Am plecat pe-o ploaie care amenința să devină burniță. Mă îmbrăcasem și mă dezbrăcasem de 3 ori. Cum să fie? Pentru interior? Exterior? O fi așa frig? Ploaie? Iau umbrela? Unde las umbrela? Dar e obligatoriu să iau umbrela?
Nu.
Iau un uber. Uber care mă va duce la locație (știu, nu există cuvântul) și din care voi țâșni direct în eveniment. Zis și făcut.
Plec încrezătoare, ies din casă, nu-mi iau umbrelă, zăresc avariile aprinse ale mașinii care mă aștepta, sar treptele, ajung pe trotuar, ploua cu găleata, cobor în stradă. Nu, de fapt, într-un mic pârâu apărut în cele câteva ore de ploaie. Până la gleznă. Picior gol, balerini, pantaloni evazați și lungi. Apa intră peste tot, rămâne în pantof, eu mă zgribulesc, urc în mașină.
Plecăm.
Bombăn printre dinți, dar mă liniștesc repede. Mă gândesc că voi întâlni oameni frumoși cu care voi vorbi toată seara, că va fi sigur cald înăuntru și că va mirosi bine.
Era 10 seara și mergeam la o petrecere, #TheForbiddenParty, care celebra lansarea L’Interdit, noul parfum Givenchy.
Mă cufund în bancheta din spate a uberului, o mașină mare și luxoasă, simt că-mi revine sângele în obraji și încerc să mă abandonez serii. Ce frumoasă este ploaia, totuși, îmi zic…. când o vezi pe geamul mașinii în viteză spre lansarea unui parfum.
Mașina rulează repede, trece de adresă, nu găsește depozitul ascuns în spatele unor case (e o locație urbană, cool, industrială).
Șoferul dă cu spatele, deși mașinile vin spre noi regulamentar, eu aș vrea să zic ceva, dar hotărăsc că e mai bine să tac și, când să ne ciocnim de botul cu faruri spre care ne îndreptam mergând înapoi, șoferul trage de volan și intră cu spatele direct pe aleea care curgea spre locul petrecerii.
Curgea la propriu. Râuri.
Îi mulțumesc băiatului de la volan (tânăr și complet neliniștit) că nu ne-a omorât și cobor din mașină intrând cu piciorul uscat în pârâul numărul 2 exact de la intrarea în parcare.
Mă consolez cu situația, în fond locuim cu toții în același București și intru zâmbind în ceea ce se anunța a fi o foarte ispititoare petrecere de lansare, cu zone interzise, cu uși închise în spatele cărora se pregăteau experiențe… „forbidden”…
Comand un coctail Old Fashion … genul meu. Încet, încet îmi revin. Mă văd cu oameni care îmi plac, primesc complimente, mă bucur de ele, sunt spuse frumos. Cineva mă întreabă dacă mi-am făcut botox, bănuiesc că e de bine. Răspund „încă nu”, ceea ce dă și mai bine.
Mă deschid apoi muzicii și petrecerii și recunosc că îmi place.
Spre miezul nopții plec cu un uber mai liniștit, mirosind parfumul care mă face să mă gândesc la seri liniștite și la cupe mari de șampanie, cupe rotunde cu picior mic, din cel mai fin cristal. Uit de ploaia rece care anunță venirea toamnei și de Bucureștiul care se îneacă mereu atunci când norii se sparg deasupra lui. În fond e un oraș frumos, îmi zic… Oare unde ar fi luat Audrey Hepburn, legendara actriță, muza lui Givenchy, micul dejun dacă ar fi venit aici?
Citesc mai târziu descrierea parfumului abia lansat:
„Creat de Hubert de Givenchy in 1957 ca un omagiu pentru Audrey Hepburn, L’Interdit a fost reinventat în 2018, iar noi am avut ocazia sa experimentăm universul îndrăzneț al unui parfum care trezește dorința de a sparge tiparele și de a întrece limitele.
Realizat de maeștrii parfumieri Dominique Ropion, Anne Flipo si Fanny Bal, L’Interdit dezvăluie un buchet de flori albe, compus din floare de portocal, iasomie și tuberoză. În contrast, nuanțele întunecate, de pământ, se nasc din acordurile de vetiver și patchouli.
L’Interdit este un parfum care invită femeile să îmbrățișeze fiorul libertății și senzațiile interzise.”
Le îmbrățișasem deja. Și fiorul libertății și senzațiile interzise.
Vetiver. Vetiver…. Îmi spune ceva… Știu că multe produse cosmetice se fac cu ajutorul uleiului de vetiver. Este/era preferat de parfumieri, mai ales de Givenchy, Hermes, Guerlain.
Hermes de altfel a lansat de curând, în acest septembrie un parfum, Terre D’Hermes, creat de Christine Nagel pentru bărbați. Un parfum pentru el… pe care i-l fură ea… Așa ne-a fost prezentat. Parfumul este intens vetiver cu note care se termină în vegetal, pământ, piper Sichuan…
Îmi plac nuanțele astea niciodată clare ale parfumurilor. Parfumul unisex mi se pare cel mai senzual cu putință. E ca o legătură între două trupuri, al ei și al lui, mirosind la fel, și totuși diferit. Aromele se despart, unindu-se într-o singură esență, fâcând apropierea totală.
Terre D’Hermes este un asemenea parfum, dovadă că, după ce l-am primit, am început să-l folosesc intens până într-o zi când… mi l-a furat el. După cum spuneam…Deși cred că ar fi trebuit să fie exact invers…
Și primești pe email ultimele interviuri.
Prețuim și respectăm intimitatea ta. Pentru mai multe informații, citește Politica de confidențialitate.