Familiile vechi din București se remarcă și azi prin descendenții lor. Una dintre aceste familii este Costa-Foru, un nume care apare în istoria Bucureștilor de pe la 1740. „Constantin Gheorghe Costa-Foru s-a născut în București, la 26 octombrie 1856. Tatăl său, Gheorghe Costa-Foru (1820-1876), a fost un politician de succes, de două ori ministru și primul rector al Universității din București. Familia a avut origini aromâne, fiind originari din orașul Larissa, în Tesalia. În 1740 s-au stabilit în București, unde au acumulat o avere considerabilă, construind un conac în Popești-Leordeni și o reședință de vară în Berca.”– asta afli dacă dai o primă căutare pe internet.
Costina Costa-Foru este din această familie. Mama este pedagog, tatăl inginer. Costina a absolvit Istituto Marangoni de la Milano în 2015 cu Magna Cum Laudae și este profesoară de tipar acolo. Pentru mine, a ști să faci un tipar este nu numai o meserie, nu numai artă, ci un supratalent care le îmbină pe toate acestea!
Dar cum am ajuns eu la ea?
Ei bine, la Mercedes Benz Fashion Week am văzut o minicolecție comandată de unul dintre sponsorii ediției. Și mi-au atras atenția detaliile, materialele, fluiditatea lor și tăietura impecabilă.
Am văzut că era vorba despre brandul Mia Peculiar, nu auzisem niciodată de el. În spatele lui se află ea, Costina Costa-Foru, o româncă talentată care a studiat la Istituto Marangoni din Milano și care s-a și alăturat echipei de profesori de acolo, predând tiparul. (Aici se impune un wow).
Nu de alta, dar cred că cine știe să facă un tipar, știe totul despre tehnica prin care o haină poate arăta fabulos.
Am invitat-o pe Costina la un interviu, pentru că eram curioasă să aflu cum a ajuns aici, în punctul în care să predea tipar la Marangoni…
Costina, cum ai reușit?
Sunt o fire amibițioasă, chiar căpoasă, aș zice. Am urmat trendul generației mele și nu am vrut să merg la un liceu de artă, pentru că toată lumea se bătea pe licee ca Iulia Hașdeu, Mihai Viteazu, Vianu. Și am ales Iulia Hașdeu, deși țoate cunoștințele le spuneau alor mei că ar trebui să fac artă. Pe vremea aceea însă nu exista internet, sau, în fine, nu era așa de important, designul nu era ceva din care să poți trăi, degeaba desenam eu bine…
Și mă gândeam: din ce trăiesc, ce fac eu cu arta? Acum când spui Institutul Marangoni, lumea știe câte ceva, dar atunci nu era așa cunoscut în România. Dar am cercetat și am aflat ce se face acolo versus ce se face aici și am ales să plec la Milano pentru studii. Am avut noroc cu părinții mei, care au fost foarte înțelegători și care m-au sprijinit mereu.
Așa am ajuns la Milano, am început studiile de design vestimentar, dar după un an de zile de cursuri în limba engleză am zis stop. Italienii nu vorbesc engleză, nu înțelegeam cum trebuie, așa că am venit acasă și vacanța mea de vară a constat în ore zilnice de italiană cu o doamnă profesoară. Așa am învățat italiana și asta a contat foarte mult. De fapt, au contat foarte multe lucruri mici.
M-am străduit să nu fiu o străină, ci să fiu „de acolo” cu tot ce înseamnă asta
De exemplu?
M-am străduit să nu fiu o străină, ci să fiu „de acolo” cu tot ce înseamnă asta. Scopul meu a fost să am un brand. Dar, după ce am ajuns acolo, după ce am terminat (am fost foarte apreciată de profesori) mi-am dat seama că trebuie să continui tot acolo. Unde veneam în România? Ce făceam aici? Așa că, după master, am primit oferta de a intra în rândul celor care predau.
Dacă designerul nu știe ce poate face partea tehnică, atunci ceea ce desenează el nu poate fi transformat în realitate
Este doar un institut de modă?
La bază este de design vestimentar, da. Dar nu e singurul. În fiecare an sunt peste 1000 de absolvenți de design vestimentar în Milano. Competiția este acerbă în acest domeniu, de aceea trebuie să fii foarte bun ca să reușești.
Dar cum ai ajuns la tipar?
După ce am terminat cursul de design vestimentar, am fost desenator în ateliere de designer și mi-am dat seama că nu pot desena coerent dacă nu știu partea tehnică!
De aceea de la design se trece la departamentul de „construcție tipar”, pentru că dacă designerul nu știe ce poate face partea tehnică, atunci ceea ce desenează el nu poate fi transformat în realitate. Așa că am hotărât că trebuie să mă specializez în aceast domeniu, făcând cursuri timp de 2 ani.
După ce am terminat acest curs mi s-au deschis cu totul alte uși și am constatat că și acolo, ca pretutindeni, este recunoscută ca meserie importantă. E o meserie grea, de aceea este foarte căutată și foarte bine plătită. Iar, dacă termini Institutul Marangoni, obții o carte de vizită care vorbește de la sine.
În tot acest timp, cei de la institut mi-au urmărit evoluția și mi-au făcut propunerea de a preda la ei tiparul. A fost ceva neașteptat, pentru că nu făcea parte din planurile mele de viață. Și mi-a schimbat viața cu totul. Am început să predau, aveam 27 de ani și în fiecare an de atunci mi s-au dat lucruri noi de făcut…
Din punctul meu de vedere, indiferent de cum va evolua tehnologia și inteligența artificală, lucrul cu creionul nu cred că poate fi sărit
Tiparul este cheia unei colecții reușite, nu?
Da. Se pune mare accent pe designer, în general. Dar partea tehnică, cea care transformă desenul acestuia în realitate, este cea mai importantă. Pentru că, da, putem desena frumos, dar, dacă nu există cineva care vede în spațiu ceea ce tu ai desenat, este degeaba.
De fapt, aici e matematică…
Geometrie descriptivă, da. Tiparul este o formă geometrică bidimesională calculată în așa fel încât să devină tridimensională.
Cât de important este calculatorul în tipar?
Din punctul meu de vedere, indiferent de cum va evolua tehnologia și inteligența artificală, lucrul cu creionul nu cred că poate fi sărit. Când lucrezi cu creionul pe hârtie, lucrezi în dimensiune reală și îți dezvolți ochii pentru proporții.
Dacă produsul conține un mix negândit de materiale, atunci acesta nu va putea fi reciclat, ceea ce desigur, nu e sustenabil
Ai ajuns să creezi brandul Mia Peculiar. Cum?
Da, s-a născut anul trecut😊 este un brand foarte tânăr, la care m-am gândit mult. Mi-am dorit să transpun în el tot ce am învățat, vreau să fac un lucru care are sens.
Și care este sensul lui?
El este conceptual, o dată că nu ține de sezon și apoi că are la bază descoperirea și exprimarea de sine. Există piese care sunt ca un second skin, transparente, misterioase, care sugerează tocmai asta, adică dezvăluirea unui sine interior.
Mai există o secțiune de piese imprimate, care vorbesc despre acea parte a unei personalități, ceva mai wild. M-am străduit să creez un produs sustenabil în adevăratul sens al cuvântului. Adică, dacă am creat un produs din vâscoză, și căptușeala trebuie să fie din vâscoză, astfel el devine reciclabil. Dacă produsul conține un mix negândit de materiale, atunci acesta nu va putea fi reciclat, ceea ce desigur, nu e sustenabil.
Nu m-am gândit la asta niciodată…
Da, iar calitatea produsului este foarte importantă și ea din punctul de vedere al sustenabiltății. Chiar este o diferență reală între un material studiat, cumpărat de la un furnizor de calitate și unul luat dintr-un depozit oarecare. În timp, acest material se va comporta mai bine și va avea o viață mai lungă. Deci decât 5 rochii de plastic, mai bine una de mătase. Dar și poliesterul, poliamidele au rolul lor, chiar sunt obligatorii pentru hainele de sport, sau în cele strech.
Moda este un manifest de apartenență la o clasă socială sau un grup
Ai studiat și fibre?
Da, desigur.
Un tipar se face și în funcție de material?
Da, există o legătură între tipar, design, material. Același tipar aplicat la materiale diferite, se va comporta diferit. Tiparele țin cont de material, da.
Cine în istoria modei recente a schimbat cu totul un tipar sau a adus ceva inovator?
Sunt multe cazuri, putem vorbi de Madamme Gres care a introdus drapajele pe jerse, de exemplu. Sau de Armani care a schimbat tiparul sacoului. Și Dior a fost un pionier în forme. Mai sunt designerii japonezi, care vin din altă școală de gândire…
Care sunt materialele nobile?
Cele naturale. Fibra de mătase, de exemplu.
Cum vezi moda de azi?
Există o tendință de omogenizare, uniformizare care nu este neapărat rea. Ea vine împreună cu o apropiere între oameni și națiuni, odată cu globalizarea… Nu prea mai există trenduri, ci microtrenduri. Cei care studiază tendințele, studiază de fapt alte mișcări sociale, nu moda în sine. Moda este un manifest de apartenență la o clasă socială sau un grup.
Avem nevoie de o garderobă bine structurată, cu piese de bază bine realizate
Care este piesa pe care o admiri din punctul de vedere al tiparului?
Admir foarte mult ce face Prada. Acolo e mai mult decât un brand, este o declație intelectuală a artei. Prada are legătură cu arta, cu felul în care te raportezi la ea. Prada te obligă să gândești. Apreciez de la ei niște piese, cum ar fi paltoanele, care sunt foarte bine făcute, sunt de un lux care nu strigă.
Ce e luxul care strigă?
O formă de exprimare pentru oamenii care simt nevoia să o facă accentuat. Nu cred că e un lucru rău. Există branduri care sunt foarte show off prin culoare, imprimeu care exprimă veselie și care se adresează unei anumite categorii. E loc pentru toată lumea când vorbim de design. Când vorbim despre fire sau partea tehnică, acolo nu e discutabil.
De câte ori să facem shopping?
De câte ori simțim, dar nu trebuie să cadă dulapul pe noi! Avem nevoie de o garderobă bine structurată, cu piese de bază bine realizate. Ne putem modifica garderoba la fiecare schimbare de sezon, acela este momentul în care trebuie să vedem dacă mai păstrăm sau nu un anume lucru. Dacă a trecut sezonul și nu l-am purtat, poate e momentul să-l înlocuim.
Ce înseamnă denumirea Mia Peculiar?
Ceea ce „îmi este carateristic doar mie”.
Care va fi drumul acestui brand? Ce visezi în ceea ce-l privește?
Să ajungă pe piața internațională. Vreau să contribui la o anumită formă de educare și de creație a unor produse de calitate și durabile care să vorbească de la sine.
