carieră
Călin Țopa este un artist care lucrează la intersecția dintre muzica experimentală, sound design și arta contemporană, explorând texturi sonore ambientale, neoclasice și forme delicate de expresie auditivă.
Lucrările sale au fost prezentate în spații și evenimente internaționale de prestigiu, precum „Bienala Personal Structures 2025” din Veneția, „Experimental Loop” in Governors Island în New York, „Royal Central School of Speech and Drama” din Londra, „Quadrienala de Design de la Praga” 2023, „Muzeul Național de Artă Contemporană” și „Teatrul Național din București”, „Galeria Nicodim” și „Art Safari”.
Este laureat al Premiului UNITER 2025 pentru Cea mai bună muzică și sound design. Călin este membru UNITER, membru al Asociației Sound Designerilor din Marea Britanie și director al Subcomisiei de Sound Design din cadrul Centrului Român OISTAT, structură la care a contribuit activ.
Călin, când ai descoperit că sunetul poate fi mai mult decât un fundal și că poate spune o poveste de sine stătătoare?
Cred că undeva în copilărie. Când îți dezvolți gândirea prin sunet, percepția se schimbă complet. Țin minte cum, la repetiții, aveam momente în care pur și simplu auzeam scena, știam exact ce lipsește, ce trebuie adăugat. Mi se întâmplă și acum să intru într-un spațiu gol și să aud deja cum trebuie să sune, cu ce trebuie umplut.
Ce te-a atras prima dată la sunet? A fost un moment anume în copilărie sau adolescență care ți-a deschis această lume?
Totul a început când eram foarte mic. Cântam cu vocea de la 5 ani și înregistram spoturi publicitare. Tata avea emisiuni la radio și mă lua adesea cu el. Acolo am descoperit magia sunetului, cum o voce, un zgomot sau o tăcere pot construi o lume întreagă.
Care sunt sunetele care îți apar în memorie când te gândești la copilărie? Ai vreo „amintire sonoră” care te urmărește până azi?
Da. Sunetele copilăriei mele sunt foarte vii. Lanțul bicicletei bunicului, vântul care trecea prin lanul de porumb, greierii din serile de vară și liniștea aceea în care totul părea suspendat. Nu erau doar sunete, erau stări. Cred că atunci am învățat să ascult. Să observ cum natura respiră prin orice: prin oameni, prin tăcere, prin lucruri care par neînsemnate, dar care spun totul.
Ce este sound-design
Pentru cei care nu sunt din domeniu, ce înseamnă „sound design”? Cum ai explica, într-o frază, ce face un sound designer?
Sound design-ul este arta de a modela sunetul în funcție de un scop dorit, un proces creativ și tehnic care implică captarea, manipularea, stratificarea și integrarea elementelor sonore pentru a amplifica experiența generală.
Lucrările tale explorează frecvențe, texturi auditive și tăceri. Ai anumite sunete pe care le iubești sau care te inspiră constant?
Sunt obsedat de synth-urile și mașinăriile vechi. Au o căldură și o imperfecțiune pe care sunetele moderne rar le mai au. Îmi place să le combin cu texturi noi și să creez emoție care se simte, nu doar se aude.
Performance-ul tău „Transcendent Renaissance” are loc într-un sit arheologic, e vorba despre Mleiha, din Sharjah (UAE), recent inclus pe Lista Patrimoniului Mondial Islamic ISESCO. Cum ai ales să traduci un loc încărcat de istorie în limbaj sonor?
Nu tratez locul, lucrarea mea capătă forme noi, combinând sunet, iluminare și un sistem 40.8.5 imersiv cu Lisa de la L-Acoustics. În plus, introduc mesaje și monoloage în diferite limbi, încercând să creez un spațiu de reflecție și contemplare, mai ales într-o atmosferă plăcută de seară, în deșert. Este o premieră și pentru mine, iar fiecare element se contopește cu spațiul, transformând experiența într-o călătorie între trecut și prezent.
Vreau ca publicul să fie prezent în fiecare vibrație
Publicul nu vede sunetul, îl simte. Cum creezi o experiență sonoră care să fie trăită, nu doar auzită?
Lucrez cu texturi ușor disonante și sonorități tensionante care se transformă treptat, până ajung să fie ca un gând. Vreau ca publicul să fie prezent în fiecare vibrație, să simtă sunetul ca pe o experiență vie, nu doar să-l asculte.
Cum a fost să vezi că performance-ul tău a fost selectat la World Stage Design în trei categorii? Ce înseamnă această recunoaștere pentru tine, ca artist român?
Ca să clarific puțin, performance-ul a fost selectat în categoria Scenofest, iar ulterior particip la Sound Kitchen tot în cadrul World Stage Design, unde am fost selectat și în care prezint muzica din „Șapte minute după miezul nopții” (A Monster Calls, de la Teatrul Excelsior), cu care am câștigat premiul UNITER. Muzica este mixată într-un sistem immersive, alături de Ti-Max, mix pe care am avut ocazia să-l finalizez chiar săptămâna trecută la Londra. A treia categorie este partea de expoziție, unde voi prezenta un warm-up al performance-ului și voi arăta parcursul instalației audio, care, prin extensia sa, a devenit acest performance.
Nu mă opresc să mă uit la recunoaștere sau premii, sunt concentrat pe proces, pe ceea ce am de construit. Sigur că există o satisfacție, pentru că îmi validează eforturile și direcția în care lucrez, dar principalul meu focus rămâne parcursul și lucrurile pe care le am de făcut.
Mi-aș dori să existe o comunitate de sound design în România
Ai transformat această reușită într-un proiect pentru alți artiști „Emerging Talents”. De ce ai simțit nevoia să creezi această platformă?
Cred că e important să existe cât mai multe posibilități de contact cu mediul exterior în teatru, performance și tehnică de scenă. „Emerging Talents”, proiect co-finanțat de Administraţia Fondului Cultural Național, le oferă tinerilor artiști șansa să experimenteze, să își găsească propriul parcurs, să capete încredere și să încerce lucruri noi, inclusiv să participe la evenimente ca World Stage Design. Aici ei întâlnesc oameni din industrii conexe artei. Platforma a apărut dintr-o nevoie de comunitate și din dorința de a învăța și de a descoperi împreună.
Când îți dezvolți gândirea prin sunet, percepția se schimbă complet
Cum alegi artiștii cu care colaborezi? Ce cauți la un tânăr artist într-un domeniu atât de abstract cum este sound design-ul?
Mă uit la ceea ce îi place cu adevărat să facă și cum se raportează la universul sonor. Chiar dacă e un domeniu abstract, pentru cei care gândesc sonor, pasiunea și preocupările lor devin vizibile. Atunci poți să-i recunoști, să vezi cine are curiozitate, sensibilitate și dorința de a explora sunetul în profunzime.
Ai lucrat în multe contexte internaționale. Cum este percepută scena artistică românească în raport cu ce se întâmplă în afară, în zona sound design-ului și performance-ului interdisciplinar?
Nu îmi propun să fac comparații cu scena internațională. Fiecare context funcționează în limitele și în infrastructura pe care o are. Diferențele există, dar cred că e mai important să ne concentrăm pe ce putem construi și experimenta aici, în România.
Ce urmează? Unde îți dorești să duci mai departe această conversație dintre sunet, spațiu și oameni?
Mi-aș dori să existe o comunitate de sound design în România și, împreună cu Oistat, încerc să o construiesc. Scopul este să creăm spații în care să explicăm ce înseamnă sound design-ul, ce nevoi are și cum poate transforma orice producție. În paralel, mă concentrez să descopăr și să învăț lucruri noi, pentru că totul evoluează rapid și, în aceste domenii, trebuie să fii mereu pregătit să experimentezi.
foto Tudor Cucu
