Ziua 6. #stauacasă și vorbesc cu oameni de peste tot

Ziua 6. #stauacasă și vorbesc cu oameni de peste tot

Vorbesc mult la telefon.

Așa am fost mereu, am poze cu mine de când eram la grădiniță și ne puneau în fața fotografului la o masă cu jucării și fiecare își alegea jucăria lui. A mea era telefonul.

Vorbeam la telefon și în vremea liceului. Eram la Pitești atunci și îl descoperisem/mă împrietenisem cu Octavian Paler și vorbeam cu el la telefon cu orele. Numai că el era la București și atunci, să vorbești la București era foarte scump. Și de fiecare dată veneau niște sume de plată de mă asundeam când vedeam poștașul…

Revin.

Am vorbit cu multă lume azi la telefon. Am și luat un interviu unuia dintre cei mai bogați oameni din România. Pe toți ne izbește această criză și nu, nu e vorba de bani, deși și ei sunt importanți, ci de șoc. Cum? Se poate opri totul așa, de la o zi la alta: de la o săptămână la alta?

Știm că nu suntem nemuritori, dar … asta este și adevărat?!

Ieri am văzut un TED în care una dintre specialistele mondiale din domeniul sănătății publice, Alanna Shaikh, spune că acest virus face parte din familia coronavirus, cu care noi am mai avut de-a face, dar de data asta el vine de la un animal, liliacul, unul dintre cei care răspândesc cele mai multe boli, dar nu e vina lui, ci a oamenilor care aduc aceste animale în lumea noastră.

De ce îi aducem?

Pentru că am invadat sălbăticia, am deranjat ecosisteme, am afectat niște echilibre care, ce uimire! se răzbună. Când zic noi, mă refer la omenire.

Ei bine, liliacul răspândește boli, pentru că asta e treaba lui, să care virusuri care nu ar deranja pe nimeni, dacă nu ar fi adus în lumea noastră unde… face același lucru. Răspândește ce are. Liliacul poate zbura distanțe foarte mari și corpul lui face febră de două ori pe zi! Uimitor! De aceea acest virus, prezent în corpul liliacului din piața de animale sălbatice din Wuhan,  este obișnuit cu febra, rezistă la ea.

Deci ecosistemele odată accesate și deranjate, se răzbună. Și nu pentru că vor, fiindcă nu au conștiință, ci pentru că ele nu mai sunt în echilibru.

S-a scris atât despre asta, s-a vorbit atât despre asta, observam cu toții atât de acut că lumea o luase razna, că nu ne mai opream, că isteria se instalase, că răutatea, demența și răsturnarea valorilor erau evidente.

Ei, uite că lumea a fost oprită. Într-o perioadă așa de scurtă că încă suntem năuci. Vedem că virusul nu alege, că se îmbolnăvesc actori de Hollywood, sportivi, prinți sau săraci, nu contează ce sunt. Cu toții suntem expuși. Cu toții.

Poate că de acum încolo ne vom da seama că trebuie să ne schimbăm.

Va dura mult această situație. Nu va trece cu una cu două și probabil că omenirea va trece și ea prin diverse stări psihologice și emoționale. De la negare, la uimire, la depresie, la deznădejde, la speranță și credință.

Ps: Când să pun pixul jos, sau mă rog, tastatura în pauză, am auzit la tv ordonanța militară. S-au înăsprit măsurile. Nu mai avem voie să ieșim din casă, decât în anumite situații. Și asta pentru că azi oamenii au ieșit în parcuri, sau la grătare.

Uite cum educația se răzbună și ea. De fapt, lipsa ei. Am fost învățați să tragem chiulul de la reguli. Acum e pedepsită întreaga clasă pentru câțiva proști.

Noapte bună, mâine e o nouă zi. O zi care va fi mai bună decât azi.

Lasă un comentariu:

jooble