Există cărți care te scot afară din casă după ce le termini. Te scot la plimbare ca să-ți limpezești mintea, să-ți așezi gândurile pe care numai acest tip de carte le scoate la suprafață din colțuri de minte pe care nici nu știai că le ai.

Așa mi s-a întâmplat cu „Întoarcerea acasă” de Kate Morton. O dată ce am închis-o, citind ultima pagină, am simțit că nu trebuie să ies.

Am ieșit, așadar, ca să simt aerul rece de afară și mi-am luat timp să meditez. La ce? La familie, la relații, la secretele pe care cu toții le avem, mai mici sau mai mari, mai grele sau mai ușoare.

Familia lui Jess, personajul principal din cartea lui Kate Morton, trăiește sub un astfel de secret care se întinde pe câteva sute de pagini și câteva zeci de ani și pe care ai senzația, ca cititor, că l-ai înțeles, că l-ai deslușit și, de fiecare dată, așa cum se întâmplă cu cărțile bune, realizezi că nu ai înțeles, de fapt, nimic.

Pe scurt, Jess, o tânără jurnalistă din Anglia se întoarce acasă, în Australia, la aflarea veștii că bunica sa Nora, a avut un accident. Aterizează la Sydney, ajunge acasă, la Darling House și, din acel moment, are parte de dezvăluiri șocante care construiesc o poveste fascinantă, o adevărată saga de familie. Nora, bunica, fiica acesteia, Polly, mama lui Jess și însăși Jess, sunt femei care nu au reușit în relațiile lor, care nu și-au găsit jumătatea, care nu au aflat iubirea, dar care au tânjit după ea mereu.

Nora Turner, o bunică fermă, organizată, plină de viață, Polly, fiica ei, o femeie sensibilă, poate chiar fragilă, deși tot timpul ți se dă de înțeles că nu e chiar așa și Jess, femeia modernă, capabilă să meargă mai departe deși trecutul ei o trage acum, cu această ocazie, mult înapoi. Mult înapoi. Cu 60 de ani înapoi când, în familia ei a avut loc o crimă sau… o sinucidere?

Aflăm despre fratele bunicii Nora care s-a căsătorit cu Isabel, o englezoaică rafinată, elegantă și inteligentă, cu care a întemeiat o familie mare, cu 4 copii, în Australia. Din care familie însă lipsește mult, fiind plecat în lume cu afacerile.

Isabel este o altă tipologie din familia Turner, o femeie cultă, inteligentă, puternică pentru anii aceia, atât de puternică încât duce cu ea un secret în numele căruia este gata să se sacrifice.

Fiindcă nu vă pot spune nimic despre carte, adaug doar că noi, cititorii ei, suntem cei care înțelegem din ea cât de mult ne influențează mamele noastre, bunicile, cât de adânc se află în noi strămoșii noștri și ce univers extraordinar este familia.

Poate că nu ne plac toți cei care fac parte din ea, poate că nu ne simțim neapărat bine unii cu alții, dar exact pentru asta te antrenează familia: să treci peste toate, să înțelegi firea umană, să nu o condamni, să nu o judeci., să o iubești așa cum este.

Toți membrii familiei Turner greșesc, dar oare nu toți greșim în familia noastră? Toți fac alegeri pe care le regretă, dar oare nu am făcut asta cu toții ? Ce contează la final?

Echilibrul pe care îl găsești sau la care ajungi.

Echilibrul care te împacă cu tine însuți.

Finalul cărții este năucitor, mi-a adus aminte de celebre cărți polițiste în care nu știi dacă a fost crimă sau sinucidere, dacă a fost accident sau ghinion, dacă a fost un criminal sau niciunul. Am făcut pariuri cu mine însămi despre cine a putut fi cel care a creat contextul tragic pe baza căruia se construiește întreaga carte.

Nu l-am câștigat până la ultimele pagini.

Foto katemorton.com și Humanitas