carieră
Radiologia Intervențională, specialitatea domnului doctor Rareș Nechifor, Medic Primar Radiolog, e considerată chirurgia viitorului. Pentru că, desigur, are la bază un câmp tehnologic important. Adică echipamente de ultimă oră care îi permit să navigheze prin interiorul vaselor de sânge, să ajungă, practic, de la mână sau de la picior pe unde a intrat în vasul de sânge, oriunde în corp, cu pacientul treaz, fără durere, fără anestezie.
Domnule doctor asta da, curată tehnologie!🙂
Da, și este extraordinară! Pacienții sunt fascinați cum putem ca, de la mână să ajungem la uter sau la prostată în doar 10-15 secunde. Dar fundamentul acestei medicini este unul profund uman, pentru că, nu-i așa? medicina e pentru pacienți. Ei trebuie să fie tratați prin mijloace cât mai puțin agresive.
Adevărul este că. dacă putem să tratăm o afecțiune fără să tăiem, fără să producem rezecții de organe, fără să supunem pacientul unei anestezii, eventual, generale, de ce să nu o facem? Pentru că astăzi, medicina, cu ajutorul mijloacelor tehnologice moderne, ne permite ca agresiunea asupra pacientului să devină tot mai mică. Când spun agresiune, mă refer la tocmai ce am menționat: anestezie generală, bisturiu, rezecție de organe…
Noi navigăm prin interiorul vaselor de sânge și mergem în cap, în inimă, în plămâni, în rinichi, în orice organ
Și atunci cât de mult mai contează mâna sigură într-o era tehnologiei de genul acesta?
Toate procedurile noastre de radiologie sunt ghidate vizual. Avem un ecran mare pe care ne uităm, eliminând din start partea de aleatoriu a intervenției chirurgicale tradiționale, clasice.
Eu spun așa: chirurgul, când trebuie să taie, știe cam pe unde sunt structurile importante ca să le evite. Dar doar după ce a tăiat se convinge că e în zona sigură și, dacă apare o mică sângerare, trebuie să o oprească.
Pentru că există un grad de incertitudine în fața bisturiului. În radiologia intervențională noi avem în față imaginile.
Adică am intrat cu cateterul, injectăm, vedem vascularizația. Am poziționat cateterul unde trebuie, am verificat și abia după aceea începem să astupăm sau să desfundăm vasele de sânge sau să facem tratamentul. Toată procedura e vizuală.
Asta reduce foarte mult gradul de variabile de incertitudine. Nu avem necunoscuta chirurgului „dacă tai aici, ce se va întâmpla?”. Și atunci și siguranța procedurii devine mult mai mare.
Iar nevoia ca medicul să fie foarte pe fază și cu experiență și să știe să gestioneze o situație neprevazută, se reduce foarte mult. Dar asta nu elimină necesitatea ca medicul să fie experimentat și să știe cum să interpreteze imaginile, cum să gestioneze situația și ce decizii ia, astfel încât să conducă procedura ok. Deci nu putem spune că nu e nevoie de experiență.
În fond, noi navigăm prin interiorul vaselor de sânge și mergem în cap, în inimă, în plămâni, în rinichi, în orice organ.
În România sunt 2 milioane de femei cu fibrom uterin
Care sunt bolile sau afecțiunile sau accidentele pe care le rezolvați?
Sunt foarte multe afecțiuni. Practic, fiecare sau aproape toate specialitățile medicale majore își găsesc în Radiologia Intervențională un sprijin. Să vă dau un exemplu…
Cu ani în urmă, anevrismele cerebrale și malformațiile, care înseamnă dilatația vaselor de sânge, erau tratate neuro chirurgical. Odată cu apariția Radiologiei Intervenționale, peste 90% dintre anevrismele cerebrale se tratează acum endovascular, prin interiorul vaselor de sânge. Pacientul nu mai trece într-un act chirurgical.
Ceea ce, înțelegeți, e o schimbare enormă în beneficiu pacientului, care poate să fie chiar treaz în timpul intervenției, iar a doua zi să plece acasă, față de cazul în care ar fi trecut printr-o anestezie generală, trepanare, recuperare, tot ce înseamnă neurochirurgie.
Un alt exemplu de intervenție pe care vi-l pot da este cea asupra fibroamelor uterine. În România sunt 2 milioane de femei cu fibrom uterin. Fibromul uterin e o tumoră benigna a uterului. Nu e un cancer, dar peste 70% dintre paciente primesc ca primă recomandare histerectomia, să fie scos uterul, adică.
90% dintre aceste cazuri noi le rezolvăm endovascular. Adică, printr-o înțepătură la mâna stângă, mergem cu un cateter prin interiorul vaselor de sânge până la nivelul uterului, procedura durează o jumătate de oră, pacienta este trează, nu are nicio durere și închidem vasele de sânge care hrănesc fibroamele. Pacienta stă o noapte în spital, a doua zi dimineață îi scoatem pansamentul de la mână și merge acasă.
Tratăm simultan toate fibroamele, uterul rămâne pe locul lui, pacienta rămâne întreagă
Statistic, 60% dintre femeile care fac histerectomie, pot să dezvolte depresii, tulburări de relaționare în cuplu, pentru că integritatea anatomică a corpului e importantă, ca și integritatea feminității!
Sunt destul de multe femei care se dezechilibrează emoțional după o histerectomie, prin pierderea unei părți din trupul lor. Lucru care, vă dați seama, pentru un ginecolog nu are nicio importanță, îi spune chiar „dacă nu te înțelegi cu soțul, du-te la psihiatru, că nu e problema mea”. Dar cel care a scos uterul și a creat problema, de fapt, este chirurg.
350 de povești frumoase care n-ar fi existat dacă doamnele ar fi spus, „da, asta e, scot uterul”
Ce v-a învățat chirurgia despre răbdare, despre limite și despre control?
Toate sunt extrem de importante. În primul rând, trebuie să avem răbdare, să ascultăm pacientul și să înțelegem ceea ce își dorește, care îi sunt obiectivele, ceea ce se așteaptă și vrea să obțină de la noi. Pentru că fiecare pacient ne pune viața și sănătatea lui în mâini. Asta înseamnă multă încredere. Ori această încredere trebuie onorată.
Trebuie să poți să îl faci să înțeleagă în ce situație se găsește și ce alternative terapeutice există. Doar aș da exemplul unei femei tinere care își dorește un copil și descoperă că are un uter poli fibromatos care nu o lasă să rămână însărcinată…
Un medic grăbit i-ar putea spune că nu are un uter fertil și că probabil nu o să poată avea un copil. Dar asta înseamnă să nu asculți pacientul, pentru că, dacă obiectivul doamnei este de a avea un copil, tu i-l amputezi, îl elimini, ceea ce este extrem de dureros.
Și asta în condițiile în care există soluții. Radiologia Intervențională este soluția de cele mai multe ori. În felul acesta pot spune cu inima plină de bucurie că sunt peste 350 de copii care s-au născut după astfel de intervenții.
Adică 350 de povești frumoase care n-ar fi existat dacă doamnele ar fi spus, „da, asta e, scot uterul”…
Există o inovație spectaculoasă despre care ați vrea să vorbiți și pe care ați folosit-o în ultimii ani?
Sigur că da, dar aș prefera să precizez că mai ales în privința rezultatelor lucrurile sunt spectaculoase. Doar dacă ne gândim, de exemplu, la un nou născut de câteva zile care are o stenoză de arteră pulmonară- vasul ce duce sângele în plămân e mult îngustat- lucru care îi pune viața în pericol. Până acum, asta se rezolva cu o intervenție chirurgicală…
Noi acum putem să navigăm prin interiorul vaselor de sânge și într-un sfert de oră să dilatăm artera, fără ca pieptul copilașului să fie tăiat, rămânând întreg. E chiar spectaculos să vezi cum, într-un sfert de oră, poți să salvezi viața unui nou născut care altfel ar fi trebuit să treacă printr-o intervenție extrem de complexă și de riscată. Este impresionant.
Când un cheag de sânge înfundă un vas de sânge din creier, noi putem oferi salvarea. Există un serviciu dedicat de salvare care aduce pacientul rapid în spital și în două, trei ore de la intervenție am intrat prin interiorul vaselor de sânge, am extras, am aspirat și am scos cheagul, refăcând fluxul de sânge.
Și acel pacient care, de obicei, fie murea, fie rămânea cu o paralizie, cu un deficit neurologic major, deci cu o suferință pe viață, are șanse să se recupereze complet printr-o altfel de procedură.
Deci acestea sunt lucruri extraordinare. Nu v-am vorbit despre aspectele tehnologice, de materialele pe care le folosim, cu memorie, cu tot felul de aliaje, și acestea sunt impresionante, dar ele pălesc față de importanța ajutorului pe care putem să-l oferim pacientului.
Cum va arăta pacientul viitorului? Mie mi se pare că sunt două categorii care s-au desenat pe harta asta. O categorie formată din pacienții care sunt din ce în ce mai informați, care apelează la inteligența artificială, care se uită pe internet, care citesc.
Și o categorie de pacienți care au început să nege medicina, medicii, importanța științei uluitor, altminteri, dar și inexplicabil, pentru că, cu cât avansăm în acest domeniu, cu atât apar diverși care îl neagă sau îl subminează într-un fel, în opinia publică. În fine, cum vedeți treaba asta?
Libertatea de a comunica ne aduce nu numai lucruri bune, dar și surprize. Pe lângă ceea ce spuneți, există și categoria unor persoane care țin să-și exprime puternic opiniile, cu toate că sunt de multe ori greșite și nu numai că le exprimă, le și impun, fără să aibă în spate o bază.
Ideal ar fi ca pacienții, dacă vor să se informeze, să caute într-o zonă de competență și nu un răspuns care vine de la cineva despre care nu știi cine e și ce experiență are și pe ce bază îți dă un răspuns. Faptul că am auzit eu de prietena unei cunoștințe care a făcut așa și s-a întâmplat așa, nu e relevant. E total irelevant.
Pacientul viitorului trebuie să fie un pacient sănătos, care stă acasă, care nu vine la spital
Mihai Marcu de la Medlife spunea că în viitor oamenii o să întrebe Chat GPT unde să se ducă, deja sunt oameni care își trimit analizele pe Chat CPT care le interpretează!
Să știți că sunt pacienți care vin la mine și spun „domnule doctor, să știți că l-am întrebat pe Chat GPT unde să mă tratez și mi-a zis că să vin la dumneavoastră”😊
În general, medicii își construiesc reputația prin ceea ce fac. Și, cu cât intervențiile sunt mai ample, mai complicate, mai eroice, cu atât și statuia construită pare să fie mai mare și mai importantă.
Dar medicina nu e pentru acte de eroism și pentru statui de doctor, ci pentru pacienți. Pacientul viitorului trebuie să fie un pacient sănătos, care stă acasă, care nu vine la spital. Și dacă vine la spital, trebuie să vină pentru probleme mici, simple, care se rezolvă cât sunt mici.
Și nu trebuie să ne lăudăm că am făcut o tăietură de jumătate de metru. Nu! Acel pacient a ajuns să aibă nevoie de o tăietură de jumătate de metru, pentru că tot sistemul de sănătate a eșuat să identifice la timp problema și l-a făcut să ajungă în această situație. Pacientul viitorului trebuie să fie un pacient sănătos.
Și aici avem o problemă mare cu sistemul de sănătate. Pentru că e o contradicție, e un conflict de interese enorm. Tot sistemul de sănătate și toți medicii sunt plătiți din boală, nu din sănătate.
Cu cât tratezi mai mulți pacienți, cu cât tratezi problemele mai complicate, cu atât există o probabilitate să fii mai bine recompensat. Dar sistemul ar trebui să spună, cu cât reușești să-ți ții pacienții sănătoși și să nu aibă nevoie de vreun tratament, cu atât ești mai bine recompensat. Lucrul ăsta nu există.
Vor fi mai puțini doctori care vor face neurochirurgie vasculară, dar aceia vor trebui să fie excepționali
Ați simțit vreodată că o viață salvată v-a schimbat și pe dumneavoastră?
Sigur că da. În primii 10 ani ai mei de activitate am lucrat la Spitalul Universitar, care e și un spital de urgență. Și acolo erau foarte dese situațiile chiar de urgență, chiar de salvat viață, hemoragii acute, pacienți care, dacă nu interveneam în minute, puteau să moară.
Dar există și un altfel de ajutor care, pentru mine, este la fel de impresionant. Este acela de a ajuta oamenii care nu neapărat sunt într-o situație critică, dar care își caută ajutorul, cum ar fi o femeie care-și dorește un copil și nu-l poate avea, cum e o femeie care are o hemoragie trenantă care nu se oprește și devine anemică și obosită…
Cum ar fi un bărbat cu un adenom de prostată care s-a blocat și a ajuns cu sonda urinară și face infecții… Sau pacienții cu afecțiuni ale coloanei care le produc dureri zilnice și le limitează capacitatea de a-și face munca.
Sunt malformații spinale care-i aduc pe pacienți în scaun cu rotile, nu mai pot să meargă și medicii le spun că nu au ce să le facă. Și pentru toți acești pacienți noi putem să intervenim și să le oferim soluții eficiente. Și simple.
Asta înseamnă vieți schimbate. Nu înseamnă acele minute de criză în care am salvat o viață, dar înseamnă o viață întreagă fără suferință.
Dacă ar fi un sfat pe care să-l dați tinerei generații de medici, că sunt chirurgi sau nu, care ar fi acela?
Medicina se schimbă și se schimbă rapid. Vin soluții tehnologice surprinzătoare.
Vine și AI-ul despre care vorbeam, care va aduce un mare ajutor, dar pe de altă parte va reduce în anumite zone nevoia de forță umană și de medici. Un medic acum are nevoie, să spunem, de 10 minute pentru a redacta un rezultat la RMN sau CT. Cu suportul AI-ului, același medic va putea să îl dea în două minute.
Asta înseamnă că nevoia de medici se va reduce în spital. Se vor angaja mai puțin medici care vor face aceeași treabă. Sau aceiași medici vor face un volum mult mai mare.
Chirurgia va rămâne importantă, desigur, dar, pentru că Radiologia Intervențională va putea rezolva 90% dintre cazurile de neurochirurgie, de exemplu, doar 10 % vor ajunge pe masa de operație. Dar care 10%? Cazurile cele mai complicate care nu pot fi tratate endovascular. Dacă ai de 10 ori mai puțin de lucru, dar mult mai complicat, atunci vor fi mai puțini doctori ce vor face neurochirurgie vasculară, dar aceia vor trebui să fie excepționali.
