carieră
Gabriel Păun este activistul de mediu care a schimbat cu adevărat fața verde a României prin lupta (de multe ori la propriu) împotriva mafiei pădurilor, a defrișărilor ilegale, masive, distrugătoare.
A lansat prima lui carte, Homo Sentient, Omul Empatic, în care povestește despre sine, despre viața dedicată luptei de protejare a mediului din România. Pădurile noastre sunt uluitoare, printre ultimele virgine din Europa și, de aceea, foarte tentante pentru cei care fac afaceri cu lemnul. Cum să te lupți împotriva lor? „Cu curaj și cu iubire” spune Gabriel Păun.
În 2024, Gabriel a fost premiat de ONU pentru Inspirație și Acțiune în ceea ce privește protejarea mediului, fiind numit Campion al Pământului.
Este singurul român care deține această distincție. Mai are și Premiul EuroNatur pe care l-au mai primit Regele Charles și Nelson Mandela. A demascat fărădelegi, a fost bătut și viața i-a fost pusă în pericol de nenumărate ori.
Gabriel Păun, pentru mine, tu ești un erou. Un erou cu o mantie verde care zboară deasupra pădurilor. Și salvează oamenii de acțiunile lor nesăbuite în ceea ce privește defrișările… Iar cartea pe care ai lansat-o, Homo Sentient, este o pledoarie pentru uman. Iubești oamenii, după toate câte ți-au făcut?
Da, foarte mult. Chiar dacă suntem un „infant”, un „copil” pe această planetă veche de 4 miliarde de ani. Noi avem doar 3 milioane de ani de când ne-am ridicat pe două picioare. Sunt un fan al omului, sunt fascinat de natura umană și de corpul lui minunat de care se folosește fără să-l îngrijească prea mult. Cu cât am citit mai mult despre corpul nostru cu atât am fost și mai fascinat. Poate de aceea am simțit nevoia de a dedica un capitol întreg acestui subiect.
Toată această carte a fost scrisă la capete de lume, despre care nici nu știi că există pe planeta asta
În cât timp ai scris cartea?
În 4 ani, ceea ce este enorm pentru o carte. M-a întârziat atât munca pe care trebuia să o fac, cât și faptul că sunt un începător într-ale scrisului. M-am luat după profesori universitari care scriu multe cărți și care îi învață pe alții cum să scrie și care mi-au spus să scriu 10 minute pe zi și va fi în regulă.
Și a fost?
Nu😊Am avut nevoie să îmi termin treburile înainte de a scrie, numai că, după ce le terminam eram obosit. Așa că mi-au fost necesare niște zile de detașare de muncă și de toate grijile pe care le aveam zi de zi, să mă retrag, să plec de acasă, să scriu în locuri aflate la capătul lumii. Toată această carte a fost scrisă la capete de lume, despre care nici nu știi că există pe planeta asta… Am avut nevoie de această liniște și pace interioară ca să pot scrie, de fapt ideea cărții într-un astfel de loc s-a și născut.
Și care este ideea? Că homo sapiens trebuie devine sentient?
Nu prea avem de ales, pentru că am găsit suficiente dovezi în istoria noastră și în știință că devenim mai buni odată cu trecerea timpului, că creierul nostru nu mai seamănă cu cel de acum un milion de ani, sau 3 milioane de ani, de când Lucy s-a ridicat în două picioare și a început să umble.
Creierul a evoluat de atunci și nu doar cel reptilian (care domină în aceste zile) ci și cel emoțional. În partea noastră frontală este localizată zona responsabilă de compasiune și empatie și studiile spun că aria se mărește, așa că, dacă îmi dai voie să sper, conform studiilor, copiii noștri vor fi mai empatici decât noi.
Acest lucru mă face optimist, cu toate că noi lăsăm generațiilor viitoare un zid de care ele se vor izbi. Datoria noastră este să facem ca această izbitură să nu fie prea dură. În timp ce am devenit mai buni, noi am secătuit planeta.
Pe timpul vieții mele, Pământul a pierdut 70% din toate formele de viață sălbatică. Acum avem, pentru fiecare kg de carne sălbatică, 2 kg de plastic. Din cauza micro plasticului, fertilitatea a scăzut cu 70%. În aceste condiții, în 2046 se va naște ultimul copilaș.
Este înfricoșător, e apocaliptic și, dacă nici asta nu ne trezește, nu știu ce ne va trezi. Trebuie să îmblânzim această decădere abruptă pentru ca generația care se naște acum să aibă cu ce trăi. În cartea mea trag niște concluzii logice și arăt de ce imperialismul, capitalismul, comunismul și fascismul nu au funcționat.
Eu nu pot să-mi explic pasiunea pentru viață, planetă și om pe care o am de când mă știu. Nu e dobândită, e născută. Nu are un început, e dintotdeauna
De ce?
Din cauza antropocentrismului. Toate au pus omul în centrul atenției și preocupărilor. Da, suntem minunați și fascinanți, suntem superbi, dar… nu supremi! Trebuie să ne conștientizăm locul pentru că, dacă nu o facem, cu actualul avânt tehnologic, cu editările genetice și cu inteligența artificială, următoarea formă de guvernare va fi dictatura digitală. Ea este un mix din cele patru pe care le-am enumerat.
Este o formă de totalitarism îngrozitoare. Premisele există deja, suntem o masă ușor de manipulat prin digital. Ca să reușim să evităm asta vom avea nevoie de o educație impecabilă. Dacă nu se va întâmpla prin educație, atunci se va întâmpla printr-un dezastru. Și atunci vom fi forțați să cooperăm, va trebui să fim empatici, pentru că vom avea nevoie unii de alții ca să supraviețuim.
Suntem încă la nivel infantil în organizare, durează până când vom ajunge să ne civilizăm
Credeam că vei deveni un mizantrop, având în vedere că ai avut parte de atâtea reacții violente și amenințări atunci când te-ai opus distrugerilor de mediu.
Da, și eu am crezut asta inițial. Am simțit deznădejde, mânie… Dar noi avem rațiunea care ne ajută să distilăm toate aceste emoții primare. Am trecut mereu peste toate și nu am dat înapoi. Nu sunt un mizantrop și nu rezonez cu colegul meu de la ONU, Sir David Attenborough care a spus că umanitatea este o plagă și că trebuie să ne oprim din a procrea. Nu și-a retras cuvintele pe care le-a spus acum 11 ani. Cu toate astea, cred că și el iubește omul, că nu ai cum să nu-l iubești pe Shakespeare, Bach, Beethoven.
Suntem încă la nivel infantil în organizare, durează până când vom ajunge să ne civilizăm. Suntem leneși, dar avem o singură planetă plină de această viață minunată. Și mai avem un noroc. Am apărut la timp. Suntem aici exact la momentul și în locul în care trebuie. Dacă am fi apărut în începuturile grele ale planetelor când erau haos, explozii, praf?…
Puțini știu că Pământul a avut o planetă geamănă care, la un moment dat s-a lovit de aceasta a noastră și a înclinat-o fix cu 67 de grade, unghiul datorită căruia avem anotimpuri…
Tata a murit la 41 de ani și mama nu s-a recăsătorit. Asta m-am învățat ce înseamnă loialitatea adevărată și dragostea, lucruri pe care le-am luat cu mine în viață
Totul este creat perfect…
Da, așa de minunat este totul, încât nici nu știu în ce să cred, în evoluționism, în creaționism, nu știu. Știu doar că mă bucur de tot ce există și că sunt parte din Univers. Provin, ca și tine și ca cei care ne citesc, din același praf de stele și simt o conexiune foarte puternică cu Universul care vorbește prin mine și cu mine. Eu nu pot să-mi explic altfel pasiunea pentru viață, planetă și om pe care o am de când mă știu.
Nu e dobândită, e născută. Nu are un început, e dintotdeauna. La sfârșitul anilor 70, 80, mă uitam la televizorul comunist la toate buletinele meteo… Aveam ca profesori pe vremea aceea cerul, Teleenciclopedia și Atlasul Geografic. Am avut motivația să învăț să citesc înainte de a ajunge la școală doar ca să aflu mai multe despre planeta noastră.
Din păcate, am trăit tragedia pierderii tatălui la 6 ani, ceea ce pentru un băiat este o adevărată traumă, dar am găsit ceva bun și în asta, că așa am devenit mai puternic. Tata a murit la 41 de ani și mama nu s-a recăsătorit. Asta m-am învățat ce înseamnă loialitatea adevărată și dragostea, lucruri pe care le-am luat cu mine în viață…
Copacii își ating maturitatea după 300 de ani. Un fag trăiește 450 de ani, un stejar 500 și noi nu-i mai avem. Ne pierdem bătrânii, ne pierdem giganții!
Și România ce loc are în acest rai universal? Mai avem păduri?:)
Sigur că mai sunt, că de aceea m-am luptat!:) Făceam un bilanț la 15 ani de activitate în Agent Green și am socotit că toate pădurile pe care le-am salvat (prin studii științifice, prin proteste, litigii, petiții etc) produc oxigenul pe care îl respiră toți românii an de an. Dar avem nevoie de mai mult de atât.
Pădurile trebuie să devină scut climatic, să fie reziliente în fața schimbărilor care ne așteaptă! Din păcate nu avem destule și nu se poate ca într-o țară în care o treime sunt munți, o treime podișuri și dealuri, o treime șes, să nu ai nici măcar o treime acoperită de păduri. De fapt, în acte, sunt cam 29%, dar în realitate pădurile sunt destructurate și tăiate la o vârstă adolescentină. Copacii își ating maturitatea după 300 de ani. Un fag trăiește 450 de ani, un stejar 500 și noi nu-i mai avem. Ne pierdem bătrânii, ne pierdem giganții!
Nu sunt un mizantrop și nu rezonez cu colegul meu de la ONU, Sir David Attenborough, care a spus că umanitatea este o plagă și că trebuie să ne oprim din a procrea
Deci expresia „să tăiem acest copac că este prea bătrân” este o prostie…
Da, cel mai valoros arbore pentru climă și biodiversitate ajunge să fie cel mai ieftin lemn pe piață pentru că e noduros, scorburos. Industria are nevoie de arbori drepți și puternici, de aceea se taie copacul la 80-120 de ani!
Am citit cărți despre copaci și viața lor secretă și am aflat că ei vorbesc între ei, se protejează, se susțin unii pe alții într-o manieră extraordinară.
Da, știu, autorul cărții „Viața secretă a copacilor” este un bun prieten, Peter Wohlleben, care stă pe lângă Koln și care ne invită mereu pe la el să vizităm pădurile. Pe mine m-a impresionat foarte tare în cartea sa povestea despre un trunchi de copac bătrân, rămas fără ramuri și frunze, care putea fi confundat cu o piatră în mijlocul pădurii.
Era o rămășiță vie a unui fag secular ținut în viață de copacii mai tineri din jur și care, probabil, învățau de la el. Își trăgeau înțelepciunea de la el: cum să facă față unei furtuni puternice, cum și cât de repede să-și crească ramurile ca să reziste, câte ramuri laterale să aibă pentru ca zăpezile grele să nu îi strivească. Da, copacii vorbesc unii cu alții!
Să ne întoarcem cu fața la Soare și la planetă și să realizăm că una avem
Care a fost capitolul din carte care te-a solicitat mai mult?
Capitolul 7, despre „celelalte animale”. Am căutat ca aici să demonstrez, fără putință de tăgadă, că însușirile morale ale animalelor nu pot fi negate. Am dovedit cu subiect și predicat că animalele sunt inteligente, altruiste și capabile de empatie și compasiune.
Ce ne aduce contemplarea naturii?
Alinierea. Să ne întoarcem cu fața la Soare și la planetă și să realizăm că una avem. Nu există nicio altă planetă în sistemul solar care ar putea, cu tehnologia pe care o avem, să susțină viață. Nu avem posibilitatea tehnologică să ieșim din sistemul solar și să populăm alt sistem solar. Contemplarea naturii ne-ar băga mințile în cap și ne-ar face să înțelegem că nu există o planetă B. Deși presupun că există viață pe alte planete, dar nu știm și nu ne putem baza pe presupuneri.
Acum, cu lansarea acestei cărți ai atins o bornă a vieții tale de activist. Această viață a fost plină de muncă, de sacrificiu… Dacă te uiți acum în spate, ești fericit? Mulțumit? Împlinit?
Da, cam 99%
Și de ce nu 100%?
Pentru că sunt singur cu cățelușa mea. Fără soție și copii, fără familia pe care mi-am dorit să o am. Dar ce să fac, modul meu de viață nu este compatibil cu asta. Însă îmi place să mă gândesc că am mii de copii care au fost ajutați și inspirați de munca mea. Îi consider oameni câștigați.
Nu ne-am gestionat bine nici munții, nici râurile pe care le-am betonat excesiv
Dacă ai fi Ministrul Mediului ce ai face?
Ar fi prea puțin pentru mine… Nu vreau să fiu lipsit de modestie, dar este o funcție administrativă, de execuție. În prima zi cred că aș lua echipa cu mine și m-aș duce la Guvern să cer bani mai mulți. Mi se pare cel mai important minister, pentru că fără mediu și planetă nu prea mai ai nimic, orice economie ar suferi…
Deja suferă, pentru că noi nu suntem o țară auto suficientă și nici nu trebuie să fim, dar nu ne-am gestionat bine nici munții, nici râurile pe care le-am betonat excesiv… Nu am nimic cu energia hidro, dar din anii 70, de când a terminat Ceaușescu hidrocentralele, tehnologia a evoluat. N-are rost să mai betonezi râuri când aceeași cantitate de energie o produci cu două, trei elice eoliene.
Să fim mai buni cu noi înșine, cu cei din jurul nostru, cu celelalte animale și cu planeta și să ne reîndrăgostim de bucata de pământ pe care trăim
Soarele este un fel de zeu pentru tine…
Da, pentru că am realizat că toate planetele, inclusiv Jupiter care este cel mai mare, toate la un loc sunt 0,2% din sistemul solar. Soarele reprezintă 99,8% și produce energia a 4,2 trilioane de bombe atomice pe secundă. Deci noi putem avea din energia lui cât reușim să i-o captăm. Într-o singură oră, Pământul primește de la Soare energia pe care o consumă într-un an întreg. Deci hai să ne întoarcem cu fața la Soare și să fim deștepți până la capăt folosind, cu tehnologia pe care o avem, ceea ce Universul ne dă pe gratis.
Care este darul tău pentru noi cu această carte? Cu ce idee vrei să rămânem?
Că putem deveni mai buni și rețeta este activarea și folosirea fără măști a compasiunii și empatiei. Să fim mai buni cu noi înșine, cu cei din jurul nostru, cu celelalte animale și cu planeta și să ne reîndrăgostim de bucata de pământ pe care trăim, oriunde ar fi ea. Îi putem face rău doar dacă îl detestăm. Și cred că îl detestăm în mod inconștient și-i facem rău din comoditate. Tot ce trebuie este să devenim conștienți. Și gata, asta e tot!
