Mihai Bendeac, actor de teatru și film, om de televiziune și scriitor, a muncit 3 ani la primul său film în care face regia, e scenarist și actor în rol principal, toate în același timp. „Căsătoria” este o comedie aparte, a cărei acțiune se desfășoară într-un univers inventat de la zero, atemporal și aspațial. „Este o comedie cum nu a existat până acum”- zice Mihai care propune un alt tip de cinema. Și, dacă oamenilor le va plăcea, va mai face film, dacă nu, nu!
Mihai Bendeac, ai filmat 3 ani pentru „Căsătoria”, primul tău film de lung metraj ca regizor și scenarist. E împotriva valului, azi toată lumea se grăbește. Tu, nu?
Nu sunt împotriva valului, dar am observat, de-a lungul vieții că, făcând atât de multe lucruri într-un timp destul de scurt (sketchuri, de pildă, dar și altele), din punct de vedere creativ totul era contra cronometru.
Aveam un program spartan și îmi impuneam ca, într-o anumită zi, să stau în fața foilor albe și să las inspirația să vină! Și ea trebuia să vină, era obligatoriu!
Mi-am forțat imaginația și corpul în această direcție mulți ani! Dar când am început să fac spectacole de teatru, am simțit că mă așez cumva… Și tot ce am comprimat de-a lungul timpului, a ieșit la suprafață.
A crescut perfecționismul, da, dar și timpul pe care îl aloc proiectelor mele, pentru că vreau să fiu sigur că, atunci când produsul respectiv iese, el să arate că am dat tot ce am avut eu mai bun. Și vreau să am conștiința împăcată că a trecut prin toate fazele cu putință în mintea mea…
Da, dar 3 ani?
Da, 3 ani de când, din 6 idei de film pe care le-am avut, a trebuit să aleg una. Și am ales-o pe acesta din „Căsătoria”, care a fost cea mai complicată.
De ce să alegi ceva complicat, adică de ce să fie acesta criteriul?
Poate pentru că are dreptate Micutzu, Cosmin Nedelcu, când spune despre mine că nu pot funcționa decât pe mize mari😊Și, deși mizele mari vin la pachet cu un consum mare, cu mult stres, cu mai multă muncă, așa mă simt eu cel mai bine. Revenind la ideea filmului, atunci când am decis care este povestea, mi-am luat un caiet și un pix și… de la momentul acela până acum au trecut 3 ani.
„Când am de luat o decizie profesională, îmi rezerv 3 sau 4 zile în care trec prin minte absolut toate ramificațiile, opțiunile și consecințele ei”
Toate aceste 6 idei sunt ale tale?
Da.
Și cum ai decis care este cea mai bună idee, în afară de complexitatea ei? Ai întrebat pe cineva?
Nu. În general, atunci când am de luat o decizie profesională, îmi rezerv 3 sau 4 zile în care trec prin minte absolut toate ramificațiile, opțiunile și consecințele ei, așa încât atunci când iau decizia să știu că e cea mai bună. În zilele acelea nu fac nimic special, mă plimb cu cățelul, îmi fac ceva de mâncare, adică duc o viață exterioară normală, dar mintea mea e mereu în mișcare.
Am impresia că sub fruntea ta e o herghelie de armăsari și fiecare dintre ei aleargă în altă direcție…
Da, iar eu sunt un cowboy care încearcă să prindă câte unul cu lasoul 🙂
Ce fel de comedie este „Căsătoria”?
Aș spune că iese puțin din paradigma cu care suntem obișnuiți din punct de vedere cinematografic. Fiecare cinematografie are o voce comică specifică. Comedia americană este diferită de cea franceză, de exemplu. Pentru noi, românii, există un anume tip de comedie care conține acele situații sau replici pe care un om obișnuit nu le poate descrie din punct de vedere tehnic, dar le cunoaște din filmele pe care toată lumea le-a văzut de-a lungul timpului.
Întotdeauna am crezut că a încerca o adaptare a unui tip de personaj sau a unei situații la o cinematografie care e străină de ele, ia din autenticitate.
Deci „Căsătoria” este o comedie cu specific local.
Da, din punct de vedere al tehnicii de joc. Altminteri, filmul se plasează într-un univers care nu e fixat într-un timp sau spațiu anume, chestie care mi-a dat o mare libertate, ceea ce a fost foarte important în ecuația procesului. Apoi, la fel de important a fost faptul că am făcut filmul pe peliculă.
De ce?
Pentru că, în încercarea de a crea acest univers, mi-am dat seamă că un spectator obișnuit, care vede un film pe peliculă, chiar dacă nu e conștient de asta, este pus în situația în care simte că vede ceva intangibil și fascinant deopotrivă. Noi am crescut cu filme realizate pe peliculă și nimic nu egalează „arderea” pe care o are aceasta…
Te face să simți că acolo este o altă lume, mai cu seamă că acest film care are și momente de realism magic.
Am râs mult la trailer, mă întreb ce va fi la film… Dar cel mai tare am râs azi, când m-am uitat pe o pagină dedicată filmelor și am văzut următoarea enumerare: filmul „Căsătoria”, Mihai Bendeac- scenariu, Mihai Bendeac -regie, Mihai Bendeac- Pagubă:) Că așa se cheamă personajul… M-a distrat înșiruirea care se termină cu pagubă... la tine umorul vine și nechemat!
Da, se pare că da😊 Așa a fost mereu. Chiar și după ce am trecut, în viața mea, prin perioade triste, în care nu mă puteam ridica din pat de depresie, am râs aducându-mi aminte de ele. Pentru că, atunci, dacă m-aș fi detașat puțin, aș fi văzut comedia, umorul…
„A discuta despre bani mi se pare îngrozitor”
Mai suferi de depresie?
Depresia nu este ceva ce poți depăși… Dar, pe măsură ce trece timpul, ajungi să te familiarizezi cumva cu ea. Începi să o conștientizezi și să simți că „pac! Uite, a venit”. Iar când apare așa, pe nepusă masă, fără să aibă legătură cu ceva din jurul tău, tocmai pentru o cunoști bine, nu te mai sperie…
Faci gesturi mari. Ai donat 300 000 euro pentru corpul de spital pentru copii și adolescenți de la Alexandru Obregia. Practic tot ce ai câștigat din vânzarea cărții tale… Sunt gesturi mari, adică nu cunosc pe cineva care să facă asta…
Vorbeam cu Monica (Munteanu, managerul lui Mihai- n.m) înainte de a lansa cartea și îi spuneam că aș fi foarte fericit dacă s-ar vinde 10.000 de exemplare. Dar am reușit să vindem 100.000 de cărți, nu pentru că aș fi scris eu vreo literatură mare, ci pentru că oamenii știau că ajută cumpărând, că fac un gest caritabil.
Ce reprezintă banii pentru tine?
Ca să-ți dau răspunsul la întrebarea asta, colegii mei de la teatru știu asta, pot să-ți spun că, dacă undeva, unde mă aflu și eu, se deschide vreo discuție despre bani, mă ridic și plec. A discuta despre bani mi se pare îngrozitor.
Cu toate acestea filmul tău a costat 2 milioane de euro.
Da, dar pe care nu i-am plătit eu😊 Dar serios vorbind, eu nu știu acum, habar nu am, cât și dacă voi câștiga cu acest film.
Deci nu faci proiecții de business…
De business nu, de carieră, da. Cum făcea Ceaușescu pe cincinale, eu le fac pe decade.
Și te vei duce la ProTV?
Nu am spus așa ceva… Înțeleg și de ce se fac speculații pe tema asta. Toată lumea știe că eu am un proces cu Antena1, toată lumea știe că vreau să lucrez cu Mona Segall și cum nu mai pot semna cu Antena 1, probabil s-au gândit că voi semna cu Pro TV.
Ești îndrăgostit?
De Mona Segall? Întotdeauna!:) Mi se pare că atunci când spui pasiune, spui Mona Segall, când spui workaholic spui Mona Segall…
De câte ori am plecat din țară, și am plecat de foarte puține ori, pentru că nu-mi place în altă parte, ci doar aici, nu m-am simțit în siguranță
Te mai întreabă lumea dacă te însori?
Din ce în ce mai rar😊
Ai lucrat de fapt la două filme în paralel?
Da. Am vrut să fiu pregătit, în cazul în care oamenilor le va plăcea tipul de cinema pe care îl propun, să mă apuc de filmările pentru a doua producție la începutul anului viitor. Dacă însă oamenilor nu le va plăcea, nu mai fac niciun film.
Spui că ai inovat, deci?
Nu, nu spun asta, ci că acest film nu seamănă cu niciun alt film românesc.
Are elemente tehnice noi? De ce a costa așa de mult?
Pentru că au fost foarte multe costume, multe elemente de scenografie, universul în care el se petrece este unul inventat, așa că a trebuit creat de la zero, au costat efectele vizuale, machiajul, efectele speciale… Ar fi putut să iasă poate mai bine cu 10 milioane, dar pentru momentul acesta al cinematografiei românești e ce trebuie.
Dacă te comporți foarte frumos, se întâmplă ceva bun cu oamenii
Ce fel de regizor ai fost? Ai țipat pe platou?:)
Doamne ferește! Eu nu țip la nimeni, niciodată. Sunt riguros, da, dar în primul rând sunt cu mine. Și, pentru că lucrez așa, oamenii mă cunosc și știu ce trebuie să facă. Nu mă apuc să urlu la o repetiție în teatru, de exemplu, pentru că în acel moment, energia mediului se schimbă în jur. Plutesc așa… niște nori care nu fac bine.
Când m-am întâlnit cu actorii, eu aveam deja totul în cap, știam ce anume să cer și ce trebuie să iasă… Și am observat ceva; dacă te comporți foarte frumos, se întâmplă ceva bun cu oamenii! Li se face rușine să nu-și facă treaba, pur și simplu. Așa se face că niciodată nu am avut absolut nicio problemă pe parcursul filmărilor. Nimic! Deci nu e nevoie să țipi și e și semn de slăbiciune…
Am o relație foarte bună cu oamenii. Probabil că ei simt că mi-am dedicat viața doar lor. Nu am familie, copil, nevastă, nimic, totul a fost pentru ei.
Ești mereu în centrul atenție… Cum te face asta să te simți?
Depinde, dacă ai geamurile fumurii la mașină și mai pui o șapcă, mai scapi😊. Mie îmi place însă treaba asta. De câte ori am plecat din țară, și am plecat de foarte puține ori, că nu-mi place în altă parte decât aici, nu m-am simțit în siguranță…
De ce te iubesc oamenii așa de mult?
Am o relație foarte bună cu oamenii. Probabil că ei simt că mi-am dedicat viața doar lor. Nu am familie, copil, nevastă, nimic, totul a fost pentru ei.
Nu am ajuns la mai sus de 80% mulțumit de un lucru pe care l-am făcut
Regreți că nu ai făcut o familie?
Absolut deloc. Nu cred că, în momentul în care cunoști genul de împlinire pe care o cunosc eu, ar mai putea apărea ceva care să rivalizeze cu asta…
Ce fel de copil ai fost? Perfecționist? Îți făceai temele perfect?
Nu mi-a plăcut școala niciodată… În schimb am fost mereu pasionat de câte ceva și atunci eram foarte concentrat, dar numai asupra a ceea ce-mi plăcea mie, repet…
Ești mulțumit de tine?
Nu. Nu am ajuns la mai sus de 80% mulțumit de un lucru pe care l-am făcut. Mi-a rămas o chestie în minte spusă de Saint-Exupery: „perfecțiunea în artă, dacă ar putea să fie atinsă, nu s-ar întâmpla atunci când nu ai mai avea ce pune, ci atunci când nu ai mai avea ce scoate”.
Ader la acest principiu, de asta îmi place să petrec foarte mult timp atunci când fac ceva. Și atunci când știu că am de zece ori mai mult decât am nevoie, sunt relaxat, pentru că știu că am de unde alege. Dacă într-o scenă am nevoie de 10 poante, mă asigur că am 30 în minte din care să le pot alege pe cele 10.
Ce vei face cu celelalte 5 povești care au rămas pe dinafară, după „Căsătoria”?
Una dintre ele se va transforma în următorul film. Iar o alta, care se numește „Prințesa Roșie”, este după o idee despre care mulți mi-au spus că e „mare” și care poate viza scena internațională.
„Prințesa Roșie” este o poveste contra factuală. Un tip face un film de propagandă pe vremea lui Gheorghe Gheorghiu Dej și o distribuie în rol principal pe fiica acestuia, Lica Gheorghiu. Dar, în loc să facă un lung metraj de propagandă, realizează, nu spun cum, un mediu metraj de parodie a sistemului comunist. Și, după ce fuge din țară, regizorul îi trimite Licăi Gheorghiu o copie a filmului, elita comunistă se adună la Dej acasă să-l vadă și iese un dezastru…
Dacă din 24 de ore 8 le dorm, mai rămân 16 ore, din care 15 și jumătate nu fac decât să transform în idei absolut tot ce văd
Te pasionează istoria?
Da mai cu seamă cea comunistă. Am studiat mult, sunt aproape expert în Ceaușescu, ca să zic așa:) Am citit enorm!
Îți lipsește televiziunea?
Nu pot spune că am simțit vreodată că am făcut cu adevărat televiziune, deși… am făcut ceva televiziune! Dar am două idei de formate despre care cei din jur au zis că sunt foarte bune și îmi doresc să le produc cu doamna Segall, așa că…
Gătesc în așa fel încât să nu-mi placă
Cum ajungi la aceste idei?
Păi, dacă din 24 de ore 8 le dorm, mai rămân 16 ore, din care 15 și jumătate nu fac decât să transform în idei absolut tot ce văd.
Mai ai și alte talente? Pictezi? Gătești?
Da, gătesc. Dar în așa fel încât să nu-mi placă, ca să nu mă îngraș. Și fac de fiecare dată același lucru.
Cum te vei îmbrăca la premiera filmului „Căsătoria”?
Dress code-ul este black tie. Nu știu, dar cred că e prima premieră românească la care este acest dress code. Așa mă voi îmbrăca, iar în combinația vestimentară kiltul este elementul la care țin foarte mult.
