Este un visător, dar nu în sensul în care își pierde capul, ci în sensul în care își desenează traiectorii imposibile pe care le transformă apoi în drumuri firești.
Este calculat, dar nu în sensul meschin, adunând doar laude și succes, ci socotind cum le va împărți și, mai ales, cu cine, mai târziu.
Este egoist, dar nu în sensul în care se concentrează doar asupra persoanei sale, ci asupra tuturor celor care gravitează în juru-i.
Este temător, dar nu în sensul în care îi este frica de umbra lui și de ziua de mâine, ci de greșelile sale sau lipsa de viziune care i-ar putea denatura traiectoria.
Este tânăr, dar nu în sensul vârstei, ci împotriva ei.
Este prietenul meu cu care pot să nu vorbesc un an, dar când ne întâlnim continuăm discuția de unde am lăsat-o.
Este imperfect, slavă Domnului!
Este plin de energie, pentru că s-a născut dintr-o mișcare browniană pe care numai Dumnezeu o poate controla.
Îl cunosc dinainte de era noastră. Îl ascultam/vedeam în fiecare dimineață la TVR înainte ca eu să intru în emisiunea mea de la 9 de la Radio Total. Mă făcea să râd, mă umplea de o energie pe care o transmiteam și eu ascultătorilor mei. Nici nu știa el atunci că realiza și emisiunea mea, într-un fel…
L-am văzut când s-a căsătorit, când a făcut copii. Când și-a asumat familia, creșterea ei, împlinirea ei.
L-am văzut când plângea, l-am văzut când visa.
Nu e un om rău, nu e un om bun. Este clocotitor în nebunia lui și generos în inconștiența lui.
Este omul de care mă leagă o istorie. La multe istorii, Horia Brenciu!
