În timp ce canalizarea e complet depășită în cartierul în care locuiesc (considerat unul dintre cele mai dezirabile din București, Floreasca), în timp ce copacii dispar din parcuri și parcurile tind să dispară din oraș, în timp ce mă plimb printre mașinile parcate pe trotuare, îmi aduc aminte de discuția pe care am urmărit-o, fiind în public, la Rotterdam unde a avut loc lansarea MINI Electric, numit MINI Cooper S E.

Cu această ocazie, pe scena evenimentului s-au adunat niște oameni luminați la minte care au început să vorbească despre orașe și felul în care trebuie să ni le reimaginăm.

Raphael Cherrier, CEO & Founder Qucit, Tara Pham, CEO &Co-Founder Numina, MINI Design Director, Johan Schwind URBAN-X (un accelerator de start-up-uri în zona reimaginării vieții urbane, susținut de MINI), și un oficial din administrația Rotterdamului au discutat, preț de o oră, despre viitorul urbanisticii și a vieții urbane inițiate (și) de MINI pentru că, degeaba faci o mașină electrică și silențioasă, dacă orașul nu se schimbă, la rândul lui.

Oamenii aceia vorbeau despre felul în care start-up-urile au reușit fie să schimbe fața orașelor, să le facă interactive, sau cum zice englezul, responsive, fie să continue proiectele utile locuitorilor.

Numina– de plidă, este un start-up care, prin senzorii pe care i-a inventat și cu care împânzește anumite arii de studiu, primește feedback stradal în timp real. Mii de oameni simt nevoia să traverseze pe undeva unde li se pare mai ușor să o facă, dar unde nu există o trecere de pietoni, că ea este la 50 de metri mai încolo? Ei bine, compania de care vorbim trimite datele către administrația locală și primăria decide să facă trecerea de pietoni acolo unde le vine oamenilor în mod natural să traverseze. Acesta a fost doar un mic exemplu…

Discuțiile au avut multe teme: cum putem avea grădini pe verticală, cum putem crea case „verzi” sau cum se poate crește calitatea vieții pentru toți locuitorii orașelor, așa cum a punctat în mod special oficialul Rotterdamului.

Grija și atenția aceasta mi-au umplut sufletul de frustrare, de ciudă, de durere, că pe orașul acesta, București, nu l-a iubit nimeni așa. (Laud iniațiva Lime care a apărut și în București de unde, cel puțin în centru, poți lua, prin aplicație, trotineta electrică lăsată de cel dinaintea ta care a folosit-o. Mi se pare o oază de civilizație, pentru care sunt recunoscătoare)

Sunt orașe în România care pot fi date ca exemplu de dezvoltare mai atentă: Clujul, Oradea, Sibiul, dar ciuda mea ține de proximitatea în care trăiesc. Și, degeaba dau exemplu 3, 4 orașe, dacă restul țării încă se sufocă de gunoaie, dacă râurile sunt înecate de peturi, dacă pădurile nu mai sunt, dacă mentalitatea este înapoiată din cauza lipsei de viziune a celor din administrații, care ar trebui să o aibă.

Mi-am propus ca pe acest blog să nu fac politică, dar… totul este politică.

Și, când văd cum în lumea civilizată orașele sunt așa de atent administrate, pentru ca în orice moment o cât de mică oportunitate apărută, să fie folosită în interesul locuitorilor, atunci mirosul canalelor din Floreasca, sau gunoaiele de pe râuri sau pădurea tăiată de pe dealul copilăriei mele dor mai intens, mai revoltător.

Ok.

Să nu ne lamentăm. Să cerem celor de la primării soluții. Insistent, mereu, fără oprire.

Revenind la mașină, electricul MINI m-a cucerit.

E viu, iute, creat cu un concept din care „sharingul” nu lipsește (poți alege pe cine și câte persoane să folosească mașina ta, prin aplicații care le vor deschide ușile).

Ideea de sharing nu mai este demult ceva nou. (Desigur, acum s-a ajuns prin alte țări la predictibiliatea, pe baza Inteligenței Artificiale a nevoii, a cererii de biciclete, sau trotinete electrice, de exemplu, pe zone și cartiere.)

MINI Electric păstrează moștenirea MINI clasic, nu se dezice de modelul care l-a consacrat și nici de creatorul lui, dar aduce noutatea tehnologiei… și câteva kilograme în plus (vreo 100). De altfel, cei de la BMW s-au mândrit cu realizările lor în ceea ce privește flota modelelor electrice, pe bună dreptate…

MINI Electric se va numi, de fapt, MINI Cooper S E și promite un condus electrizant, distractiv.

Șoferii neconvenționali, printre care mă număr, vor avea parte, cu această mașină, de o autonomie de până în 200 de km, ceea ce nu e mult, dacă facem o comparație cu alte modele electrice, dar mașina poate fi încărcată oriunde, așa că problema e ca și rezolvată.

În fine, mașina intră în producție în noiembrie la Oxford și la începutul anului viitor o vom vedea pe străzi.

În România, 24.8% dintre mașinile noi vândute în prima jumătate a anului au avut motoare diesel, în timp ce cota de piață a motoarelor pe benzină a crescut la 71.6%.

3.5% dintre clienți au ales mașini electrice sau hibride. (Automarket, prin Cronica.ro)

Nu sunt mulți cei care îndrăznesc, probabil că nici condițiile în care locuiesc nu le permit schimbarea (dacă stai într-un cartier decent, dar la etajul 8 al unui bloc comunist, e mai greu să-ți încarci mașina acasă…), dar obiceiurile se modifică treptat-treptat.

Mă întreb însă, desigur retoric, dacă nu cumva ritmul acestei schimbări nu e prea lent pentru această planetă deja afectată.