„În numele pământului” între Premiul Nobel și Premiul Oscar

„În numele pământului” între Premiul Nobel și Premiul Oscar

Am avut șansa să văd filmul „The Peasants”, o adaptare a romanului  „Țăranii” de W.S.Reymont, recompesant cu Premiul Nobel, care va intra în cinematografele noastre pe 23 februarie.

V-a plăcut „Loving Vincent”? Filmul de animație cu imagini pictate? Ei bine, The Peasant”, prezentat la noi ”În numele pământului” este și mai bun, după opinia mea. Realizat tot de către cei care au făcut „Loving Vincent”, 100 de pictori care au creat mii de imagini, filmul este o capodoperă pe care Polonia o propune anul acesta pentru Oscar.

Este cel de-al doilea proiect al echipei DK și Hugh Welchman, nominalizați la Oscar pentru Loving Vincent/Cu drag, van Gogh.

Cartea, în 3 volume, adică voluminoasă, nu glumă- vreo 1000 de pagini este, ca să zic așa o combinație între „Ion” și „Moromeții”, dar cu specific polonez, cu tușe mai aspre și „culori” mai intense. Romanul tratează satul polonez din secolul al XIX-lea în care Jagna, o fată de 19 ani foarte frumoasă, cu un spirit liber, pe care nu o interesează pământul sau averile, este personajul principal.

Jagna iese din tiparele comunității și devine centrul atenției în momentul în care familia o obligă să se căsătorească cu Boryna, un moșier văduv, influent și bogat. Dar Jagna este îndrăgostită de Antek, fiul lui Boryna, care, pentru a trăi această iubire, va încălca toate regulile și standardele sociale ale vremii.

„Jagna este cel mai memorabil personaj din roman, – spune regizorul unul dintre regizori, Hugh Welchman, dar este și o poveste a întregii comunități. Am încercat foarte mult să ne concentrăm asupra dorinței ei de a se exprima. Nu-i pasă de lucrurile materiale, spre deosebire de toți ceilalți din jurul ei, obsedați de pământ și posesiuni.

Iubitul ei, anti-erou, Antek, este groaznic. El este îngrozitor cu soția sa și își pune mândria mai presus de nevoile propriilor copii, dar, la sfârșitul zilei, comunitatea înțelege cine este și îl acceptă. Jagna? Ea pur și simplu nu se potrivește. Nu ajută cu nimic faptul că este cea mai frumoasă fată din sat.

Ea iese în evidență, de asemenea, prin comportamentul ei, pentru că refuză să-și ceară scuze și să nu atragă atenția. Toți se întorc împotriva ei.

Vedem că se întâmplă de prea multe ori, și în lumea noastră modernă: aceste standarde duble sunt în joc atunci când vine vorba de bărbați și femei, în special de tinerele care încearcă doar să-și găsească drumul în lume.”

În ciuda faptului că filmul este animat, toate personajele din „În numele pământului”/The Peasants sunt jucate de actori. Acești actori au lucrat fie în decoruri special construite pentru a arăta ca locații reale, fie în fața unor ecrane verzi, cu picturi mate compuse împreună cu animație generată de computer, după filmare. 

Malgorzata Kuznik

INSPIRAȚIE

S-au folosit ca inspirație lucrările a peste 30 de pictori, de la Michał Gorstkin-Wywiórski la Ferdynand Ruszczyc, dar mai ales Józef Chełmoński de la școala realistă. În lucrările sale ulterioare, când s-a întors în Polonia, peisajul rural polonez era plin de patos și frumusețe, ceea ce se potrivea perfect cu ceea ce au dorit realizatorii filmului să creeze din punct de vedere vizual.

„Faptul că Reymont a fost un autor tânăr din Polonia [perioada modernistă în artele vizuale, literatura și muzica poloneză] ne-a oferit ocazia să-i conectăm proza ​​cu opera acestor pictori. Mișcarea Tânăra Polonie acoperă multe forme și stiluri de artă, dar, în esență, este vorba de celebrarea identității și culturii poloneze.

Scopul este și de a arăta Polonia ca fiind puternică și vibrantă, chiar dacă la acea vreme era ocupată de imperii străine. Am apelat la lucrările pictorilor polonezi în ulei de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea și le-am combinat cu tehnicile de film și animație din secolul XXI.”- spune DW Welchman.

DK Welchman adaugă într-un interviu recent: „Am avut primul contact cu romanul „Țăranii”, în liceu, la 17 ani, pentru că se cerea în toate școlile din Polonia. M-am întors la el mulți ani mai târziu, când ascultam o carte audio în timp ce pictam un cadru pentru filmul meu anterior, Loving Vincent.

Ascultând-o ca adult, a fost o experiență complet diferită. Ceea ce m-a frapat ca animator și regizor au fost elementele care nu m-au impresionat ca adolescent: descrierea într-un tur de forță a unui an din viața comunității; arta poetică a descrierilor naturii; mândria și frământările provocatoare ale personajelor din roman, presărate cu momente de tandrețe, observate cu meticulozitate și tragediile personale emoționante.”

Lasă un comentariu:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *