Am citit „Epoca Viciului”. Am citit-o la Voxa, se găsește deci și în format audio, am citit-o și acasă, tulburată de povestea personajelor prinse în furnicarul imens al Indiei și, mai ales, al enormului Delhi. Deepti Kapoor mi-a acordat un interviu pe temele corupției, politicii, a poveștilor de dragoste și a consumului de droguri de care ea însăși a suferit. Am vorbit despre sărăcia lucie, despre predestinare, despre relațiile puternice dintre tată și fiu, stăpân și servitor, despre iubirea în toate formele ei, despre libertatea individuală…

M-am pierdut în această discuție. Vă invit să faceți la fel.  

Mulțumesc Editurii Litera pentru facilitarea interviului pe care îl puteți și vedea pe de-a-ntregul aici.

Ce Indie ciudată, Deepti! Ce lume! E inventată sau e reală? Cât de reală este India din această carte, în primul rând?

Nu, nu prea este inventată! Nu pot spune că este complet reală, pentru că sunt şi nişte poveşti acolo, şi felul în care intriga este gândită, care sunt ficţiune, dar fundalul realităţii sociale este cât se poate de adevărat. Aceasta a fost intenţia mea, să scriu un roman care vorbeşte despre corupţie. Aceasta este povestea țării mele India, despre putere şi politică şi despre felul în care puterea distorsionează lucrurile.

Mai ales în ultimii 30 de ani ai tranziţiei Indiei de la o economie socialistă în anii ’90 la una neoliberal capitalistă în care vedem şi schimbările prin care trec oamenii, societatea, economia, cultura, valorile oamenilor – în căutarea banilor, a unei vieţi materialiste. Şi castele, situaţia din India cu clasele sociale şi discriminarea în funcţie de casta căreia îi aparţii, relaţia dintre mafie şi politică. Toate acestea sunt, în esenţă, reale. Provocarea mea a fost să folosesc structura evolutivă a unui roman de tip thriller, dar, în interiorul acesteia, să comunic adevăruri esenţiale pentru mine, despre ţară. Asta a fost intenţia, indiferent dacă reuşeşti să comunici ce doreşti sau nu, şi îţi spui că ai fi putut scrie aşa sau altfel.

În India, ideea este că starea în care te naşti va stabili ce viaţă vei trăi

Eu am simţit că lumea de acolo este foarte crudă, că viaţa este foarte grea! Aşa e?

Absolut! Este greu şi crud pentru cei care se nasc în castele inferioare, clasele inferioare, în zone poate mai dezavantajate, rurale. Este nemiloasă şi adesea coruptă! Da, viaţa este crudă şi violentă, dar are şi momente de blândeţe şi căldură şi smerenie. Există această interdependenţă. În India, ideea este că starea în care te naşti va stabili ce viaţă vei trăi.

Neda, jurnalista, eşti tu?

Nu! I-am dat Nedei o mică parte din experienţa mea de jurnalist din Delhi, dar nu am avut niciodată contextul de bunăstare, de familie, de stil al Nedei. Ea trăieşte într-o zonă bogată, provine dintr-o familie de elite culturale, boemi intelectuali, iar eu provin dintr-o familie de clasă mijlocie de conservatori sociali, doctori şi contabili, care pun mai mult accentul pe educaţie.

Bine, şi familia Nedei pune accentul pe asta, dar nu e o educaţie în căutarea unui loc de muncă sigur. Nimeni din familia mea nu mi-ar fi spus că pot deveni o artistă sau o scriitoare. Era de neimaginat asta! Dar am devenit jurnalistă şi am stat ani buni în Delhi, însă nu eram o jurnalistă prea strălucită. Am colegi care au fost mult mai serioşi decât mine.

În Delhi, la acea vreme de pe la începutul anului 2000, se pute vedea o transformare extraordinară adusă de reformele economice şi politice, cu trecerea oraşului de la unul puţin latent într-o capitală de clasă mondială. Multe companii multinaționale din vest se stabileau şi aici, se construiau zone noi, la periferia oraşului, pentru a găzdui această categorie în creştere, de profesionişti de clasă mijlocie, care lucrau în centre de apeluri, zone de birouri, centre comerciale, primul McDonald’s. Totul se schimba vertiginos, iar eu eram în mijlocul acestor schimbări. Ca reporter de teren mă ocupam de toate acestea, plimbându-mă de colo-colo, documentând toate aceste schimbări. Asta m-a ajutat mai târziu când am scris romanul, pentru că acesta era Delhi-ul pe care îl documentam şi am putut să îi dau asta Nedei.

Erau acele nopţi fantastice, seducătoare, decadente, asemenea celor din Marele Gatsby, cu exces debordant şi lux

Ai scris despre multe petreceri în carte, se pare că le cunoşteai foarte bine!

Da, ajungeam şi la asta! Am crescut într-un internat de fete şi era unul de elită. Părinţii mei strânseseră bani ca să mă trimită acolo. Am crescut cu fiii şi fiicele unor oameni bogaţi, înstăriţi, cu influenţă. Erau prietenii mei şi, cu timpul, aceşti oameni s-au îmbogăţit şi mai mult odată cu noua Indie. Atunci nu înţelegeam sursele averii lor, dar mă bucuram să petrec alături de ei. Erau aceste nopţi fantastice, seducătoare, decadente, asemenea celor din Marele Gatsby, cu exces debordant şi lux.

Eram acolo, priveam totul, participam, dar mereu ca un străin pentru că nu eram la fel de înstărită, însă eram acceptată. Aşa că am folosit şi aceste experienţe când am scris. La aceste petreceri îi priveam pe aceşti tineri precum Ajay, care servea pe toată lumea şi era invizibil pentru toţi ceilalţi, dar atent la ce voia toată lumea. Era acolo ca să se asigure că nu rămâneai niciodată fără o băutură în mână şi era mereu gata să şteargă orice urmă de lichid vărsat. Se asigura că primeşti ce vrei chiar înainte să ştii ce vrei. Mereu mă întrebam care sunt vieţile lor, de unde vin aceşti tineri, ce cred despre noi, ce cred despre această lume. Ei vin dintr-o lume săracă şi, brusc, sunt expuşi la această lume fabulos de bogată. Am putut aşadar să scriu mai târziu despre această curiozitate prin personajul lui Ajay.

Am renunţat complet la jurnalism, am început să scriu pe cont propriu şi să practic ashtanga yoga

Ai spus că erai o petrecăreaţă şi că yoga te-a salvat. Cum aşa?

Mă confruntam cu traumele morţii tatălui şi primului meu prieten, la un an distanţă, când aveam 21 de ani. Această traumă m-a împins spre petrecut excesiv, devenind acel „rebel“ de la 20 de ani. Pe la 26-27 de ani lucram ca jurnalistă ziua şi petreceam noaptea. Acele zile de petrecut excesiv trebuiau să îşi cam fi pus amprenta pe mine, bănuiesc.

M-am întâlnit cu viitorul meu soţ într-o speluncă din Goa, pe plajă. El era din Anglia, stătea o vreme acolo, tot scriitor, ne-am îndrăgostit imediat şi cred că începusem deja să îmi pun întrebări despre viaţa mea, dar acea întâlnire m-a determinat să mi-o schimb. Am renunţat complet la jurnalism, am început să scriu pe cont propriu şi să practic ashtanga yoga. Mi-a schimbat viaţa complet! Rigoarea, precizia, trezitul la 5:00 în fiecare dimineaţă, exerciţiile fizice intense. Nu ştiu dacă ştii sau dacă faci yoga, că pot vorbi, de altfel, despre stiluri diferite: hatha, ashtanga… Dar ashtanga implică foarte multe exerciţii fizice.

Făceam câte trei ore, transpiram toate toxinele şi traumele ultimilor ani şi… mă îndrăgosteam, asta m-a ajutat şi să am un partener stabil. Şi, cam tot pe atunci, ne-am decis să ne mutăm în Goa, pe coasta de vest a Indiei. Era un loc incredibil de frumos și idilic în care să locuieşti. Dacă voiai să trăieşti ca un artist, atunci era încă destul de ieftin să închiriezi un loc şi să trăiești din economii, acum nu mai este aşa. Aveam un apartament cu vedere la râu, am început să citesc multe romane. Atunci mi-am dat seama că aş putea chiar să încerc să scriu şi eu un roman. Aşa a început.

În India fiul unui politician devine politician la rândul lui, la fel şi actorii sau oamenii de afaceri

Sunny, acest monstru bogat…

Da, bună descriere…

… Care devorează toate locurile. Acest elitism, presiunea din partea tatălui care îl sufocă… Ai creat sau ai cunoscut acest tip de personalitate?

Da, Sunny se bazează pe tipul de băieţi cu care am copilărit.

India este o societate bazată pe nepotism

Serios?

Da, au fost un model pentru Sunny. Pentru că am avut acces la aceşti bărbaţi care erau fiii unor politicieni şi oameni de afaceri influenţi, iar India este o societate foarte tradiţionalistă, patriarhală, în special în eşaloanele superioare conservatoare, deloc liberale, aceşti fii urmând mereu paşii familiei. Fiul unui politician devine politician la rândul lui, la fel şi actorii sau oamenii de afaceri.

Aceşti tineri cu care copilăream nu ştiam că provin din familii influente. Dar i-am văzut cum au crescut din tineri obraznici, aroganţi, cu care te tachinai şi pe care nu îi consideram buni de ceva în copilărie și care erau mai tineri ca mine, pentru ca mai târziu să fie trimişi de familiile lor în străinătate, fiindcă aveau bani, ca să studieze la universităţi din Europa sau din America sau Canada. Ei s-au întors cu ideile astea măreţe, ca Sunny…

Să schimbe lumea…

Da. Desigur că aveau acces şi capacitatea să pună în practică unele din aceste idei. Era interesant, pentru că aceştia sunt oamenii la vieţile cărora trebuie să te uiţi cu atenţie, fiindcă pot schimba lucrurile. Poate fi cineva ca Dinesh care are un tată politician corupt, dar Dinesh se dovedește, în carte, că are alte idei şi poate îmbunătăţi lucrurile. India este o societate bazată pe nepotism, dar în interiorul acesteia poate exista cineva ca Sunny care are foarte multe idei de reconstrucție a orașului Delhi, dar nu e la fel de dur ca tatăl lui şi asta îl compromite grav.

De aceea nu i-ai dat ocazia să i se îndeplinească visurile, nu i-ai dat ocazia să scape de lumea aceea?

Nu…stai, că de fapt, pregătesc o trilogie, deci cine ştie ce se va întâmpla, nu am terminat cu povestea lui Sunny încă.

Spune-mi cum se termină!

Nu, nu pot! Personajul lui Sunny are ocazia să ia deciziile corecte, ar fi putut să ia deciziile corecte şi să nu îi sacrifice pe Ajay şi Neda, de exemplu, dar nu o face. Alege să facă ce crede el că îi va da un loc la masa puterii şi că îi va face plăcere tatălui lui. Asta îl distruge şi asta am vrut să arăt, consecinţele.

Dar Ajay? Ajay este un personaj tăcut, nu îl poţi înţelege înainte de 200 sau 300 de pagini. E un tip introvert. Dar înăuntrul lui se duce o luptă, o suferinţă şi o simţi când citeşti cartea. Care e treaba cu el?

Ajay este ca orice om oprimat pe care îl vezi atât de des în oraşele indiene sau în general în India. Sunt bărbaţi plin de speranţă şi promisiune şi potenţial care sunt zdrobiţi complet de sistem pentru că sistemul este nemilos şi corupt şi aproape mereu este în favoarea celor bogaţi sau influenţi.

Ajay este unul din băieţii care, într-o altfel de societate, ar fi putut să ajungă o persoană incredibilă şi realizată. Este blând şi bun când îl întâlnim, se pricepe la ce face, mai întâi la fermă, apoi la cafenea, este minuţios şi silitor, dar este apoi atras de puterea şi bogăţia lui Sunny, de extravaganţa lui, şi simte că, dacă poate lucra pentru Sunny, va avea acces la lumea lui.

În plus, tragedia lui Ajay este că, din cauză că tatăl lui moare şi e trimis departe, el se află mereu în căutarea unui tată şi acesta este şi motivul căderii lui. Are încredere deplină în Sunny, încât Sunny poate să profite de asta. Şi au această relaţie asimetrică în care lui Sunny nu îi pasă de el, iar Ajay este aproape obsedat de Sunny. Şi văd asta mult în India unde ai aceste relaţii de putere asimetrice între stăpâni şi servitori, o altă temă pe care am vrut să o explorez.

Îmi este foarte dor de India, ca atunci când îţi pierzi un membru şi îi simţi lipsa

Am învăţat multe despre mâncarea indiană din cartea ta. Este plină de mâncare şi chiar am simțit gustul ei extraordinar. Am început să caut pe internet reţetele. Foarte bună mâncarea!

Mulţumesc! Mâncarea indiană este absolut incredibilă şi diversificată. Mâncarea din nord, sau chiar şi la câţiva kilometri distanţă, poate fi complet diferită. Sunt atât de multe tipuri gastronomice, exact ca în Europa. Pentru că am scris majoritatea romanului în Lisabona, unde locuiesc acum, mi-a fost foarte poftă de mâncarea indiană.

Cred că asta s-a regăsit şi în scris. Îmi era mereu poftă de mâncarea indiană. Eu aduc mereu condimente cu mine şi gătesc unde sunt pentru că sunt extraordinare condimentele din India faţă de ceea ce găsesc aici. Şi nici la restaurante nu se face mâncare indiană gustoasă, deci trebuie să gătim noi. Mă bucur mult să aflu că ţi-a plăcut.

Absolut! Locuieşti în Lisabona. Îţi e dor de India?

Da, tot timpul! Îmi este foarte dor de India, ca atunci când îţi pierzi un membru şi îi simţi lipsa. Uneori mă întreb de ce sunt aici. Ne-am mutat pentru că am decis să plecăm din India. Soţul meu este britanic şi am vrut să obţinem reşedinţă europeană înainte de Brexit. Aceea a fost motivația iniţială pentru care am ajuns în Lisabona. Acum suntem aici, însă mă întorc des în India ca să mă documentez, dar cu siguranţă îmi este foarte dor de ea.

Indienii sunt în mod firesc puţin suspicioşi pentru că au această idee că scrii pentru Occident

Ai lansat cartea în India?

Da, cartea a apărut în ianuarie în India şi a fost primită foarte bine.

Ce feedback ai avut?

Foarte bun, în mare parte. Pentru indieni, desigur, nu trebuie să înveţe ceva despre India dintr-un roman indian. Când o carte este apreciată internaţional, indienii sunt în mod firesc puţin suspicioşi pentru că au această idee că scrii pentru Occident şi că vei descrie India într-o lumină exotică, săracă, pentru a fi pe placul occidentalilor.

Desigur că am fost foarte atentă să nu se întâmple aşa, dar deopotrivă şi emoţionată cu privire la reacţia din India. A fost mult mai bună reacţia decât mi-aş fi putut imagina vreodată. A fost lăudată, a primit multe recenzii excelente, mulţi m-au contactat ca să îmi spună cât de mult le-a plăcut, de la studenţi la producători de film, scriitori, jurnalişti, actori. A fost minunat!

Reţin că eram deprimată în majoritatea zilelor în care scriam despre el

Mai am două întrebări.

Desigur!

Ce personaj a fost mai greu de creat?

Au fost momente în care mai multe personaje m-au pus în dificultate. Spre final, mi-a fost greu să intru în pielea lui Sunny pentru că scriam despre cruzimea lui, despre esenţa lui şi trebuia să intru în pielea lui. Reţin că eram deprimată în majoritatea zilelor în care scriam despre el. În special ultima parte a cărţii, după accident, şi apoi Sunny începe să cadă în depresie, bea mult, se droghează. Eu a trebuit să intru în mintea lui Sunny în acea perioadă şi a fost groaznic.

Şi ultima întrebare: când va apărea a doua carte?

Acum lucrez la ea, sper să termin prima versiune până la finalul anului, deci destul de repede. Va urma apoi procesul de publicare, editare, aşa că poate la finalul anului următor.

La finalul anului următor doar prima sau ambele?

Nu, a doua şi a treia vor fi după aceea. Văd că le vrei foarte repede pe amândouă! Mă bucură mult asta pentru că mă face să mă întorc mai repede la scris.

E greu să aştepţi! O sa te sun după interviu ca să îmi spui cum se termină. Îţi mulţumesc mult, Deepti!

Îţi mulţumesc şi eu, Cristina! Mi-a făcut mare plăcere să vorbesc cu tine!

Mulţumesc şi eu! Te sun la anul pentru al doilea interviu.

Categoric! Mulţumesc!