Isabela Botea este Medic Specialist Radiologie- Imagistică cu competente și supraspecializare senologie, în ecografie generală și interventională (puncție sub ghidaj ecografic sau mamografic)
Întâlnirea cu ea este o sursă de energie, informații și soluții. Este plină de dorința de ajuta și de a face tot posibilul pentru ca omul din fața ei să aibă parte de ce mai bună abordare medicală.
Am vorbit cu Isabela Botea despre cancerul de sân, despre menopauză, despre sănătate, în general, dar și despre psihicul omului bolnav, nu doar așa, ca să ne aflăm în treabă, ci pentru că am văzut-o muncind și obținând rezultate apreciate de toți pacienții săi.
Mituri legate de cancerul de sân
Dr. Isabela Botea, să vorbim înainte despre cancerul de sân… Trei cuvinte care sperie. Care ar fi alte trei cuvinte care ar veni în contra partidă și ar da speranță?
Trei cuvinte care sperie: îngrijorare, moarte, chimioterapie. Trei cuvinte care dau speranță: încredere, tratament, medic.
Care sunt principalele mituri legate de cancerul de sân?
Sunt numeroase miturile legate de cancerul de sân, cel mai des întâlnite sunt :
Mitul legat de biopsie – „biopsia duce la împrăștierea cancerului” – fals. Niciun studiu științific nu a demonstrat acest lucru și oricum, este un lucru pe care l-am observat doar în România. Teamă că biopsia face rău este provenită din timpurile când cancerul se descoperea în stadii tardive, când multe femei erau deja în metastaze, greu de diagnosticat imagistic la acea vreme.
„Doar femeile pot face cancer de sân” – fals. Și bărbațîi pot face această boală.
„Asocierea cancerului cu moartea” – în stadii incipiente, cancerul de sân are o reușită de vindecare în proporție de 88% sau mai mult și, din păcate, în România doar 1,4 % din cancere sunt descoperite în stadiul 0 și 1.
“Cancerul de san afectează doar femeile în vârstă” – fals. Riscul creȘte cu vârsta, dar există și paciente foarte tinere.
“Mamografia iradiază și doare”– fals. Doză de iradiere este echivalentă cu cea la care suntem supuși într-un zbor cu avionul. Durerea este un element subiectiv și aparatele moderne sporesc confortul, iar sânii sensibili în general sunt mai expuși disconfortului.
Alte mituri sunt legate de ideea că sânii mici au risc mai mic sau că balenele sutienelor duc la noduli și altele…
În România lipsește esențialul: Programul Național de Screening
Ce lipsește României în acest domeniu, în sistemul de sănătate? Știu că există programe de tratament suportate de stat și asta e bine. Ce ar mai trebui să existe?
Lipsește esențialul. Programul Național de screening. Așa cum este în lume de mai bine de 50 de ani. Primul studiu major de screening a fost în New York în 1963 și a demonstrat că mamografia poate depista cancerul de sân înainte că acesta să fie palpabil.
Există programe oncologice și anumite investigații suportate de stat, dar nu avem prevenție într-un cadru organizat, cu reguli bine implementate, cu respectarea reglementărilor europene și, în general, nu avem educație în spiritul prevenției.
Ce rol are prevenția în acest caz? Adică, mai exact, dacă ar fi să notăm de la 1 la 10 probabilitatea de apariție a cancerului, unde 1 este probabilitatea cea mai mică, iar 10 e probabilitatea cea mai mare, unde s-ar situa prevenția ca influență pe această scară a probabilității?
S-a demonstrat cu studii pe zeci de ani, făcute în mai multe țări, că implementarea programului de screening, de prevenție, a redus mortalitatea, cu circa 30-40%. Deci fără prevenție (inclusiv un stil de viață sănătos, controale regulate), probabilitatea este de 8-10. Cu prevenție este de 4- 6. Deci prevenția ar reduce riscul cu 2- 4 puncte, în funcție de mai mulți factori ce țin de pacientă sau de măsurile de prevenție luate.
Până la urmă, medicină a făcut pași în a înțelege cauza acestui cancer?
Medicină a făcut pași mari, dar mulți sunt încă în faza de studiu. Ca și în cazul altor tipuri de cancere, și cancerul de sân are cauze multifactoriale, de multe ori necunoscute sau parțial cunoscute.
Desigur, mutațiile genetice sunt dovedite a avea o legătură cu cancerul de sân cu deteminare genetică, ereditară, dar contribuie și factorii de mediu sau un stil de viață nesănătos, menarhă precoce și menopauza tardivă, obezitatea, alcoolismul, fumatul.
Dacă ați fi Ministrul Sănătății pentru o zi sau o scurtă perioadă, ce ați face mai întâi?
Prevenția nu se poate face fără o susținere economică, financiară și organizare administrativă coerentă, motiv pentru care m-aș asigura că există bani, personal instruit, management și ajutor european, ca să pot organiza corect și modern acest lucru.
Aș alege cei mai buni profesionișți din domeniu și aș începe cu programele de prevenție pe toate tipurile de patologie, cu campanii agresive de publicitate, folosind fonduri europene și private, astfel încât să folosim toate resursele umane și financiare pentru a reuși. Cred mult în implicarea societății civile și am dovedit, noi aici în București, că se poate. Desigur, implementarea la nivel național ar fi o mare provocare.
Conceptul de „a trăi sănătos” a devenit un subiect consumat, chinuit și strivit în avalanșa de informații din social media, date de multe ori de oameni care nu au nici o pregătire medicală
Câte biopsii ați făcut până acum? Câți pacienți ați avut, aveți o statistică?
Am făcut peste 4500 de biopsii sub ghidajul ecografului și până acum peste 130 sub ghidajul mamografului cu sistem vacuum. Marea majoritate a biopsiilor ecoghidate sunt de sân și tiroidă, adenopatii, dar și de părți moi sau hepatice, musculare, etc. Am diverse statistici pentru că am prezentat activitatea mea la congrese sau workshop-uri.
Am văzut multe cazuri cu paciente care au învins boala. Și acesta este pentru mine, ca medic, dar mai ales pentru pacientă, un miracol
Ați văzut și miracole de când sunteți medic? Șțiți că oamenii își doresc miracole în viața lor… Ați văzut cazuri de vindecare miraculoase?
Aș vrea să vă spun că da și probabil că mulți din cititorii articolului se așteaptă la un răspuns afirmativ. Dar din păcate nu am văzut vindecări miraculoase, cu mențiunea că nu știu totuși parcursul fiecărei paciente, doar al acelora care revin pentru controalele periodice din timpul tratamentului. Am văzut însă multe cazuri cu paciente care au învins boala. Și acesta este pentru mine, ca medic, dar mai ales pentru pacientă, un miracol.
Însă aceste miracole au la bază tot explicații științifice. Există foarte rar remisii spontane (prin ajutorul sistemului imunitar) răspuns excepțional la tratament, factori psihologici, terapiile experimentale.
Pe de altă parte, eu privesc că pe un miracol în sine curajul și puterea unor paciente cu stadii avansate de boală, sau cu forme agresive de cancere care, luptând cu demnitate, speranță, calm, încredere și chiar cu zâmbetul pe buze și având tratamente ultra moderne, reușesc să -și prelungească mult rata de supraviețuire și, mai ales, calitatea vieții.
Dar acest lucru depinde de foarte mulți factori, în principal de forma histopatologică a tumorii. Cancerul nu este doar despre cum și cu ce să-l tratăm, „tehnic” vorbind. Este despre multe alte lucruri, de cele mai multe ori la fel de importante că și tratamentul.
Și mă refer la suportul psihologic și emoțional al pacientei, stil de viață , sănătate psihică, acces la servicii medicale de înaltă calitate, etc.
Ce înseamnă a trăi sănătos, din punctul dvs de vedere?
Cred că nu e o formulă ideală care poate fi prescrisă ca o rețeta pentru fiecare pacient și nici nu mi-aș dori să fie.
Conceptul de „a trăi sănătos” a devenit un subiect consumat, chinuit și strivit în avalanșă de informații din social media, date de multe ori de oameni care nu au nici o pregătire medicală.
Desigur, toți știm importanță sportului, a dietei sănătoase, a somnului, a evitării fumatului sau alcoolului în exces, însă cred cu tărie că cel mai important lucru este găsirea unui echilibru în toate, găsirea armoniei între corp și minte, între plăceri (ne)vinovate și obiceiuri sănătoase. Italienii numesc asta într- un mod mai clar, „benessere”, starea de bine, calitatea vieții. Cred că spre asta ar trebui să tindem, fără a o transforma totuși într-o obsesie sau un scop
De unde ne luăm informațiile? Social media este invadată de valuri de opinii, de la aberante la documentate, dar cum alegem?
Oricum, dar nu de pe „internetul mare” sau mai nou, vorbind cu AI. Alegem în primul rând prin discuții cu medicii în care avem încredere și, așa cum spuneam mai sus, este bine să filtrăm informațiile și să le adaptăm propriului nostru corp. Obiectivul ar fi găsirea unui echilibru, unei stări de bine.
Am știut că voi fi medic încă de la grădiniță
Cum v-ați apropiat de medicină și de ce de imagistică?
Am știut că voi fi medic de la grădiniță. Mi-am dorit mereu asta și visam la pediatrie. Am și lucrat mai mulți ani într-un cabinet de medicină de familie în pediatrie. Apoi viață m-a dus la Milano, unde am lucrat circa 4 ani că medic ecografist, făcând și biopsii ecoghidate. Acolo am început și cu imagistică sânului și aici am continuat munca, perfecționarea neîncetată, în paralel mergând la numeroase stagii de pregătire la Milano, Brescia, Florența sau Roma și la multe congrese internaționale.
Mi-aduc aminte că am fost navetistă vreo 8 luni pe ruta Milano, pentru că mergeam des la Brescia să învăț să fac Biopsii Vab sub ghidaj mamografic. A fost una din cele mai obositoare și intense perioade din viață mea, era după pandemie și se anulau zboruri sau întârziau avioane, iar eu zburam și de 8-10 ori pe lună. Uneori ajungeam la 2 noaptea acasă și a doua zi munceam și 10 ore.
Pare un sacrificiu, dar munca mi-a adus mereu bucurie, plăcere și satisfacția că pot progresa. Desigur, uneori mă gândesc că am neglijat alte aspecte ale vieții personale, dar toate fac parte din niște alegeri sau situații care uneori nu țin de mine și sunt foarte mulțumită așa.
Cine v-a fost mentor? Aveți un profesor de care vă amintiți în mod special?
Sunt multe persoane care au marcat parcursul meu profesional, dar și uman (cred că cele două sunt, într-un mod cât se poate de sănătos și firesc legate). Pentru mine este importantă admirația, atât în viață profesională cât și personală.
Admir pe cine performează, pe cine îmi stârnește curiozitatea, și de la cine pot învață ceva, și îmi place să am în preajma oameni pe care îi admir, în orice domeniu s-ar afla. De la fiecare din oamenii pe care i-am întâlnit am avut de învățat ceva, părți din tot ceea ce sunt eu acum, fie că vorbim de medicină, de modul de a comunica cu pacientul, de modul de a lucra sau de a mă organiza, în general.
Paola Magnoni a fost primul mentor cu adevărat. Este fosta mea șefa de la Milano (din întâmplare și vecină) și apoi mi-a devenit și este și în prezent cea mai bună prietenă. Nu m-a învățat doar să fac biopsii, sau să văd lucruri noi în ecografie, dar m-a făcut să descopăr țara în care eram, fie că vorbim de munți, funghi porcini sau Franciacorta, fiind alături de mine în momente de viață chiar și un pic mai complicate.
Apoi doamna doctor Bodini de la Brescia, care este persoana de la care care am învățat biopsiile Vab (vacuum asistate sub ghidaj mamografic) și un alt fel de mod de a lucra. În acest mod am reușit să fac astfel de biopsii VAB, pentru prima oară în Bucureșți, acum câțiva ani. Dar sunt și alți medici care mi-au influențat cariera și cărora le mulțumesc.
Se poartă foarte tare expresia „medicină holistică”. Ce înseamnă asta, sunteți de acord cu termenul? Holistic e totul azi…
Da, și acest termen este „masacrat” și modificat în zilele noastre de o suprautilizare și dezinformare specifică „internetului mare”.
Medicină holistică este o abordare a stării de sănătate care ia în considerare întreagă persoană – minte, corp, spirit și emoții și ajută enorm nu doar la prevenție, ci mai ales în procesul de vindecare, mai ales în cazul cancerului. Termenul „holistic” ar trebui să fie în practica fiecărui medic și obiectivul ar trebui să fie nu doar cura, tratamentul, vindecarea bolii, ci și vindecarea pacientului, a emoțiilor acestuia.
Abordarea holistică este foarte populară în țările occidentale, mai ales în combinație cu medicină modernă, pentru a oferi pacientului un tratament personalizat. Și este corect așa.
Ce sfaturi le-ați da ipohondrilor? Eu aș fi prima dintre ei😊
Da, din păcate multe persoane suferă de asta și am observat în ultimul timp în special la pacienții tineri.
Pacienții ipocondriaci ar trebui să știe că frica nu determina realitatea. Să evite căutările excesive pe „renumitul dr google”, să facă prevenție regulată fără a exagera, să se concentreze pe rațiune, să învețe să facă diferența între simptomele reale sau cele cauzate de anxietate, să practice modalități de relaxare.
Ideal ar fi ca (cel puțin în cazuri extreme) să înceapă psihoterapia, deoarece anxietatea în sine poate agrava boli incipiente sau le poate grăbi apariția.
Recomand, o dată cu instalarea premenopauzei și a menopauzei, adoptarea unui stil de viață cât mai sănătos
Femeia la menopauză, că să revenim la subiect, este ea mai vulnerabilă în fața cancerului de sân?
Este un subiect complex. Este vârsta femeii implicată mai degrabă, pentru că frecvența cancerului de sân crește cu înaintarea în vârstă, este mai mare după 45-50 de ani însă și acest lucru este discutabil.
După menopauză apar factori care cresc riscul pentru cancerul de sân, cum ar fi: scăderea nivelului de estrogen și progesteron, exesul de greutate și de grăsime corporală, sedentarismul și dieta nesănătoasă, istoricul familial și genetic, consumul de alcool și fumatul.
Din fericire există prevenția, prin mamografie și ecografie!
Recomand odată cu instalarea premenopauzei și menopauzei adoptarea unui stil de viață cât mai sănătos.
Ce rol joacă hormonii în viața femeii?
Hormonii au un rol esențial. Nu doar în viață femeilor, dar și în viața bărbaților.
Hormonii sunt parte din baza dezvoltării armonioase, influențând funcțiile biologice, de la dezvoltarea sexuală, reproducere, până la starea generală, metabolică și chiar mentală. Deci ar fi indicat să facem și prevenție prin ecografie tiroidiană și controale endocrinologice.
E dovedit științific că un psihic echilibrat crește imunitatea organismului
Ce rol are psihicul în lupta cu această boală?
Psihicul are un rol extrem de important, pentru că, după cum știm, influențează permanent atât starea emoțională, cât și răspunsul fizic, organic, al corpului la tratament și simptome.
S-a demonstrat pe un studiu de câteva sute de paciente cu cancer de sân, că efectele curative ale chimioterapiei au fost amplificate la femeile care făceau psihoterapie și nu sufereau de anxietate, față de grupul de femei care aveau stări depresive, anxioase sau atacuri de panică și la care terapia oncologică a fost însoțită de mai multe efecte adverse sau a fost mai greu asimilată. Deci stresul intens poate agrava efectele secundare ale tratamentului oncologic.
Pe lângă acest lucru, e dovedit că un psihic echilibrat crește imunitatea organismului .
Tehnologia medicală avansează într-un ritm exponențial, mai ales datorită progreselor din ultimii ani
Cu ce viteză se înnoiește tehnica medicală performantă? Dar pregătirea medicilor?
Tehnologia medicală se dezvoltă rapid, dar pregătirea medicilor și integrarea noilor tehnologii în practică de zi cu zi, rămâne o provocare.
Tehnologia medicală avansează într-un ritm exponențial, mai ales datorită progreselor din ultimii ani. Și aici vorbim în special de AI, robotică, inginierie genetică și biotehnologie. Deja în imagistica medicală sunt utilizate soft-uri de AI, iar robotica are din ce în ce mai multe utilizări în domeniul chirurgiei și nu numai. Terapiile oncologice bazate pe genetică sau cele experimentale au revoluționat și continuă să schimbe tratamentele clasice oncologice, așa că viitorul sună bine😊
Desigur, totul este în funcție de aceeași finanțare, organizare și coerență administrativă în domeniul medical. Pe de altă parte, dacă ne referim la pregătirea medicilor, aici este diferit. Pregătirea menține același ritm lent, de zeci de ani. Educația medicilor necesită mulți ani de studiu și poate acum și mai mulți, pentru că sunt mai nișați, mai provocatori. Sunt domenii cum ar fi imagistica sau chirurgia minim invazivă unde medicii au acces la tehnologie și adopta rapid noile metode.
Când priviți o ecografie sau o mamografie care prezintă ceva suspect, care este primul gând care vă vine în minte?
Că trebuie să fac cât mai rapid o biopsie! Apoi mă stresez că nu am timp sau loc să fac asta cât mai rapid, datorită programului încărcat! Prin biopsie pun un diagnostic de precizie și creez astfel prima etapă spre tratament și vindecare.
Aceste gânduri fac parte dintr-un amalgam de trăiri, pentru că vin cu momente de tristețe, empatie și senzație că nu poți ajută mai mult și atunci încurajez pacienta sau o îmbrățișez, creând împreună un mediu mai cald și mai luminos, nu doar pentru ea, dar și pentru mine, mai ales arunci când trebuie să dau vești proaste. În timpul biopsiei îmbin tonul serios, medical, cu glume, autoironie, povești de viață și uneori pun muzică în surdină (am chiar un playlist pentru biopsii).
Deci primul pas spre vindecarea pacientei ar trebui să înceapă cu o biopsie, dar și cu multă încredere în progresul științei și în echipa medicală, chiar și ele trăite printre lacrimi.
Înainte de a încheia acest minunat interviu, aș vrea să transmit același mesaj, același îndemn către femeile minunate pe care le întâlnesc în fiecare zi: prevenția salvează vieți! Vă invit să avem grijă de noi și de cei dragi, prin a ne prețui și mai mult sănătatea.
