Mi-a fost tare rău, așa de rău, că am chemat Salvarea. Am sunat la 112 și am spus că am nevoie de ajutor. Aveam Covid și simțeam că mă afund într-un tunel din care nu puteam ieși, aveam și nu aveam febră, amețeam, mă durea capul, gâtul. În fine, nu intru în detalii că sunt sigură că ați prins ideea.

Și a venit echipa destul de repede. Au intrat în cameră doi bărbați trecuți de prima tinerețe.

Li se spune că am Covid, ei zâmbesc, spun că nu poartă mască nu le e teamă. Li se arată testul pozitiv, în fine, zic ei, iese pozitiv și dacă pui suc de portocale.

Au zâmbit și cel înalt, medicul, mi-am dat eu seama, a început să mă consulte. Vedeam și nu vedeam ce face, știu că intram periodic într-o stare de semiconștiență. Mă ascultă la plămâni, îmi ia temperatura, tensiunea, pulsul, și tot ce mai trebuie.

Zice „mda” și se apucă să scrie o rețetă cu medicamente între care strecoară și un antibiotic just in case.

Așa, zice, acum am terminat cu alopata. Să trecem la naturistă. Recomand: ceai de nalbă mare, și încă vreo câteva, nu le mai țin minte.

După ce completează încă o rețetă, de data asta cu ceaiuri și alte plante recomandate cu efecte sigure, zice: și acum trecem la tradițională.

Și începe să explice, deși nu prea înțelegeam în halul în care mă aflam ce zicea despre cum să-mi masez punctele energetice de la frunte la buric, eliberând energia vindecătoare.

Cei din casă au rămas un blocați la auzul sfaturilor. Nu ziceau nimic. Medicul le spunea că energia asta, dacă e blocată, boala nu va trece ușor, fiindcă… și aici nu am mai înțeles/reținut…. Îmi păsa de chakre, cum îmi păsa de praful de pe tobă.

Medicul a făcut chiar și o demonstrație arătând cum mușchii brațului sunt când mai tari, când mai moi, în funcție de sensul energie și blocarea/debloarea ei și după aceea și-a luat rămas bun, plecând împreună cu celălalt- bănuiesc, șoferul ambulanței.

Rămânem năuci cu toții, eu continui să mă vaiet, soțul meu plecând să ia rețeta. Dăm o poală de bani, nu iau nimic în cele din urmă din cele recomandate, starea se îmbunătătește a doua zi pentru ca seara să mă ia din nou răul. Cu niște paracetamol și nurofen am ieșit din Covid, deși de data asta a fost mai rău decât atunci când m-a lovit în pandemie…

După vreo 3 săptămâni în care și uitasem ce se întâmplase, am găsit rețeta și am văzut parafa și semnătura medicului. Era indian.

Și deodată mi-am adus aminte de toate căile pe care acesta încercase să mă ajute, pentru că, pentru el chakrele, antibioticul și ceaiul de nalbă mare puteau colabora cu succes și fără să se contrazică, pentru vindecarea mea.

Am zâmbit și cu chakrele deschise i-am trimis un gând bun. Până la urmă, chiar dacă avem moduri diferite de a vedea problema, poate că niciunul dintre noi nu deține în mod exlcusiv calea de a o rezolva…