Pe drumul care trece printr-o pădure despre care habar nu aveam că e așa de mare și de bogată la o oră de mers cu mașina din București, se ajunge la niște porți prin care nu poți trece decât dacă ești așteptat, adică dacă ai rezervat fie o cazare, fie o masă la restaurantul de la Singureni Manor, fie dacă doar vrei să te plimbi și să te bucuri de o zi minunată anunțând înainte că vei veni…

Locul nu pare din România, de fapt nu pare că ar fi de undeva de pe această planetă… E un resort de lux în care, după ce intri, te simți decupat și decuplat de la realitatea orașului și a cotidianului.

Organizarea, frumusețea zonei și caii, ah, caii! de rasă pură, frumoși, musculoși și delicați în același timp, blânzi și agili, cu forme de săgeată eliberată din arc, fac ca experiența să merite toți banii. Și nu sunt puțini. Nici pentru cazare, nici pentru masă…

Dar merită.

Am fost invitată la deschiderea restaurantului La Hambar, unde noțiunea de fine dining poate include orice, de la leuștean, la urdă sau ingrediente sălbatice, fără nicio problemă, pentru că bucătăria românească reinterpretată este sursa și nucleul meniului.

Chef Alexandru Dumitru, desemnat în 2019 Bucătarul Anului în România de ghidul Gault & Millau, nu gătește, nuu… El spune povești cu farfuriile sale filigranate ca bijuteriile.

Am ajuns când era încă devreme, în jumătate de oră restaurantul avea să se umple, așa că am avut câteva minute doar pentru noi în care să ne așezăm în fața semineului din restaurant, așteptând să ne ocupăm locurile la masă.

Ce a urmat, vedeți în meniul pozat de mine ca o provincială, că nu am cum să povestesc eu mai bine ce era în farfurii sau în pahare decât ceea ce este descris pe hârtia aceea de celuloză neprelucrată, eco și bio și cum vreți.

Restaurantul este lângă grajdurile unde caii sunt așa de obișnuiți cu privirile mirate și brusc îmbunate ale celor care intră, încât au deja comportamente de gazdă. Vin cu boturile spre tine, acceptă îmbrățișări deși nu e prea indicat totuși…

În fine, locul dă dependență, e clar.

Ne-am jurat să ne întoarcem când dă verdele crud al primăverii și să ne bucurăm de un weekend minunat în aer liber, de o masă bună și de un vin potrivit cu fiecare îmbucătură care transformă instantaneu centrii gustului în ringuri de dans.

Meniul de degustare a avut 11 intrări, cu vinuri pentru fiecare fel. Gătite de Alexandru Dumitru, după cum spuneam, alături de care am remarcat, în bucătăria deschisă, o echipă cu energie de monolit, formată din bucătari care îl ascultă și-l privesc ca pe un general pe câmpul de bătaie.

Am plecat zâmbind, așa cum am și fost avertizată că mi se va întâmpla. O fi fost de la vin, de la povești, de la mâncare, de la cai, de la aer, nu știu. Sau o fi fost de la toate la un loc?

Cert e că am vrut să vă spun că, dacă veți merge acolo, cam așa vă veți simți.