Așeza paharul gol pe masă și mustățile lui rămâneau cu urme de spumă albă. Berea era rece și bunicul meu avea o satisfacție în priviri când o termina. Punea sare pe marginea paharului și asta îi dădea berii un gust aparte. De poftă, îi ceream o gură. Mă lasă, iar eu mă strâmbam: era ceva amar și sărat în același timp, cu un puternic gust de hamei, cum s-ar zice azi. Mă întrebam cum e posibil ca acest gust să placă cuiva?
Ei bine, mie, muuult mai târziu. De fapt, chiar mult mai târziu. Am descoperit încet, încet, berile din multe țări, cu toate gusturile lor amare, sau acide, fructate, sau dulci de-a binelea. Berile negre și blonde, de abație, sau industriale, berile filtrate și nefiltrate, puternic alcoolizate sau mai deloc, fermentate îndelung sau dimpotrivă, crude.
Așa că, atunci când am văzut un magazin de bere artizanală, am cumpărat mai multe sticle și mai multe soiuri, pentru a le degusta pe rând. Am intrat într-unul din cele două magazine The Beer Institute, unde firește că m-am pus pe întrebat: de unde sunt berile, cine le face, de ce au aceste etichete și denumiri.
Și mi-a răspuns Adina Mugescu, Director General și Cofondator al Companiei VF Craft Industries SRL, care operează The Beer Institute.
De unde această denumire?
Pentru că am reunit aici foarte multe branduri de bere și mi-am zis că trebuie o denumire puternică.
The Beer Institute… Sună un pic hipsteresc, așa…
Da….:)
Ești profesoară de română?
Da, dar am renunțat la meserie și, când eram însărcinată în luna a cincea, mi-am dorit să fac altceva, nu am vrut să stau acasă. Și, împreună cu Andreea Săraru, prietena mea, am pus bazele acestui tip de business. Desigur, cu ajutorul soțului meu.
Dar, în principiu, este afacerea a două femei.
Exact.
Dar de ce v-ați gândit la bere?
Începusem să descopăr mai multe zone din România, am lucrat în turism o vreme și lipseam de acasă cam 2, 3 luni, mai ales vara și, în perioadele acelea, descopeream mâncăruri, băuturi, sau dulciuri noi. Am văzut atunci că sunt și multe feluri de bere și de aici ne-a venit ideea de a face ceva nou, ceva ce nu s-a mai făcut. Și am ajuns azi la două magazine cu bere artizanală românească.
Businessul celor două fete este „tânăr”, iar cei care intră în magazine sunt surprinși, ca și mine de numărul mare de beri, și denumiri, și etichete care pot fi găsite acolo. Sunt 40 de branduri de bere românească, două branduri de cidru și un brand de băutură nonalcoolică, în total vreo 200 de etichete diferite, pentru că fiecare producător are rețete variate. Cei mai mulți dintre ei au două rețete de bază, dar, în funcție de sezon, mai adaugă și ceva ingrediente: fructe, ciocolată, cafea, etc.
Etichetele sunt un adevărat spectacol:). Producătorii sunt creativi, denumirile sunt interesante, grafica, povestea din spate este scrisă și ea, unii au chiar poezii pe etichete:)
Prețul. E mare. De 3, 4 ori mai mare decât al unei beri obișnuite. De ce? E nefiltrată, nepasteurizată, cantitatea nu e la nivel industrial, este foarte redusă, 1000 de sticle, doar. Materia primă este destul de scumpă, iar pentru a varia gusturile de la o bere la alta, producătorii importă hamei de calitate din Belgia, America, Germania. Ceea ce duce la un preț mare al sticlei.
Nu e genul de produs care se vinde, ci care trebuie vândut– zice Adina Mugescu. De aceea ești întrebat când intri, ce fel de bere îți place, etc, asta înainte să dai 12 lei pe o sticlă.
Publicul acestui tip de business este unul care vrea să încerc și altceva. E un public curios, iar faptul că încearcă produse românești, e cu atât mai bine.
Berea artizanală e diferită de cea industrială. Dacă cea industrială e fermentată cât să fie ok, berea artizanală poate sta la fermentat și maturat chiar și 6 luni.
Unele pot sta la maturat în butoaie de wisky sau de rom 5 luni, am gustat și o bere îmbătrânită timp de 1 an!
Ceea ce se știe în mod comun este că bem o bere rece vara și… cam atât. La berile artizanale este cumva diferit, ele au gusturi personalizate în funcție de sezon. Vara se încearcă gusturi mai fresh, mai fructate, sau gusturi mixate cu infuzii de ceai verde, sau ceai japonez… Spre toamnă, apar berile roșii, brune, sau negre. Cea neagră este mai alcoolizată, nu se bea rece. Uneori e făcută cu cafea, cu ciocolată, cu vanilie, cu fistic și are nevoie ca în pahar toate acestea să se amestece la 10 grade, chiar! Toate aceste informații le-am primit de la Adina care are o aparență de fată fragilă, care ar fi trebuit să predea gramatică, dar care este, de fapt, o femeie matură ce poate discuta despre aceste produse și le înțelege mai bine decât un băutor experimentat.
Nu am decis care este berea mea preferată, dar mă voi întoarce să o aflu.
