#JurnalulUneiZileBune

Ziua a doua la The Power of Storytelling…

Ce am înțeles până acum? Că, probabil cel mai important lucru, atunci când vrei să te faci auzit, este în primul să știi să asculți.

Azi Mila Turajlic, o cineastă din Serbia al cărei film a fost difuzat la The Power of Storytelling, ”The other side of everything”, a spus povestea tristă a țării ei, altădată una singură, Iugoslavia, azi împărțită în Bosnia, Croația și Serbia… A comparat această despărțire cu un divorț. Un divorț care a traumatizat pe toată lumea implicată.  Ca în orice „divorț”, bunurile trebuie să se împartă și ele, numai că bunurile, în cazul acesta sunt istoria, cultura, viețile oamenilor. Sfâșiată, istoria fostei unice țări se împarte azi la 3. Cine ia ce? Cui aparțin, se întreabă Mila- de exemplu, toate filmele care s-au făcut în Iugoslavia până la momentul ”divorțului”? Ne-a povestit că studioul lor de filme, un fel de Sahia Film combinat cu Buftea, acum s-a privatizat, de fapt s-a vândut unui om despre care nu se știe cine este, cum îl cheamă și ce va face cu fimele – sute de lunge metraje, documentare, filme scurte, toate făcute cu și despre istoria unei țări care azi nu mai este…

Era tristă când vorbea, era o femeie care plângea după identitatea ei.

Filmul documentar cu familia ei, cu mama și sora ei, a plecat de la faptul că în apartamentul lor din Belgrad este o ușă care a stat închisă timp de 70 de ani. În spatele ei, a locuit o familie care a fost mutată acolo, în cele două camere de dincolo de ușă, de la naționalizare încoace.

Mama Milei este unul dintre cele mai importante nume din Serbia, profesoară de matematică la Universitate și activistă pentru pace și pentru drepturi și democrație, o femeie care a transmis fetelor ei o coloană vertebrală și o moralitate impecabilă.

Mila a vorbit și despre „viața națională”, concept pe care noi, europenii, poate că nu-l cunoaștem așa de bine, est europenii, mai degrabă. Avem vieți profesionale, avem vieți personale, dar nu avem și vieți naționale…

Istoria, așa cum spunea Mila, poate fi rescrisă de unii cum vor, dacă nu avem grijă de ea și de adevărul ei.

Istoria poate fi acoperită, ciuntită și povestită altfel, în ce moduri se va dori de către cei care vor dori.

Și haosul se va instala, dacă acest lucru va fi permis.

Energiile celor care au vorbit zilele astea la The Power of Storytelling m-au contaminat și pe mine și oamenii pe care îi descopăr prin intermediul acestor conferințe, lumea online și cea din spatele celor mai mari investigații jurnalistice m-au convins că îmi place mai mult tipul de jurnalism care se naște acum (sau s-a născut deja) atât scris, cât și audio…

Povești să ai, că dacă le scrii bine, vei ajunge la cei care vor să te citească/asculte.

Mila a terminat spunând: am crescut într-o casă în care veneau deseori prietenii mamei mele. Și aveau mereu păreri diferite. Dar nu se supăra unii pe alții, ci dezbăteau toate argumentele, pe toate părțile. Aș vrea să am dreptul să trăiesc într-o țară în care să pot să dezbat argumente și să mă așez la masă cu oameni care nu au aceeași opinie cu mine, dar care să nu mă omoare pentru asta.

Revelația zilei a fost Brian Reed, creatorul podcastului S-Town. Recunosc că nu l-am ascultat până azi, dar am pornit să o fac pentru că acesta a avut 16 milioane de ascultători atunici când l-a lansat, în martie 2017. Podcastul este de fapt o discuție de 2 ani cu unul dintre cei mai fascinanți oameni, numitul John B Mc Lemore, un orologist de geniu și un om cu o cultură enciclopedică. Discuțiile cu acest John au devenit podcast, episoade care au fascinat America.

Inițial, John a sunat să spună că în Alabama, în orașul în care locuia ;i pe care îl ura, un shitttown (așa a devenit podcastul „S-Town”) s-a întâmplat o crimă. Și de aici discuțiile și montajul au făcut ca ascultătorii să download-eze în număr masiv înregistrările.

Podcastul se prezintă ca un fel de roman audio, cu metafore și întâmplări, cu dialogurile spumoase între Brian și John, cu investigația despre crima, care, în final, s-a constat că nu avusese loc…

În consecință tot o poveste, una elaborată, povestea spusă de vocile celor implicați, a stârnit un curent atât de puternic, încât îl vedeți mai jos pe Jimmy Fallon întrebându-l pe creatorul podcastului, cu față de copil și ochii mari (efectul poveștilor asupra oricui:) despre cum a ajuns S-Town la această performanță.

Brian Reed e modest, fără emfaze de vedete și râde și el încurcat de succesul lui.

Mulțumesc Dacia pentru invitația la The Power of Storytelling.