Am văzut spectacolul „7 minute după miezul nopții”, în regia lui Bobi Pricop la Teatrul Excelsior și am avut parte de o experiență rar întâlnită, profund personală a durerii și a pierderii, trăită în direct. Este un spectacol despre timp, viață, moarte, durere și povești vindecătoare.
Bine, o experiență de genul acesta este oricum personală, dar faptul că fiecărui spectator i se dă o cască în care aude întregul spectacol, ca la radio, îl ajută să sondeze în adânc, acolo unde fiecare își cunoaște fricile cel mai bine. Ajută mult scenografia Clarei Popa, pentru că decorul realizat din panouri antifonice păstrează orice sunet și respirație în formă pură.
Un monstru îl trezește în fiecare noapte pe Connor (Alex Popa), puștiul de 13 ani, care trăiește o dramă. De unde vine acest monstru? Cine l-a chemat? De unde a ieșit? Din ce străfunduri negre și mâloase?
Jucat de Marius Turdeanu, actor brașovean, cu studii la Tg. Mureș și multipremiat, monstrul e… de luat acasă! Ce voce, ce tonalități! Stridentă sau adâncă, fluierată sau șoptită, vocea lui e plină de tonuri și vibrații…
Alex Popa este Connor (cel puțin Connor pe care l-am văzut eu, de fapt noi, că eram și cu Theo). Emoțiile-i curg ca lacrimile pe scenă și se revarsă așa, în public, până la nivelul la care oamenii își țin repirația.
Sunetul este el însuși un personaj și ce sunet! Un mare bravo pentru Andrei Doboș, Roberto Gae, Robert Anton
În căști totul se aude cristal, bine redat și aranjat pe layere de volum. Actorii de pe scenă vorbesc pentru fiecare spectator în parte și o fac încet, ca să nu le sperie monștrii interiori, că doar fiecare dintre noi are unul (sau mai mulți)... Care nu sunt neapărat răi! Există și monștri buni, am aflat, care doar te sperie, ca să te trezești. Acesta ar fi cam singurul lor rol…
Mergeți la acest spectacol. Teatrul Excelsior este un teatru special, dedicat adolescenților și tinerilor, deși în sală am văzut și bunici și părinți. Dar adolescenții de azi au nevoie de un teatru al lor, care să-i ajute, să-i oglindească și să-i vindece! Că doar asta face teatrul. Și de el va fi nevoie mereu…
Distribuția este de lăudat: Oana Predescu, Mihaela Trofimov, Bogdan Nechifor, Matei Arvunescu și Ioana Niculae.
De ce scriu despre acest spectacol? Pentru că Bobi Pricop este unul dintre regizorii români care îmi merg la inimă și pentru că sunt mama unui adolescent pentru care aceste spectacole sunt mană cerească, chiar dacă el nu își dă seama de asta acum…
Pe vremea mea, hai s-o zic și p-asta, nu exista teatru pentru adolescenți. Și ce multă nevoie am fi avut, credeți-mă…
foto: Volker Vornehm
