#credinmisiuneamea- antreprenori români, oameni care muncesc cu pasiune 

Alex Dona, om de marketing, a lansat în pandemie siteul desprevin.ro  un proiect editorial cu componentă de shop online, care face parte dintr-un pachet de businessuri mai mare care va conține inclusiv vinul lui Alex.

Alex Dona, în ce măsură te ajută desprevin.ro să comunici, având în vedere că nu mai este content de tipul celui pe care îl făceai înainte?

Ooo, stai un pic, este content, eu nu mă pot rupe de zona de content. Chiar am avut niște live-uri cu platformele de e-commerce și, înainte de ele mi-au trimis vizualurile care anunțau discuțiile noastre și desprevin.ro era prezentat ca shop online. Și le-am spus că nu, nu este shop online, este un proiect în principal editorial care are și componenta de shop. Noi, în fiecare săptămână transpunem povestea unei crame, iar povestea nu poate fi spusă numai prin vin. Vinul este un lichid mai bun, sau mai puțin bun, mai ieftin, mai scump, mai roșu, mai rose, mai liniștit, dar vinul nu zice nimic fără poveste, nu e ca berea. Vinul este mult mai mult poveste, decât lichid. Eu am tot fost pe la crame și este fabulos când întâlnești oameni de-ai locului care spun povești, chiar dacă sunt, sau nu adevărate, sau când vorbești cu proprietarii și afli ce a însemnat afacerea lui dincolo de bani și cifre, când vorbești cu vinificatorul care nu înțelege de ce vorbește cu tine și nu cu strugurii:) Și atunci când ajungi să deguști aromele respective, dincolo de vin, în capul tău răsună toate aceste povești.

Ți-e dor de presă?

De cea de azi, nu.

Ce s-a întâmplat cu ea, cum îi descrii traseul în ultimii ani?

Presa de azi e un copil abandonat care a luat-o pe drumul cel rău. Presa a suferit foarte mult și pe zona de management care nu a știut să ia decizii strategice și care s-a complăcut în deal-uri de moment care au șubrezit industria. Când eram la Sanoma și vedeam cum dispar paginile din revistă spuneam oricui mă asculta, sau nu, că intrăm într-o spirală care nu poate duce decât în jos.

Și, din păcate ce vedem acum este o presă care se chinuie să supraviețuiască indiferent cum. Eu nu sunt adeptul acestui stil. Sunt de părere că, dacă faci un lucru, fă-l cum vrei, fă-l cum trebuie, dar nu-l face pentru că trebuie.

Așa cum ai făcut și desprevin.ro. Dar de ce ai ajuns tocmai la acest gen de business?

De vreo doi ani de zile sunt într-o relație foarte frumoasă cu o femeie specială care este ancorată în lumea vinului. Ea este specialistul, iar eu sunt, ca să nu zic bețivul:), sunt băutorul și vorbitorul. Când suntem amândoi și lumea mă întreabă pe mine de vin, eu le spun că nu eu sunt cel care poate răspunde, ci Marina. Ideea este că, după ce am ieșit din Times New Roman, mi-am dat seama că am o mare pasiune care este marketingul și comunicarea la care nu voiam să renunț niciodată, așa că am hotărât cu Marina să atacăm industria vinului. Când mă interesează o industrie, atunci o analizez cu multă atenție, cifre, tot ce trebuie, jucători, încerc să înțeleg legăturile, mindsetul, parti pris-urile.

Protectul desprevin.ro nu este gândit în pandemie, deși atunci l-am lansat, este gândit ca parte dintr-o inițiativă în domeniul vinului mult mai amplă, dar din păcate este singurul care a rămas viabil în pandemie. Noi mai avem de gând să lansăm vinul nostru de etichetă, avem în plan să facem un mega târg de vinuri, aveam un plan de a aborda inclusiv licențe din afară, chiar începusem niște discuții, dar au fost puse on hold. Dar asta mă bucură într-un fel că, deși desprevin.ro era fratele mai imic din această combinație, a fost cel asupra căuria ne-am concentrat cel mai mult.

Cât de greu ți-a fost în perioada asta?

Greu cred că ne-a fost tuturor, cred că norocul meu a fost că nu e prima oară când am simțit că mi se trage preșul de sub picioare și că trebuie să o iau de la capăt, am mai făcut-o de câteva ori asta în viața mea… Sigur, când a venit pandemia, m-a blocat un pic, îți dai seama că-mi făcusem toate planurile pe zona asta de investiții, aveam vinurile alese la crame, aveam sticlele rezervate în Franța, aveam dopurile rezervate în Portugalia, făceam un concurs de etichete în care convinsesem cea mai apreciată agenție din lume să fie parte din juriu și să ne fie parteneri în acel concurs de etichete… Deci proiectul era superb, adică este superb, numai că îl amânăm un pic. Ne-am trezit cu acestă pandemie care anulează munca noastră de 6 luni, ne-am trezit cu această pandemie în care și în munca mea de marketing clienții au devenit mai prudenți, nu mai cheltuiesc… și ne-am trezit în situația în care facturile veneau și nimic nu venea împotriva lor.

În pandemie s-a băut foarte mult… ce fel de vinuri s-au băut de la tine?

Platforma noastră de prețuri este construită în felul următor: în fiecare săptămână sunt selecții fie de albe, fie de roșii, pentru că sunt oameni care au acest preconcept că beau doar albe, sau doar roșii După aia mai există un pachet de începători în care deguști un alb, un rose, un roșu astfel încât să înțelegi un pic crama, și un pachet premium, astfel încât să înțelegi crama și vinurile ei de top. Dar în fiecare săptămână ce facem noi este să denumim un pachet cu un nume special, de exemplu săptămâna asta avem pachetul „suport pentru părinți”:). Acest gen de pachete sunt cele mai vândute.

M-am gândit să fac aceste interviuri cu antreprenori care au nevoie de un suport de pr, de o vorbă bună, de o scoatere în față. Și am numit această categorie #credinmisiuneamea. Tu crezi în misiunea ta? Care este ea?

Cred că misiunea mea, în general, este să nu fac compromisuri.

Presa de azi e un copil abandonat care a luat-o pe drumul cel rău. Presa a suferit foarte mult și pe zona de management care nu a știut să ia decizii strategice și care s-a complăcut în deal-uri de moment care au șubrezit industria

Te-am auzit cândva spunând că azi comunicarea nu se mai întâmplă pe un singur plan. Rămâi la acestă idee?

Da, un singur exemplu îți dau: Elon Musk. El și-a consolidat un nume și un anumit fel de a fi, astfel încât acum lui îi este mult mai ușor să lanseze ceva de sub el. Lumea în acest secol în care există rețelele sociale, are nevoie nu numai să creadă într-un business, ci, mai ales într-un om. Are nevoie să creadă în demența lui Elon Musk, de exemplu. Sau în valorile lui Bill Gates. E nevoie de o figură umană a businessului, indiferent la ce nivel este. Pentru că oamenii nu pot reacționa cu un brand, ei au nevoie să reacționeze cu un om.

Ce ai împrumutat tu brandului și ce ți-a împrumutat el ție?

Cred că am reușit să-i dau un pic din mine, pentru că văd că și prietenii și cunoștințele reacționează foarte bine la ceea ce facem, iar brandul a reușit să-mi dea o confirmare de care aveam nevoie, dar nu știam că am nevoie. În ultimii ani devenisem un teoretician al marketingului care țineam cursuri în toată țara și sfătuiam companii mari și îmi dădeam cu părerea despre strategii și pitchuri. Trecuse mult timp de când nu-mi mai suflecasem mânecile apucându-mă de treabă. Mi-a dat deci o confirmare de care aveam nevoie.

Mare parte din problemele producătorilor de vin din România este că nu sunt uniți și pierd enorm din cauza asta.

Și continui cu predarea marketingului în varianta online?

Nu, nu sunt adeptul cursurilor online, eu am nevoie de conexiunea cu oamenii, cu sala, am nevoie să stau în pauză cu ei la o țigară… Eu am proiectul Marketing Mindset cu care am fost prin 21 de orașe în țară și am de gând să continui.

Cum alegeți produsul săptămânii, povestea și crama săptămânii?

Marina este cea care alege cramele cu care vrem să lucrăm și le scrie, se întâmplă și invers, deși nu suntem compatibili cu toate, după care se stabilește un deal, cramele plătesc o taxă de listare, etc…

Ai folosi concepte diferite pentru diferitele părți din România în materie de vinuri? Le-ai descrie diferit?

Nu, eu aș folosi Wines of Romania pentru că mare parte din problemele producătorilor de vin din România este că nu sunt uniți și pierd enorm din cauza asta.

În Republica Moldova se mișcă altfel?

Da, mult mai uniform, dar și în alte țări cu tradiție unde există o mulțime de măsuri legislative care îi ajută să lucreze împreună, chiar dacă nu vor. Dar ar trebui să nu mai privim România pe zone, mai ales că schimbările climatice au început să se vadă deja în vin.

Cum?

Înainte, vinurile roșii care ne plac nouă veneau din sud, unde este mai cald, și dincolo de Arcul Carpatic, veneau albele crocante, minerale, etc.

Observăm în ultima perioadă că au început să apară vinurile roșii în nord, iar cele din sud devin un pic greoaie, iar asta vine din schimbările climatice, Țările cu tradiție, Franța, Spania, au început să cumpere terenuri cât mai sus în munți pentru a-și asigura producțiile.

De ce mai are nevoie desprevin.ro?

În afară de un milion de euro?

Da:)

Ca eu și Marina să ne replicăm de câteva ori ca să ajungem la ceea ce ar trebui să fie, că e încă departe și în rest cam atât. Oameni care să ne susțină avem, gândește-te că noi avem 20 de found-eri care au plătit 100 euro pe an, care au avut încredere în noi doar pentru că le-a plăcut proiectul. Și noi le suntem recunoscători, le pregătim experiențe, de pildă chiar ieri le-am trimis un vin în avanpremieră, l-au degustat înainte de a se lansa oficial.

Ce fel de experiențe mai oferiți?

Noi, deocamdată, trimitem în fiecare pachet un joc pe care îl joci împreună cu cei cu care bei vinul. Ai răspunsuri în plic, la finalul jocului afli câte puncte ai câștigat și este amuzant.

Tu reușești să vinzi și voie bună, faci oamenii să râdă…

Dacă fac asta mă bucură, e un lucru bun ca ei să râdă.

Și ce mai aveți în plan?

Abia așteptăm să facem evenimentele noastre în wine baruri, de abia așteptăm să organizăm tururi de crame ghidate împreună cu cramele partenere, de abia așteptăm să avem evenimentele proprii cu vinuri din tancuri, sau cu vinuri în avanpremieră… E mult loc de joacă aici.

Iar joacă?

Da:)