Vă recomand acest volum complex, „Patria” a lui Fernando Aramburu din colecția Clasici Contemporani ai Editurii Litera, o colectie care merită toate felicitările. V-o recomand din mai multe motive:
O dată, pentru că este tradusă impecabil de unul dintre cei mai mari traducători de spaniolă de la noi, Marin Mălaicu Hondrari care a făcut din traducerea ei o capodoperă, fiindcă e multă limba spaniolă, dar și bască, la finalul cărții existând chiar un glosar al unor termeni pe care traducătorul le-a lăsat în original.
Cartea are o structura care ne îndeamnă la un exercițiu foarte plăcut mental, la o convenție în care intrăm cu plăcere.
E o carte voluminoasă, are o lungime respectabilă, 700 de pagini. Pe care nu le simți.
E fărâmițată în capitole multe și scurte în care câte un personaj oferă propria perspectivă poveștii și care, spre final, se unesc ca într un puzzle ce ne luminează și mințile și sufletele, este o carte în care vă recomand să „locuiți” o perioadă.
Povestea este cutremurătoare, fiind vorba despre un atentat ETA în urma căruia cade victimă tot un basc, un mic industrias care refuză sa dea bani organizației.
Soțul lui Bitori este cel ucis, Txato. Interesant este că, după multă vreme, Bitori, plecată din satul unde avusese loc atentatul, se întoarce când ETA depune armele. Și alege să trăiască din nou alături de cei sub ochii cărora și în tăcerea cărora soțul ei a fost ucis.
Una dintre ei este Miren, prietena ei din copilărie din a cărei familie face parte un membru ETA. Mai exact fiul acesteia care nu pare depart de asasinarea lui Txato.
Cum îți privești prietena în ochi după ce fiul tău devine terorist? Ce legătura are el cu moartea lui Txato? Cum te raportezi tu, victima, la ceilalți, asta după ce bănuiești cine și de ce a făcut oribilul gest? Cum se vor descurca ambele familii cu drama și cu trecutul, în timp ce viața merge mai departe?
De ce ne-ar interesa o carte care se numeste Patria– o noțiune de altfel care începe să ne inflameze și în care credem din ce în ce mai greu, mai puțin și mai dureros- și a cărei acțiune se petrece în Țara Bascilor?
Simplu, pentru ca seamănă cu ce s-a întâmplat și la noi pe vremea Garzii de Fier. E important sa afli mecanismele umane care duc la crimă, ca și pe cele care o refuză. Pentru că lumea este aceeași peste tot și pentru că trecutul este singura ancoră ce ne ține în istorie.
Și pentru că orice din ce se întâmplă oriunde în altă parte se poate replica oricând și la noi.
Nu este o carte despre terorism, ci despre mecanismele care, sub toate formele sale, împing oamenii în a face crime sau în a le respinge. Și este construită mai degrabă pe psihologia personajelor care se mișcă în acest spațiu strâmt al satului, dar atât de larg al sufletelor lor.
Veți descoperi multe personaje, veți asista la un spectacol dramatic pe care vi-l puteți inchipui cu ușurință, de altfel așa au considerat și oamenii de film care au decis ecranizarea acestei cărți. Filmul se va lansa anul acesta la HBO.
https://www.youtube.com/watch?time_continue=135&v=dm4F-4eOl1M&feature=emb_logo
