Am scris acest text de vreo două ori. Uneori, când sunt prea nervoasă, sau supărată, pun pe hârtie tot ce-mi vine în minte și apoi, când recitesc, e un talmeș balmeș de emoții, cuvinte și nervi.
Acum m-am calmat. Respir adânc, număr până la zece și încerc să reduc indignarea asta care mă sufocă, pentru că nu pricep și nu voi pricepe cât voi trăi de ce statul român nu-și iubește cetățenii.
Pe oamenii în putere i-a trimis afară din țară să muncească unde vor sau unde nu vor. Pe bătrâni îi distruge încet aruncându-i în izolare, sărăcie și dispreț. Pe copii îi bulversează cu reforme școlare fără sens, propuse de un ministru plagiator și incompetent, venit după un alt șir de miniștri la fel de incompetenți.
Iar pe tineri îi lasă în bătaia sorții, fără viitor și fără șanse.
Acum, același stat are o inițiativă legislativă în urma căreia probabil că mulți tineri vor înfunda pușcăriile. Asta dacă legea va trece, ea ajungând acum la Camera Deputaților, după ce a trecut de Senat.
Este vorba despre o lege care își propune să crească pedepsele în cazul traficanților de droguri și consumatorilor.
Dacă pentru traficanți nu am o preocupare imediată, pentru consumatori mă îngrijorez, pentru că, printre ei pot fi și copiii noștri, copilul meu sau al tău. Vârsta celor care încep să consume droguri a scăzut în ultima perioadă, ajungând la 14-15 ani, spun statisticile.
Mi-e frică. Nu știu dacă mi-e frică de ceva mai tare decât de droguri și numai imaginea copilului meu consumând aceste substanțe sau fiind distrus de ele, nu mă lasă să dorm noaptea. Mi-e teamă pentru copilul meu, dar și pentru al tău, cel care citești.
Pentru că, fiind copii, tineri, minori, fiind expuși la atâtea informații care le bombardează zilnic mintea și sufletul de pe ecranele astea lăsate la liber și împotriva cărora este aproape imposibil să câștigi vreo bătălie, cad ușor victime. Sunt tineri care provin din familii cu probleme în care poate că nu se discută aceste subiecte, în care poate nu se discută nimic, în care, în loc de cuvinte, poate că se folosește pumnii. Sunt tineri, copii, adolescenți care trec prin perioade grele, sunt tineri nevăzuți, neauziți care au nevoie de atenție și de iubire.
Sunt minori care se bazează pe noi, adulții, care avem un rol atât de important în viața lor. Sau sunt tineri din familii înstărite, care cresc în ideea că lumea e a lor și că se învârte în juru-le și pe care banii părinților îi amețesc la fel de tare ca drogurile pe care le consumă, sunt tineri inconștienți, că așa sunt tinerii, nah. Sunt victime.
Și la ce s-a gândit el, legiuitorul, în ceea ce îi privește? Ca, în loc să facă prevenție, să creeze spații de dezintoxicare și tratare, ca în loc să îi protejeze de traficanți și dealeri, ca în loc să ridice gradul de educație, ca în loc să creeze centre de ajutor, ca în loc să colaboreze cu specialiștii, ei bine, ca în loc de toate acestea, s-a gândit să-i bage la închisoare.
La ce nu s-a gândit legiuitorul? La faptul că în închisori este iadul, ba nu, e raiul traficanților, este locul unde un om nu este reeducat, ci distrus. Distrus aproape complet. După 5 ani de închisoare trăiți după gratii, unui tânăr îi va veni foarte greu, dacă nu chiar imposibil, să se reintegreze. Că avem și o societate tolerantă și gata să-i accepte, așa-i?
„În timp ce în Uniunea Europeană cele mai multe state încearcă să dezincrimineze anumite droguri, pentru a adresa dependența ca o problemă de sănătate publică, în România „vrem să creștem pedepsele, să criminalizăm și mai rău un comportament deja incriminat, iar lucrurile să devină și mai grave în underground, acolo unde nu mai avem acces și control”.- spune Eugen Hriscu, psihiatru specializat în adicții de la Clinica Aliat într-un interviu aici.
Cu alte cuvinte, noi pedepsim victima, omul bolnav, cel care suferă și are nevoie de ajutor.
Ba mai mult, am văzut că ar exista intenția ca liceenii să fie testați în școli pentru a fi prinși dacă au consumat droguri, deși nu toate aceste substanțe pot fi depistate. Nu am văzut polițiști în cluburile de noapte de lux din capitală unde se aduc droguri pe tavă și unde se consumă ca zahărul pudrat pe gogoși, bine că au găsit unde să își exercite autoritatea…
Dacă ai noștri copii vor greși, vor consuma sau vor fuma, din curiozitate sau mai știu eu ce motiv, vor avea parte de închisoare și nu de terapie, de izolare, nu de integrare într-o societate care să-i fie alături, vor fi trimiși într-un mediu profund viciat în loc să fie scoși de sub influența oricui care ar avea legătură cu drogurile.
Dacă ai noștri copii vor greși, și vor greși, poate nu în acest fel, ci în altul, cine știe, că vrem, nu vrem e vârsta greșelilor, ei vor fi pedepsiți atât de rău, încât derapajul acesta va deveni cel mai mic din viața lor viitoare.
Articolele scrise de colegele mele pe această temă sunt în linkurile active din numele lor.
Ciți textele semnate de Diana Cosmin, Mara Coman, Ana Bîtu și Noemi Meilman, adică #ACinceaPutere.
