carieră
Adevărul este că avem nevoie de eroi. De români care au făcut istorie, care au dovedit verticalitate, geniu, forță, onestitate, adică de români care să ne umple inimile de sens.
Și să recunoaștem, nu știm, la modul general vorbind, foarte mulți… Nu sunt promovați destul, nu aflăm poveștile din spatele succesului lor și atunci când îi avem aici, în țară, de cele mai multe ori, admirația populară față de ei se acrește repede din te miri ce. Suntem schimbători și fără direcție, de aceea modelele sunt necesare ca bornele unui drum pe care să mergem împreună, ca nație.
Nu știam despre Sergiu Celibidache decât frânturi, lucruri disparate, pierdute între Wikipedia și câteva videoclipuri. Unul, e drept, celebru, în care dirija Rapsodia Română a lui George Enescu la Ateneu.
Acesta a fost, de altfel, și videoclipul pe care l-a văzut copilul meu, mic fiind, și care l-a făcut să îndrăgească muzica. Datorită lui Sergiu Celibidache și a lui George Enescu. Îl distra cum dirija, îl amuza și îl țintuia în fața ecranului, iar muzica îl făcea să danseze, așa încât atunci când am mers împreună la Ateneu, m-a întrebat unde este domnul acela, Enescu, ca să-l cunoască 😊
„Cravata galbenă” este un cadou pentru români, pentru că ni-l face cunoscut pe unul dintre dirijorii faimoși ai lumii, care s-a remarcat nu numai prin geniu, ci și prin puterea de a rezista în fața compromisului, prin demnitate, încăpățânare și viziune.
Extraordinara poveste a lui Sergiu Celibidache este extraordinara poveste a celui care pleacă de acasă să-și urmeze visul și care plătește pentru asta prin îndepărtare și dor.
Felul în care acest om a simțit muzica l-a făcut să se reacționeze uneori chiar violent împotriva înregistrărilor concertelor sale, pentru că vibrațiile instrumentelor, dincolo de sunet, nu puteau fi captate, spunea el, de niciun aparat. Numai ascultată pe viu, muzica transmite totul.
Produs de Adela Vrînceanu Celibidachi, Cristina Dobrițoiu, James Olivier, Robert W Cort, Andrei Boncea și Vlad Rădulescu și regizat de Serge Ioan Celibidachi, „Cravata galbenă” a fost filmat în întregime în România, iar pentru asta scenograful Vlad Vieru a făcut minuni creând spațiile specifice tuturor țărilor în care Sergiu Celibidache a trăit, a lucrat, a iubit sau a fugit…
John Malkovich l-a jucat pe Celibidache în a doua parte a vieții lui, iar Ben Schnetzer în prima. Soția, Ioana, a fost interpretată de Miranda Richardson, tatăl, Demostene Celibidache, de Sean Bean, iar sora lui, Sonia, de actrița româncă Olivia Popica.
O muncă de 7 ani- atât a durat totul, de la prima litera a scenariului până la premieră- s-a derulat pe marele ecran în 3 ore care i-au făcut pe spectatori să simtă că primesc, în timp real, un mare cadou.
Este un film despre libertate și dragoste, pentru că- după cum spunea Serge Celibidachi, fiul Maestrului și regizorul și coscenaristul peliculei: „dragostea pentru România este înscrisă în ADN-ul familiei noastre. Tatăl meu îmi povestea adesea cât de dor îi este de țară, despre copilăria și adolescența lui, despre prietenii de aici. Acest film te încurajează să crezi în tine și în destinul tău. Cel mai important este să îndrăznim să visăm… Dincolo de destinul său personal, povestea confirmă că România are atât de multe comori, unele din trecut, dar și multe vii și vibrante azi.”
„Cravata galbenă” este una dintre cele mai ambițioase producții cinematografice românești. După ce am plecat de la Sala Palatului, unde a avut loc premiera, am ascultat, a mia oară, Rapsodia lui Enescu. Scena din film în care Celibidache dirijează această bucată muzicală la Ateneu rămâne, pentru mine, una dintre cele mai puternice, pentru că a fost o întâlnire peste timp între doi giganți, moment care îmi dă fiori și mă face să mă simt… acasă.
