Mă uit cu plăcere la case mici, genul acela promovat pe social media, cu spații interioare colorate, ori într-o singură nuanță.
Știți voi, cu canapeaua în bucătărie, sau dormitorul deasupra livingului ca în imaginile de mai jos. Și văd că multă lume le iubește și aprecierile sunt traduse în mii de inimioare care acoperă conturile de social media ale celor care realizează astfel de spații de locuit.
Și mă întreb ce le face așa de iubite?
Faptul că am rămas copiii undeva în interiorul nostru și încă ne plac jucăriile? Și că aceste căsuțe seamănă cu cele din poveștile cu care am crescut (mai puțin „Hansel și Gretel”, pe care cred că aș fi mâncat-o în timp, ca Hensel, săracul:)
Șă ne placă fiindcă sunt primitoare, ne îmbrățișează și ne oferă inimitate aceea de la începuturile vieții? Că e ca atunci când ne pregăteam să venim pe lume, dar încă mai aveam ceva de stat?
De ce ne plac? Poate pentru că ne iau de pe umeri miile de obiecte pe care le avem prin case, spațiile mari pe care trebuie doar să le curățăm și pe care oricum nu le prea folosim, sau sunt prea încărcate cu niște inutile lucruri care „poate ne vor folosi la un moment dat”?
Sau poate preferăm într-un număr atât de mare casele mici pentru că distanțele pe care le parcurgem urcând și coborând scări doar ca să ne luăm o ceașcă de ceai devin adevărate excursii și te întrebi: de ce mi-oi fi făcut vilă cu 7 camere și două etaje?
Ne plac, poate, pentru că sunt pe pământ. Pentru că se poate ieși din living direct pe o mică terasă în care doi oameni se pot așeza comod și se pot uita la iarbă cum crește.
De ce au succes aceste căsuțe? Pentru că, în fond, știm cu toții, în adâncul nostru, că nu prea avem nevoie de așa de multe lucruri pentru a fi fericiți, doar că asta nu o prea punem și în practică…
Și mai e ceva… Universul nostru interior se simte deja cotropit de câtă lume e în jur.
Suntem mulți, suntem înghesuiți, suntem unii peste alții, nu neapărat fizic, cât virtual (deși nu mai știu ce înseamnă de fapt virtual, că el a devenit real de-a dreptul) și avem nevoie, poate, de un spațiu cât de mic, care să fie doar al nostru și în care să nu intre nimeni.
Și aceste căsuțe dau, poate, această senzație…
Foto Pinterest
