Ea este Diana Pop și are ca pasiune creșterea și îngrijirea plantelor. Scrie în fiecare săptămână pe #peopleperson despre asta.
V-am povestit acum câteva săptămâni despre nefericitul ăla de Philodendron verrucosum, cumpărat la o licitație pe unul dintre grupurile de plant sales in EU. Mai știți cum a venit cu frunzele terciuite și complet pleoștit; pun o poză aici, de aducere aminte:
Ei, în zilele alea am tot citit despre diverse soluții de păstrare a unei temperaturi & umidități constante și, dintr-una într-alta, știți cum e cu surfatul pe internet, am ajuns la contul asta minune de Instagram, de care m-am îndrăgostit și unde am petrecut câteva ore bune citind despre diversele vitrine de la Ikea, becuri și benzi LED pentru creșterea plantelor, ventilatoare, umidificatoare și termohigrometre (așa-i că nu știți despre ce vorbesc? Nici eu nu știam până acum câteva săptămâni, dar nevoia îl învață pe om).
După ce mi-am îmbogățit cunoștințele despre toate cele de mai sus, am știut cam ce vreau și am purces la numărat zilele până să pot plasa comenzile:)
Am ales pentru minisera de acasă vitrină Milsbo, deoarece mi s-a părut că are două avantaje majore, versus celelalte modele- este cea mai încăpătoare și, în plus, aveam opțiunea de a achiziționa varianta upgraded- cu spoturi luminoase prinse în plafonieră.
Pentru aceste spoturi m-am gândit eu să comand și niște becuri speciale pentru creșterea plantelor, pe numele lor Vaxer.
Și, pe lângă cele de mai sus, am comandat de pe emag și un mini ventilator cu nebulizator, perfect pentru nevoile plantelor din minisera mea.
Odată venită comanda de la Ikea, s-a dovedit că becurile nu pot fi montate în locul spoturilor (nu știu cum m-am gândit de prima dată că ar fi posibil, da’ mno), așa că le-am pus pe alea originale, venite odată cu vitrina.
Inițial nu m-am stresat prea tare, gândindu-mă că am un lampadar de podea la care le voi putea monta. Mweell, nici așa nu a mers, pentru că partea aia de la bec care se înșurubează în chestia aia conectată la firul care conduce curentul electric din priză până la bec, partea aia era prea mare (tot îmi vine să-I zic duză, dar știu că nu o cheamă așa. Dar știți despre ce vorbesc, partea aia spiralată de la bec).
Mă rog, long story short, după ce miercuri am bricolat la minune vreo șase ore, la final arăta așa:
După cum puteți observa, nu m-am lăsat și am flancat-o cu niște lumini normale, despre care aveam în general o părere foarte bună, părere care între timp s-a schimbat:) Și s-a schimbat pentru că vineri mi-am adus aminte că am două proiectoare rămase de la un proiect trecut, pe care le-am scos de la naftalină și ce să vezi? becurile de cultivare de la Ikea se potriveau la marele fix. Așa că, de vineri, am început să joc la liga profesionistă:), minisera mea arătând așa:
După cum vedeți, eu am preferat să am trei rafturi mai mari, în loc de patru mici, iar polița de sticlă rămasă în plus am pus-o pur și simplu peste cea din mijloc, astfel încât să se dubleze ca grosime și să poată suporta o greutate mai mare.
Pe polița cea mai de sus am pus niște plante mai mici, adică două Alocasia reginula, mult mai cunoscute sub numele de Alocasia ‘Black Velvet’, o Alocasia infernalis ‘Black magic’, un Philodendron mandaianum, un Philodendron royal queen și niște bulbi de Alocasia polly, pe care i-am adunat de la rădăcina plantei mamă, atunci când am mutat-o într-un vas mai mare.
Pe raftul central am așezat fandosiții:) adică pe terciuitul de Philodendron verrucosum, un Philo sodiroi, cuttingul de Philo plowmanii, o minunăție de ferigă Hemionitis arifolia, un Philodendron melanochrysum și proaspăt sosiții Philodendron gloriosum și Philodendron ‘Golden Dragon’. I-am grupat așa pentru că sunt niște specii cărora le place umiditatea mare în aer, 85%+.
Iar pe raftul de jos am așezat-o pe piatra mea de încercareJ adică un Adiantum raddianum (mai cunoscută sub numele Maidenhair Fern) care mi-a mâncat sufletul pentru că în ultimii trei ani a murit și a înviat de vreo trei ori, o Alocasia cuprea ‘Red Secret’, un Philodendron Majesty, planta cumpărată de la Grădina Botanică acum două săptămâni și Philodendronul Pink Princess.
Toate zilele astea am tot masterizat povestea și am ajuns la următorul program zilnic:
- – țin nebulizatorul deschis câte o oră per fiecare raft
- – n-am prea pornit ventilatorul, prefer să țin ușile întredeschise o oră, două
- – țin luminile de cultivare pornite cam 12 – 14 ore pe zi, dar le tot plimb pe verticală / orizontală, astfel încât fiecare plantă care are nevoie, să fie scăldată în lumina de cultivare minim două ore pe zi.
Băi, și-s bucuroasă tare să va spun că rezultatele nu au întârziat să apară!
Ca să înțelegeți, pun mai jos niște poze, respectiv:
Frunza nouă la Philodendron pink princess, pozată joi, în ziua în care încă nu montasem luminile de creștere. Și în cazul în care va întrebați care e, e aia care nu se vede:)
Serios, e chestia aia mai groasă din tulpina celei mai înalte frunze din stânga ecranului.
Poza asta e făcută sâmbătă (acum e vizibilă:)):
Și așa arăta luni dimineață!
În mod normal, frunza asta ar fi ajuns așa după două săptămâni petrecute la fereastră + stropit zilnic cu apă filtrată.
Și, să nu uit de amaratu’ ăla de Philodendron verrucosum, cu care am început și articolul de azi!
S-a stabilizat încă din prima săptămână petrecută la mine, iar săptămâna trecută i-a apărut pe una dintre tulpini un vârf de creștere (chiar râdeam cu prietena mea de plante că-n primele zile nici n-am vrut să i-l arăt, de frică să nu fie de fapt vreun muc pe care-l confund eu cu un vârf de creștere:), care înainte de luminile de creștere (dar după ce m-am lămurit că nu-i muc) arăta așa:
Și luni, 5 octombrie, arăta așa (observați în stânga sus vârful de creștere bine dezvoltat, precum și un vârf nou de creștere, care acum seamănă cu un muc, pe cea mai scurtă tulpină):
Și dacă tot am ajuns la Philo verrucosum cu care am și început acest articol, mă gândesc să mă opresc aici, că tot am fost unul dintre fanii romanului ciclic Ion, de Liviu Rebreanu:).
Mai povestim și săptămâna viitoare, v-am pupat.
