Campanie #ACinceaPutere
M-am gândit atât de mult în ultimele zile la felul în care acest președinte, fost actor de comedie, Zelensky, cel mic de statură, cu față bonomă, parcă a unui om pus pe șotii, prin ale cărui stand up-uri, chiar dacă nu știu rusă, am trecut puțin de când a început războiul, încât am scris articolul pe nerăsuflate…
Și de ce?
Pentru că azi alesem ca noi toate cele din #acinceaputere să scriem despre bullying.
Aveam acest subiect stabilit încă de acum o lună, când nici vorbă de război, încă ne preocupa pandemia, și doar ea. Uite că istoria ne-a așezat în față subiectul în cel mai neașteptat, uimitor și neplăcut mod. „Raw bullying” spunea despre agresiunea rusă un diplomat ucrainean în America. Raw Bullying… Bullying la nivel internațional, bullying mondial…
Și, dacă Zelensky este un actor de comedie, Putin este unul de tragedie, dar fără talent și fără profunzime.
El nu joacă tragedia, o creează. El nu joacă durerea, o generează.
El este acel băiat din curtea școlii care se uită fix în ochii dirigintei și minte cu nerușinare că n-a dat el, că n-a început el… Este bătăușul gata să dea înainte să întrebe. Putin este acel bully de care se teme toată clasa, care nu este iubit și care știe foarte bine asta. Este băiatul care se impune prin agresiune și prin forță, este cel care stârnește frica și care vrea să domine cu orice preț.
De fapt, este acela care se simte atât de singur- și care și știe că este așa, încât se izolează și mai mult prin acțiunile sale.
Asta și face Putin acum.
Comunitatea internațională l-a izolat în mare parte, iar cei care nu au făcut-o încă sunt prea dependenți de ceea ce Rusia le oferă. Putin este un bully. Este definiția în carne și oase a fenomenului. Surprinzător, soluția pe care cu toții o avem în fața acestui fenomen, chit că se întâmplă la școală, pe teren, la serviciu, acasă sau pe străzi este cea pe care o oferă Zelensky: lupta, verbalizarea, comunicarea permanentă, sinceritatea.
Asta și spune un studiu despre bullying făcut de Consiliul Canadian pentru Drepturile Copilului și anume că, pentru a lupta împotriva unui agresor, ar fi bine ca mai întâi să încerci să-l cunoști pentru a-ți da seama care este cel mai bun mod prin care să te aperi de el.
Zelensky îl cunoaște pe Putin. Și de aceea acest președinte ucrainean care apare pe străzi cu telefonul în mână și spune cu onestitate „sunt aici”, care nu e nici agresiv, nici arogant, ci sincer și popular, a găsit calea cea mai bună de a lupta cu celălalt care folosește minciuna ca armă, care atacă nebun și fără izbândă…
David și Goliat în montare tristă difuzată live de televiziuni și online.
Poate că la nivel mondial, se va înțelege în sfârșit că agresiunea nu este o soluție, poate că, pentru fiecare 70 de ani de pace, mai trebuie un război… nu știu.
Nici măcar Putin nu este dușmanul, ci ceea ce reprezintă el.
Și el reprezintă bătăușul cu privirea rea și închisă, care terorizează, care trăiește prin frica celorlalți, care se hrănește din ea.
În definirea tipologiei, psihologii spun că, oricare ar fi cauza, bătăușii se iau de obicei de alții ca o modalitate de a-și rezolva propriile probleme. Uneori pentru că pur și simplu au nevoie de o victimă, cineva care pare mai slab din punct de vedere emoțional sau fizic, pentru a încerca să obțină acceptarea sau să se simtă mai important, mai popular sau în control.
Deși unii bătăuși sunt de obicei mai mari sau mai puternici decât victimele lor, spune același studiu, nu este obligatoriu. Pot fi, din punct de vedere fizic, de orice dimensiune sau formă.
Există un film românesc mai vechi, „Actorul și sălbaticii”, poate l-ați văzut, în care Toma Caragiu joacă rolul unui actor de comedie, Costică Caratase, proprietarul unui teatru de revistă care atrage atenția publicului, în scena finală, asupra legionarilor care vor să ucidă tot, inclusiv râsul. Toate acestea pe fondul crimelor și terorii de care aceștia erau responsabili în oraș.
Dar, spune Caratase, „râsul nu e de ajuns ca să stea în calea batjocurii și a sălbăticiei, mai trebuie și altceva…”
Acest actor de comedie din timpul nostru, ajuns președinte de țară, a arătat, cel puțin la nivel de imagine că mai trebuie curaj, rezistență, luptă și sinceritate.
E lecția sângeroasă din aceste zile pentru cei care nu și-au făcut temele, pentru cei care au chiulit și au ales să se bată în curtea școlii.
E răspunsul la orice formă de agresiune.
Articolele scrise de colegele mele pe această temă sunt în linkurile active din numele lor.
Subiectul este abordat și de Diana Cosmin, Mara Coman, Ana Bîtu și Noemi Meilman, adică #ACinceaPutere.
