iar eu plângăcioasa.

Și în București când ai venit?

În 2007 când am terminat liceul și radio Kiss mă angajase deja chiar înainte să afle notele de la bac.

Cu cine semeni la voce?

Ar fi aiurea să spun că am o voce unicat?:) Nu știu, nu cred că semăn la voce cu nimeni, vocea lui Reme e vocea lui Reme.

E o voce care se reține și care sună tare bine. Ce ți-a plăcut la radio?

Ce-mi place și azi și anume că uit de toate grijile. În momentul în care am ajuns la radio și am închis ușa în urma mea, intru într-o altă lume în care grijile nu există. Sunt doar eu și universul pe care îl creez cu ascultătorul.

Ascultătorii tăi sunt un public căruia îi transmiți ce trebuie sau îi tratezi ca pe niște prieteni?

Ca pe prietenii aceia cărora trebuie să le transformi ziua. Care, dacă deschid radioul și o aud pe Reme, se simt cu mult mai bine.

Comentariile de pe social media cum sunt?

Ai să râzi, dar comentariile pe care le primesc sunt numai bune. Am stat bine mereu și în audiență și oamenii m-au plăcut și mă plac în continuare și știu că poate sună așa, fără modestie, dar mereu a fost bine cu radioul. Nu am simțit că mă chinui nici ca să ajung în vârf, nici să rămân acolo.

Pare că ai o viață simplă, frumoasă și spumoasă ca o șampanie. A fost mereu așa?

Am avut și eu greutățile mele, le am și acum, așa, ca orice om, dar nu mă agăț de ele. Când apar, îmi place să le împușc exact așa cum vin, ca într-un joc electronic.

Cred că nimeni nu trece printr-un divorț fără să sufere. L-am simțit ca pe cel mai urât și trist doliu din lume.

 

Ești o mamă singură…

Vorba vine „o mamă singură”… M-am despărțit de soțul meu, dar creștem împreună copilul. S-a schimbat doar domiciliul, dar stăm aproape unii de ceilalți (de soț și părinții acestuia- n.m). Suntem o mare familie despărțită, ca să zic așa.

Ai îndrăznit multe în radio?

Nu, nu sunt jurnalist de investigație, nu sunt omul care să zdruncine chestii din temelii. Sunt un simplu animator care îți transformă ziua în bine, nu fac politică și nu intru în subiecte deranjante.

Ai avut un model în radio?

Pe oamenii de la Lugoj care au avut grijă de mine, iar eu sunt acum rodul muncii lor și sunt tare fericită când ei îmi scriu în calitate de ascultători, mai ales acum, de când sunt la Europa FM. Cei mai mulți dintre ei nu mai sunt în branșă și cred că treaba asta spune multe și despre mine și despre meseria mea, pentru că am luat-o în serios și am făcut-o cu plăcere.

Am fost genul „cei-i în gușă și-n căpușă”, dar nu mai sunt așa. Dar nu sunt nici politically correct. Sunt cumva la mijloc. Am învățat să fiu așa de la palmele pe care mi le-a dat viața.

Și este o meserie de o viață?

Da, și de două! Poți să o faci cât timp vrei. Și eu sunt fericită acum că am găsit un nou format și un nou post de radio, Europa Fm. Înainte de asta însă am fost tentată să spun „stop joc” pentru că nu mă mai simțeam provocată, nu mai simțeam că învăț ceva nou, că fac ceva nou, iar Europa Fm este o super poveste care mă provoacă altfel față de Virgin Radio și prin abordarea subiectelor, și prin softul de emisie în care îmi mai prind uneori urechile:) Dar simțeam că intrasem într-o rutină care mă plictisea rău. Nu mai mergeam cu plăcere la muncă.

Ești directă…

Am fost genul „cei-i în gușă și-n căpușă”, dar nu mai sunt așa. Dar nu sunt nici politically correct. Sunt cumva in the middle. Am învățat să fiu așa de la palmele pe care mi le-a dat viața.

Spune-mi despre una…

Nu țin minte lucrurile negative, mă crezi? Sincer, am o memorie de scurtă durată, mai ales când vine vorba despre chestiile negative. Și am mai învățat ceva în viață: că nu poți convinge pe nimeni de nimic și atunci eu nu lupt. Dacă vrei să preiei ceva din felul în care sunt sau gândesc, e ok, dar cu forța nu pot să fac nimic. Nici copilul nu mi-l învăț cu forța, nici prietenii nu mi-i țin cu forța.

Te mai gândești să te căsătorești?

Nu. Sigur, nu. Am fost pe acolo, am văzut cum e, nu e de mine… Instituția căsătoriei nu m-a convins, îmi pare rău.

Îți place mult să fii în online, în social media…

Da, mă provoacă, pentru că sunt oportunități peste oportunități, unele la care nu aș fi visat vreodată. Și mă mai provoacă pentru că nu mă plictisesc pe un singur proiect.

Râzi mereu și cu gura și cu ochii. Dar de întristat, ce te întristează?

Faptul că lumea a luat-o ușor razna, deși nu-mi place să generalizez. Mi se pare că am trăit niște ani nebuni cu pandemie, cu război, cu moartea reginei, dar în același timp nu prea mă întristează multe. Iau fiecare lucru așa cum vine…Ce pot rezolva, rezolv, ce nu, nu. Ce nu poți schimba, nu lăsa să te influențeze! Cred că sunt de fapt un om liniștit.

Cum te-ai descrie?

Mama lui Șerban, o fată simplă, de la Lugoj, căreia îi place să bea cafeaua dimineața la ea în grădină.

Care sunt ambiții tale?

Nu am ambiții, ci doar un vis, două… Îmi place să călătoresc, îmi doresc să-l văd pe Șerban acolo unde visează el să ajungă, să devină un om integru și în rest, să fim sănătoși… Eu sunt om destul de basic, așa. Venise la un moment dat un consultant din UK la radio și m-a întrebat care este planul meu pe 5 ani. Și i-am spus că planul meu pe 5 ani este să-mi deschid o florărie dacă se poate la mine, lângă casă, în Chitila, unde să stau pe băncuță în timp ce vând flori. Omul a avut un șoc!:) Nu sunt genul care să viseze la carieră sau la lucruri mărețe, chiar nu sunt! Eu mă bucur de ce-mi aduce fiecare zi…

Am simțit mereu că cineva acolo sus a vegheat asupra mea. Chiar cred. Pentru că mereu am simțit că am sprijin și că lucrurile mi se leagă firesc

 

Cum întâmpini ziua de mâine?

Cu liniște și asta pentru că am avut un exemplu în familie. Mama mea a fost o femeie puternică din toate punctele de vedere și ne-a demonstrat că nu contează unde te duce viața, dacă ai două mâini și două picioare, poți munci fără să-ți fie rușine. Că dacă azi ești în vârf și mâine lucrezi pe 3 lei, este ok, poți face față. Și asta am făcut și eu! Mi-a zis mama că noi, care am crescut de jos, sus o să vedem ce bine e, dar cei care au crescut sus și vor cădea, le va fi mai greu să vadă frumusețea în căderea lor.

Câți frați sunteți?

Trei. Eu, sora mea geamănă și fratele nostru mai mare.

Deci mama e power woman. Și tata?

Tata a murit când eram mică, aveam 9 ani.

Ce efect a avut asta asupra ta?

Mă gândesc mereu la asta și constat că nu a avut niciun efect. Îmi imaginez că la un moment dat că poate voi trăi vreun șoc mai târziu, dar până acum am senzația că m-am născut, am trăit, m-am angajat la radio și gata.

Ești un om norocos?

Da, am simțit mereu că cineva acolo sus a vegheat asupra mea. Chiar cred. Pentru că mereu am simțit că am sprijin și că lucrurile mi se leagă firesc. Și sunt recunoscătoare pentru toate astea. Am avut un parcurs bun, nu ușor, dar sunt recunoscătoare că am un caracter puternic. Am o familie mare și unită, iar de Sărbători când ne adunăm cu toții la Lugoj simt că nu mai e nevoie de altceva. Lucrurile și averile vin și pleacă, dar dacă nu ai cu cine să le împarți e soooo sad!

Venise la un moment dat un consultant din UK la radio și m-a întrebat care este planul meu pe 5 ani. Și i-am spus că planul meu pe 5 ani este să-mi deschid o florărie dacă se poate la mine, lângă casă, în Chitila, unde să stau pe băncuță în timp ce vând flori. Omul a avut un șoc!:) Nu sunt genul care să viseze la carieră sau la lucruri mărețe, chiar nu sunt!

Cum simți muzica de azi?

Nu o simt, nu o ascult și nu-mi place. Nu e muzică. E o zdrăngăneală, nu e muzică.

Ce asculți?

Rockul clasic, muzica anilor 60, 70, 80… Mai ascult cu Șerban playlisturi de jazz, din fericire fiul meu nu pasionat de muzică din aceasta … contemporană…

Când mi-a apărut primul fir de păr alb a fost o nenorocire!

Cum faci cu moda?

Greu cu moda, pentru că am multe haine, dar nu am cu ce să mă îmbrac:) Ușor, ușor simt că îmi găsesc stilul, încă sunt în căutarea lui…

Ce nu îți place la social media?

Că unii se trezesc vorbind fără să aibă responsabilitatea a ceea ce spun. La un moment dat mă deranjau instastories făcute de la volan, nu mi se pare normal, chiar dacă mergi încet. Am fost vocală pe tema asta, dar nu știu cât și ce am schimbat…

Ești the girl next door?

Cred că da. Sunt o fată din popor care își spală vasele din chiuvetă, dar care, dacă are chef să meargă la Mega în pijamele, o face.

Te interesează ce se spune despre tine?

Nu prea. În toată viața mea, în cariera mea, eu mi-am văzut mereu de drumul meu. Plus că nu fac niște lucruri ieșite din comun ca să vorbească lumea prea mult despre mine.

De ce ți-e frică?

De boală, de moarte… Mă gândeam la un moment dat că ai mei nu sunt nemuritori, de aceea și încerc să mă bucur de familie cât pot de mult.

Bătrânețea te sperie?

Mă sperie într-un fel… Când mi-a apărut primul fir de păr alb a fost o nenorocire!

Ce apreciezi la un om?

Sinceritatea, puterea de lucru, de a se lua la trântă cu viața. Apreciez omul care nu se văicărește, pentru că multă lume „discută discuții”, dar nu acționează!

Tu vii cu soluții?

Da, chiar imediat ce apare problema, nu stau să mă vait. Vin cu soluția pe masă și cu tema făcută, pentru că în acest fel cîștig timp!

Ești un om ordonat?

O nu, sunt definiția dezorganizării! Termin treaba pe ultima sută de metri. Uite, ca să-ți dau un exemplu, azi dimineață trebuia să am lacul pregătit pentru că veneau meșterii și am avut un weekend întreg la dipoziție să-l cumpăr. Dar ce crezi? Am decis că weekendul e al meu și am luat lacul azi dimineață, pe ultima sută de metri, cum ziceam…

Procrastinezi?

Oh, da!

Care este principala ta calitate și care este principalul defect?

Veselia este răspunsul la prima și procrastinarea la al doilea.

Ce fel de mamă ești?

Sunt o mamă prietenoasă care nu zice nu, dar asta până la un punct. Fac toate nebuniile cu Șerban, dar sunt și o mână de fier când e vorba despre limite. El știe că poate merge cu mine până la capătul lumii, dar când „patinează” it`s a no.

Cu ce gând te trezești dimineața?

Cu gândul de a nu-mi arunca ochii în telefon de la prima clipă și de a păși cu ambele picioare pe podea, de a face un stretching sau mișcare ca să pot porni în ziua ce vine „prezentă”. Pentru că mi se întâmpla să-mi anulez alarma ceasului după care să îmi arunc ochii pe feedul de Instagram sau de Facebook și pierdeam o grămadă de alte lucruri!

Pierdeam un răsărit minunat, lătratul câinilor așa cum se auzea și în copilăria mea dimineața, sau uite, că a căzut roua și e minunat și pace!  Nu le mai vedeam și nu le mai auzeam și asta nu mi-a plăcut.

Lasă un comentariu:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *