Sănătatea danturii este foarte importantă nu numai pentru gură, ci și pentru întregul organism. Nu stăm bine la capitolul acesta în Europa, nu ocupăm un loc bun în ceea ce privește îngrijirea dinților (vezi detalii în caseta de la finalul interviului). 

Dr. Alexandru Georgescu este primul medic care a intrat în familia DENT ESTET, în anul 2002, exact în momentul în care clinica își începea extinderea în piața de stomatologie din România și introducea un nou concept de servicii dentare premium pentru pacienți. Absolvent al Facultății de Medicină Dentară din cadrul UMF Carol Davila din București, dr. Georgescu s-a specializat în Implantologie Dentară și Parodontologie. Este și urmaș al lui Ion Hudiță, istoric și Secretar General al PNȚ în 1940, povestea lui fiind cu atât mai interesantă.

Ce este mit și ce e realitate în stomatologia de lux? Există stomatologie de lux?

Cai care denumesc o parte a stomatologiei ca fiind „de lux”, se referă de fapt la stomatologia care pune accent pe estetică. Când luăm contact cu un pacient, el își dorește să obțină fie „funcție”, fie „estetică”. Adică unii își doresc ca dantura lor să-și facă „datoria” cât mai bine, iar alții ca ea să arate cât mai bine. Și atunci, din cauză că partea asta de estetică este destul de costisitoare, mă gândesc că ei au denumit-o de lux. În mod normal, stomatologia este stomatologie, fără a fi împărțită în lux și restul. Stomatologia este ramura medicinii care se ocupă de reabilitarea funcțiilor aparatului dentomaxilar astfel încât pacienții să-și poată desfășura viața în mod normal.

Dar apropo de estetică, am văzut tot felul de aparate puse pe dantură, adevărate accesorii, adevărate bijuterii…

Da, asta trece de estetica stomatologică, este un pic excesiv, apare poate dintr-o dorință de a fi mai ușor remarcat, de a fi special, de a fi altfel. Dacă toți avem dinții drepți și albi, atunci în plus am putea avea și niște bijuterii pe ei, nu-i așa?:)

Sunteți primul medic care a venit în echipa Dentestet de când s-a înființat… 

Da, am venit aici în 2002, am fost primul colaborator al Oanei, aveam 27 de ani pe atunci…

Și medicina este o meserie din tată în fiu?

Da, în familia noastră sunt mai mulți medici, de diferite specializări. Tata a fost stomatolog, dar am și unchi, chiar și un bunic, medici, deci orientarea către medicină a fost cumva firească.

Sunteți urmașul unui om foarte important în istorie… Ioan Hudiță, important istoric, profesor universitar, secretar General al PNȚ  și fost Ministru al Agriculturii și Domeniului Public la sfârșitul anului 1944. Ce rudă era cu dvs?

Era fratele bunicului mamei. Un om foarte cultivat și extrem de patriot. A făcut 11 ani de pușcărie politică. Era un om cult, vorbea 11 limbi străine și în timpul detenției comuniste repeta aceste limbi, vorbea singur, ca să nu le uite. A făcut parte dintr-o generație foarte puternică.

Și cum se manifestă această genă la dvs?

Încerc să fiu mereu mai bun, încerc să nu mă plafonez, acest lucru fiind un risc în meseria asta. Dar cea mai mare luptă este cea cu sinele, în general, nu numai în stomatologie. Cazuistica pe care o văd, de la simplă la complexă, o tratez la fel de serios. Merg la cursuri în afara țării, mă perfecțioez…

Ce au cei de afară mai bun ca noi în acest domeniu?

Ei au o tradiție mai îndelungată în predarea cunoștințelor, sunt niște centre universitare cu mare tradiție. Eu merg în Italia, de pildă, acolo sunt multe centre universitare, în fiecare zonă câte un centru univesitar de elită care formează profesori și mentori de talie înaltă. Fac  un master- From anatomy of periodontal and perimplant tissues to treatment planning-  din cadrul Universității  de Medicină Dentară San Raffaelle din Milano, pe care îl voi termina în noiembrie.

Boala parodontală are o componentă ereditară, dar ea se referă la o anumită sensibilitate la infecții. De obicei, se întâlnește în familii, e adevărat, dar se moștenesc anumite obiceiuri legate de igienă, de alimentație… Dacă părinții nu se spală pe dinți, poate nici pe copii nu-i învață să se spele frecvent.

Ce învățați?

Perfecționez ceea ce am acumulat în experiența mea în implantologie și paradontologie, domeniile mele de bază. Imediat după terminarea facultății am intrat în Catedra de Paradontologie la UMF Carol Davila unde am activat  16 ani și, între timp, m-am specializat și în implantologie, pentru că în alte țări aceste două științe sunt interconectate. La noi, mai de curând.

Boala parodontală este o afecțiune despre care noi știm că nu se vindecă niciodată, așa-i?

Nu este chiar așa, dacă ne gândim la boala paradontală ca o boală degenerativă care duce la pierderea dinților, cea inflamatorie deci, ea are două șanse: dacă e la început, poate beneficia de un anume  tratament, dacă este avansată, atunci poate fi stopată în evoluție. Diferența este că, dacă a apucat să distrugă foarte mult din țesuturile care susțin dintele, este imposibil să reconstruim. Noi asta am înțelege prin vindecare, refacerea inițialului. Într-o formă avansată a bolii, nu este posibil să refac țesutul inițial, dar este posibil să asigur la noul nivel al osului și al gingiei o sănătate a țesuturilor cu menținerea dinților pe o perioadă chiar și nedeterminată.

Și dacă totuși dinții sunt pierduți, se poate face implant într-o gingie afectată?

Există niște pași, un protocol care trebuie urmat, dar, evident, pacientul paradontopat, după anumite tratamente, poate beneficia și de tratament cu implant. Nu proteza este soluția, ci implantul dentar este soluția modernă.

Credeți în pastele de dinți care opresc boala parodontală?

Eu înțeleg ce înseamnă marketing, mesaj, înțeleg, da. Dar pastele acelea de dinți nu au cum să oprească boala parodontală, ele conțin niște agenți antimicrobieni care se regăsesc, de altfel și în ape de gură și în alte produse. Ele nu opresc din evoluție, ci asigură o reducere temporară a inflamației la nivelul gingiei, numai că o boală parodontală se desfășoară mai ales sub gingie și degeaba dau eu cu pasta de dinți, dacă ea nu ajunge unde trebuie.

Iar pastele de dinți care tratează sensibilitatea dentară?

Acelea sunt mai aproape de adevăr, prin faptul că ele conțin niște substanțe care, în majoritatea situațiilor pot face ceea ce vedem în spoturile tv. Ele fac mai mult din ceea ce promit, față de altele.

Implanatul este un corp străin. Este posibil să nu fie tolerat?

Implanturile sunt corpuri străine, e adevărat, dar sunt realizate din materiale inerte, făcute tocmai să fie tolerate de organism. Ba chiar implantologia modernă a ajuns la anumite tratamente ale materialului respectiv, care poate fi un titan, sau un titan aliat cu un zirconiu, sau un material ceramic, încât să invite țesutul osos și organismul să adere cu celule osoase pe acea suprafață. Deci nu numai că e tolerat, dar e și înglobat în organism, noi numim asta osteointegrare. Din acel moment, implantul poate funcționa ca o rădăcină de dinte naturală.

Câte implanturi i se pot face unui om?

Nu se fac implanturi pentru fiecare dintre dinții pierduți, fiindcă implanturile au alte reguli, distanțele dintre dinții naturali sunt diferite față de implanturi. De regulă, se pun între 4 și 10 implanturi pentru o arcadă de 14 dinți.

Există un mit care spune că de la durerile de dinți și probleme ale danturii, pot apărea dureri de coloană sau altele probleme în organism.

Nu e un mit, este adevărat. Afecțiunile dentare pot determina la suprafață, sau să influențeze afecțiuni deja existente, sau să declanșeze unele noi. Sunt, de exemplu, demonstrate legături între bolile cardiovasculare și boala parodontală. E vorba despre acele afecțiuni care se lasă cu puroi, inflamații, chisturi… Există studii în literatură care fac legături între boala paradontală și nașteri premature sau s-a constat că germeni din punga paradontală au fost găsiți în ateroamele de pe vasele de sânge. Deci este important să ne păstrăm o sănătate bucală, fiindcă știm cât de mult ne poate influența, în general. Nu lipsa unui dinte este cea care ne influențează în general, asta poate fi doar o cauză a unui rău local, care se poate într-adevăr extinde mai repede sau mai încet la altceva.

Care este frecvența cu care ar trebui să venim la stomatolog?

E important când începem vizitele la medic. Indicat este ca, de când de când apar dinții pe arcadă, părintele trebuie să-și educe copilul să se spele, să se împrietenească cu medicul stomatolog, cu periuța de dinți, cu tot ce înseamnă acest domeniu.

Noi eram îngroziți de medicii stomatologi…

Da, pentru că se efectuau tratamente la vârste mari și erau mult mai dureroase. Nu începeau controalele la 3 ani… Ajungeai la stomatolog când problema era deja foarte gravă și neglijată pentru multă vreme….

Da, vorbim despre durere, mirosuri, sunete..

Da, sunt adevărate traume pe care le văd manifeste la anumite persoane care ajung la cabinet, dar… care nici nu trec de ușă! Deși nu mai miroase în cabinet ca acum 30 de ani, nu mai sunt acele sunete, pentru unii nu contează. Rămăsesem dator cu frevența cu care venim la medic. La 6 luni, dacă nu sunt alte indicații de la medic.

Boala parodontală este genetică?

Nu. Are o componentă ereditară, dar ea se referă la o anumită sensibilitate la infecții. De obicei, se întâlnește în familii, e adevărat, dar se moștenesc anumite obiceiuri legate de igienă, de alimentație… Dacă părinții nu se spală pe dinți, poate nici pe copii nu-i învață să se spele frecvent… Boala parodontală este o boală microbiană care are și niște componente legate de felul în care gazda răspunde la infecție. Doar asta se moștenește, nu se moștenesc și bacteriile de la părinți:) Protocoalele de tratament sunt realizate la nivel internațional și se aplică și la noi, suntem și noi la curent și la zi cu toate aceste protocale.

Cu cine lucrați în echipă?

Cu proteticieni, cu ortodonți…

Deci aici în Dentestet, specializările vorbesc unele cu altele.

Altfel nu se poate. Există și stomatologul generalist, care e foarte ok, dar mai nou, există tendința de specializare pe o anumită direcție despre care e mai bine să știi totul, decât să lucrezi în mai multe direcții despre care să știi câte puțin.