Film&Teatru

Să vă spun cum am ajuns la regizorul iranian Oktay Baraheni. Tiff, Cluj, căldură mare. Ieșeam din hotelul unde eram cazată și, împreună cu prietenii...

Filmul „Trei kilometri până la capătul lumii” a avut premiera la Cannes și sala a aplaudat minute în șir. De ce este asta așa de important? Pentru că e o sală severă, unde pe 2300 de locuri stau oamenii care fac parte din istoria cinema-ului, care sunt cunoscători și vigilenți, un public care nu poate fi păcălit și care se ridică cu sutele și pleacă sau huiduie, dacă filmul nu place.

Andrei Runcanu a trecut de la calculatoare la teatru, adică de la Politehnică la UNATC, domenii pe care le-a legat, mai târziu, și într-o a treia formă de exprimare: fotografia.

În Decembrie 1989 la Sibiu a avut loc un adevărat război între Armată și cadre al Ministerului de Interne, adică securiști și milițieni. Pe fondul tensiunilor acelor zile în care pe străzi erau manifestanți, Revoluția era în plină desfășusare și teroriștii trăgeau (deși nici până azi nu știm cine au fost acești teroriști), manipularea și confuzia au condus la un fapt tragic.

Laurențiu Bănescu este un actor care mi-a atras atenția de când l-am văzut în „6.9 pe scara Richter” în regia lui Nae Caranfil.

Există lucruri pe care nu le-aș face, de exemplu, nu aș juca rolul Elenei Ceaușescu. Adică, ce să zic, mai bine pe Satana, decât pe ea, măcar Satana are o istorie interesantă, unde mai pui că e și deștept. 

Acum 30 de ani regizorul Nae Caranfil debuta cu filmul „E pericoloso sporgersi” selecționat chiar atunci, direct la Cannes, la Quinzaine des Réalisateurs.

Irina Margareta Nistor. Nu cred să fie cineva care să nu-i fi auzit numele. Sau măcar vocea inconfundabilă. Pentru generațiile care au prins Revoluția,...