Mihaela Moldovan: „Lumina și umbra se completează în interiorul caselor, ca și în interiorul nostru”

De la director de bancă, la designer de lumină și umbră, Mihaela Moldovan a transformat o schimbare de viață într-o căutare interioară. Fondatoarea brandului Zonda crede că lumina și liniștea pot fi aduse acasă prin materiale naturale și soluții ingenioase. Am stat de vorbă cu Mihaela Moldovan, în timp ce ochii îmi fugeau la toate detaliile din jurul meu, în camera mare a unei case vechi din zona Cașin.

---

Mihaela, de unde a venit pasiunea ta pentru lumină și umbră?

Am început acum mulți ani, dar nu este ceva ce mi-am dorit neapărat să fac. Este ceva ce a venit către mine.

Cum a venit?

Eu am lucrat șapte ani în banking. Ultimul meu post a fost de director al agenției BRD din Piața Romană, vizavi de coloane. Acolo l-am întâlnit pe cel care acum este fostul meu soț, care se ocupa, la vremea aceea, cu sisteme de umbrire, mai exact producea jaluzele din lemn.
Și, din dragoste pentru el, am plecat la… Bacău.

Eram născută și crescută în București, dar, pur și simplu, am plecat la Bacău în 2008. Nu am știut ce voi face acolo, adică am plecat fără un plan. Am zis „ok, las totul aici, te iubesc”. Așa că am locuit și muncit împreună acolo.

La un moment dat, el a venit cu propunerea să extindem afacerea și să ne apucăm împreună de textile, de acoperirea și decorarea ferestrelor. Am zis „ok”, deși nu știam exact ce înseamnă. Am început să învăț să produc storuri romane, perdele, draperii.

Am stat în fabrică, unde gestionam clienții și producția pentru export, mai ales… După zece ani, am plecat din fabrică, nu îmi mai plăcea ce făceam și am vrut ceva mai mult. Așa am început să studiez designul de interior.

Laboratorul de fericire

Am studiat în București, veneam săptămânal, conștiincios. Am făcut mai multe cursuri. Mi-a fost teamă să mă duc la facultate, nu știu de ce, deși îmi doresc să fac o facultate, poate Arte Decorative sau Istoria Artei, o să văd.
Designul de interior este o pasiune care m-a ajutat mult în copilărie…

Cum adică?

E o poveste mai ciudată și foarte personală…
Părinții mei au divorțat când aveam 12 ani, eram în clasa a șasea. Pe vremea aceea nu era foarte comun ca părinții să divorțeze, iar pentru mine a fost o perioadă grea.

Învățam la Spiru Haret și, după școală, mă plimbam haihui pe străzile din zona Pieței Rosetti, printre casele mari, frumoase, din perioada interbelică. Mă uitam pe ferestrele lor, de pe trotuar.

Intram și în scările blocurilor, mai ales în cele vechi, și le studiam timp îndelungat. Îmi plăceau scările circulare, lifturile vechi. Poate sună ciudat, dar asta îmi plăcea mie să fac. Era o formă de relaxare, mă ajuta să evadez. Probabil căutam liniștea…

Din nou la București. Nașterea Zonda

Când am ieșit din fabrică și am început să studiez designul de interior, mi-am creat chiar un brand care se numea Laboratorul de fericire.
Între timp, soțul meu a devenit „fostul”. Am păstrat însă colaborarea, partea de textile revenindu-mi mie.

La un moment dat, mi-am dorit însă să fac proiecte mai mari, de anvergură. Așa că, în 2020, m-am mutat înapoi la București.

Un an de zile am funcționat sub numele Laboratorul de fericire. Am avut niște experiențe mai puțin plăcute și, în 2021, mi-am propus să am propriul spațiu.
Am găsit această casă, pe care am amenajat-o așa cum am învățat la școală. Astfel a apărut firma Zonda.

Ce înseamnă Zonda?

Zonda este un vânt fierbinte din America Latină care pune lucrurile în mișcare, creează turbulențe, are multă energie, apare brusc și dispare la fel de brusc și în urma lui, e real ce îți spun, se lasă o mare liniște.

Iar pe mine, acum, exact ca în copilărie, mă inspiră liniștea.
Dar am înțeles că, pentru a ajunge la liniștea asta, trebuie să treci prin niște turbulențe, prin mișcări interioare. Știi, ca atunci când vezi călugării budiști în meditație, numai că ei ajung în acea stare de calm după multe lupte cu mintea și gândurile.

Și cum obții liniștea aici, de exemplu?

Dacă te uiți la peretele acesta, vizavi de fereastra prin care se vede apusul soarelui, vei vedea că umbra desenată pe el este ca o dantelă.
Lumina apusului trece printr-un material care are o anumită densitate, fibrele sunt dispuse astfel încât sparg fotonii și îi împrăștie în „picturi cu umbră”.

Sună poetic…

Da, pentru că jocul cu luminile și umbrele nu este doar în interioarele caselor, ci și în interiorul nostru.
Nu există lumină „rea” și umbră „bună” sau invers. Lumina și umbra se completează și noi suntem dependenți de ele, chiar fără să ne dăm seama.

Inspirația: natura

Mă inspir din natură. Tot ceea ce mi-am adus aici, în jurul meu, este inspirat din natură. Materialele sunt naturale, texturile la fel.
Uite, la fereastra asta am jaluzele din lemn de tei și draperii din lână. Mă face să mă gândesc la o întoarcere la origini, la amintirile din copilărie, la pledurile bunicilor.

Lumina, fereastra și starea de bine

Ceea ce vezi pe fereastră îți schimbă starea...

Da, una este să te trezești și să vezi un pom, un parc, o pădure sau un lac.
Și alta este să vezi clădirea de vizavi. Depinde de noi să înfrumusețăm ceea ce vedem, să punem „filtre” care să ne ofere o senzație de bine.
Prin aceste jaluzele din lemn poți să vezi afară, dar, dacă dai un singur click pe această telecomandă, lamelele se înclină puțin, lumina devine mai moale și astfel ți-ai creat intimitatea.

Chiar dacă vedem blocul de vizavi, putem să ne creăm propriul univers interior cu ajutorul ferestrei, o intimitate, o stare de bine.

Țesături, culori, funcționalitate

Lucrez foarte mult cu inuri, lână, cânepă și materiale sintetice.
Unii oameni au alergii sau nevoi speciale de întreținere, așa că le recomand fibre sintetice de calitate, care pot arăta foarte bine.

Care este calitatea cea mai importantă la o țesătură?

Calitatea principală a unei țesături este, pentru mine, durabilitatea. Decorarea ferestrelor nu e ceva temporar.

Culorile potrivite?

Cele naturale: pământii sau luminoase.
Dacă ai o fereastră orientată spre Nord, ai nevoie să aduci lumină și strălucire. Și, cum inspirația vine de la nordici, de la stilul scandinav, poți folosi alb, bej, griuri calde cu care ajuți lumina, o amplifici.

Cum arată o dimineață perfectă? O seară?

O dimineață perfectă e scăldată în lumină naturală.
Seara, o lumină blândă de apus. O lumină aurie.

Despre schimbări și tehnologie

Și în poezia umbririi a intrat AI-ul, tehnologia, digitalizarea. Mihaela spune: „am simțit efectele încălzirii globale- tot mai mulți oameni caută materiale care să blocheze razele solare și căldura.
Există materiale care pe o parte sunt naturale, iar pe partea exterioară au o peliculă metalizată fină, care respinge căldura.

Pe lângă latura poetică a luminii și umbrei, avem nevoie de funcționalitate.
Producătorii mari folosesc multă tehnologie: există țesături acustice, ignifuge, sau prin care tu vezi afară, dar din afară nu te poate vedea nimeni, pentru că așa este materialul!

Avem și sisteme motorizate discrete. Tehnologia poate fi invizibilă: îți programezi jaluzelele să se deschidă dimineața la 7, o dată cu lumina, sau seara să se închidă pentru atmosfera dorită.”

Acasă la Mihaela

Ce ai acasă?

Acasă am doar draperii. Am nevoie de intimitate în anumite momente, dar în rest ferestrele sunt goale, iar draperiile stau date stânga-dreapta, decorativ. Le acționez doar când am nevoie.

Poți avea ferestre cu draperii, dar fără perdele.
Dar nu poți avea ferestre cu perdele și fără draperii.

Materiale care respiră

De ce nu jaluzele din plastic?

Putem folosi, nu judecăm pe nimeni. Dar un plastic care stă șase ore în soare puternic degajă compuși toxici. O jaluzea de plastic face rău calității aerului pe care îl respirăm. Lemnul, în schimb, se încălzește, dar reține căldura, nu o degajă în interior.