Casablanca la Cluj

Poate pentru că este filmul meu preferat sau poate pentru că atmosfera din seara în care a fost proiectat în Piața Unirii pe marele ecran a avut o încărcătură specială? Nu știu motivul pentru care proiecția acestui film la Tiff 2023, într-o seară caldă de vară mi-a strâns pielea pe mine și mi-a adus aminte de ce înseamnă de fapt vraja unui film, de magia aceea care ne-a făcut încă de mici să iubim poveștile.

M-am pierdut în povestea dintre Rick și Ilsa, chiar dacă vedeam filmul a zecea oară, chiar dacă știu replici pe de rost. Am avut sentimentul că mă aflu pe altă planetă, nu am cuvinte să descriu cum timpul s-a oprit pentru vreo două ore în loc. Îi vedeam pe oamenii care treceau pe lângă mine- am urmărit „Casablanca” de pe trotuar- care se opreau și se uitau la film zâmbind.

Zâmbeau așa cum se zâmbește la o poveste din anii 40 în care Humphrey Bogart și Ingrid Bergman, vedetele Hollywoodului de aur, jucau perfect, scenă după scenă, povestea lor de dragoste care nu avea să se împlinească.

Filmul are istoria lui, e chiar un film despre „Casablanca”, pe Netflix, în care viața regizorului Michael Curtiz, ungur născut la Budapesta într-o familie de evrei, se împletește cu acțiunea. De fapt, Michael Curtiz a influențat o parte importantă a istoriei filmului american marca Warner Bros, el fiind acela care a dus casa de filme pe culmi financiare și de succes și tot el fiind cel care a creat vedete ca Errol Flynn, Olivia de Havilland sau Bette Davis.

A regizat peste 100 de filme în cariera sa hollywoodiană și s-a numărat printre cei care au introdus la Hollywood un stil vizual care folosea lumini artistice, mișcări ample și fluide ale camerei de filmat, cadre cu macarale înalte și unghiuri de filmare neobișnuite. De fapt, cred că aici este sursa magiei și anume această lumina diafană, lichidă, de pe ecran, precum și perfecțiunea cadrelor și a actorilor.

Filmul a fost inclus în top 100 filme ale Academiei de Film Americane unde este pe locul întâi la categoria lui, filme -să le zicem- pasionale.

În fine, poate că astea contează mai puțin, însă cele 6 replici din Casablanca, cele mai multe citate vreodată dintr-un singur film, au răsunat într-un fel special în Piața Unirii din Cluj: „În cinstea ta, puștoaico”, „Louis, cred că acesta este începutul unei frumoase prietenii”, „Cântă, Sam. Cântă „As Time Goes By”, „Adună suspecții obișnuiți”, „Vom avea mereu Parisul”, „Dintre toate cârciumile din lume, ea trebuia să intre tocmai în asta!”

Iar piesa „As Time goes by” a sunat în capul meu mult după ce filmul s-a sfârșit…