Filmul „The Hunt” cu Mads Mikkelsen- sau unde poate duce îndoiala, bârfa și naivitatea

Filmul „The Hunt” cu Mads Mikkelsen- sau unde poate duce îndoiala, bârfa și naivitatea

„The Hunt”, filmul realizat în 2012 de Thomas Vinterberg poate fi văzut acum pe MUBI și vi-l recomand din toată inima, asta dacă vreți să trăiți intens aproape două ore și să nu simțiți că iar ați pierdut timpul în fața ecranului.

Am descoperit de curând MUBI și-mi place teribil, mai ales că filmele de pe această platformă (deși nu multe) sunt alese atent, sunt de artă, sunt filme premiate.

The Hunt este unul dintre ele și am vrut să-l văd, fiindcă îmi place mult acest Mads Mikkelsen, are o senzualitate daneză, rece și ermetică, sub care se ascunde un munte de talent și de profesionalism.

Nici nu știu cum să vă recomand acest film în așa fel încât să nu dau spoilere… pot spune doar că din el reiese că uneori chiar și minciunile nevinovate, oricât ar fi de mici, pot distruge viața cuiva într-un timp foarte scurt.

Într-o comunitate mică a unui orășel danez, un profesor care se luptă pentru custodia fiului, pare că intră într-o fază bună a vieții sale când află că acesta poate veni să locuiască cu el. Profesorul are o iubită, prieteni, muncește cu drag și este iubit de copiii mici și foarte mici din grădinița unde lucrează.

Totul e prea bine ca să dureze.

Comunitatea află un lucru oribil despre el născut dintr-o minciună spusă cam pe jumătate de o fetiță, Klara, copilul celui mai bun prieten al profesorului Lucas, minciună care crește, se coace, dă pe afară și explodează pe neașteptate în ura și disprețul micii comunități.

Și Doamne, cât de mult poate urî o micuță comunitate, nu-i așa?

Da, e tipul ăla de ură care îi închide lui Lucas ușile magazinelor în față, care îi face pe oameni să-l privească dușmănos atunci când intră în biserică, care-i omoară câinele. E ura aceea care se bazează pe … nimic… pe un zvon, pe o prostie care, și aici este talentul regizorului, te face pe tine, care știi sigur ce se întâmplă și care bagi mâna în foc pentru eroul principal, să ai îndoieli.

Deși urmărești cu atenție totul, bănuiala, chiar și pentru o secundă ți se strecoară în suflet.

Și atunci te înfurii. Pe tine, pe regizor, pe profesorul Lucas (Mads Mikklesen), pe fetița nevinovată jucată impecabil de Annika Wedderkopp, o fată care la filmare avea 7 ani și care are în jocul ei o sămânță de Lolita-de-la-grădiniță, o inocentă mincinoasă, o fată cu „imaginație bogată” după cum este caracterizată de directoarea școlii.

E vorba, în acest film, despre încredere, despre frică, despre violență, ură, bârfă, despre îndoiala care, odată simțită față de cineva, cu greu (sau niciodată?) se poate șterge.

Cum mai trăiește un om bănuit de ceva rău într-o mică societate?

Chiar dacă este găsit nevinovat de către justiție și se reconciliază cu prietenii lui, totuși comunitatea nu uită, nu iartă și are grijă să arate acest lucru… Transmite chiar în ultima clipă a filmului acest mesaj când, la o vânătoare, un glonț este tras asupra lui Lucas. Nu se vede cine a făcut asta, nici Lucas nu vede, sau vede? Cine este autorul? Moare Lucas? Nu vă spun…

Te vedem, te urmărim, nu credem nimic din povestea ta, pare a spune comunitatea…

Mads Mikkelsen face un rol extraordinar pentru care Premiul pentru cel mai bun actor câștigat la Cannes în 2012 este pe deplin meritat. Este numit cel mai bun actor al generație sale, cel puțin a celei din Danemarca unde școala de film este una foarte serioasă.

Cuplul format din actorul Mads Mikkelsen și regizorul Thomas Vinterberg a dat lovitura și anul acesta cu „Another Round”, câștigător al Oscarului pentru cel mai bun film străin, subiectul fiind cu adevărat inedit: patru prieteni fac un experiment prin care vor să demonstreze că, dacă păstrează constant, zilnic, un anumit nivel de alcool în sânge, performanțele lor profesionale cresc:). Firește că e pe acolo, pe undeva, și o criză a vârstei mijlocii, un pic de ratare și o frică de viitor.

De neratat, atunci când se va difuza.

Lasă un comentariu: