În timp ce aștept să-mi vină inspirația de a transcrie un interviu, mi-a trecut prin cap un gând.
Și anume acela că, atunci când eram mici, am fost educați pentru a avea suces. De multe ori ni s-a spus că succesul este singura cale care îți poate oferi o viață bună, o recunoaștere și o admirație din partea societății. Și am învățat (asta era totuși calea atunci, învățătura:)) și am muncit și am avut, da, succes, ca mulți dintre colegii mei de generație. Succesul acela despre care scrie în cărți sau care e ușor de înțeles de către oameni.
Cu toate acestea, deși cu toții am fost învățați să ne câștigăm succesul, să-l atingem și să ne bucurăm de el, atunci când se întîmplă ca unul sau la altul să-l aibă, apar invidia și ura din partea celor care nu l-au atins. Sau care cred că nu l-au atins.
Și atunci, cum se poate ca, deși de mici acceptăm succesul ca formulă de viață și suntem conștienți că el este și cheia și ținta, mai târziu, la maturitate, când cineva are acest succes, să nutrim ură? Sau invidie? Adică de ce să nu te bucuri că unul de lângă tine a făcut ceea ce cu toții, când eram copii, știam că trebuie făcut?
Da, știu, răspunsul simplu este că invidia apare tocmai pentru că acela a reușit și tu nu, dar ce vreau să spun este că, dacă ești de acord cu o anumită convenție socială ca linie de plecare în viață, trebuie să accepți, înainte de a face primul pas peste ea și că este posibil ca, la linia de sosire să nu ajungi printre primii, iar asta nu înseamnă că ai eșuat…
Și cred că, după atâția ani în care am trăit succesul, i-am simțit volatilitatea, în care l-am văzut la unii sau la alții venind și dispărând în viteză, am ajuns la concluzia că fiecare are dreptul să și-l definească singur, în mod intim și personal și să se bucure de el din toată inima.
Nu mai cred în succes ca formulă de viață sau rețetă a fericirii. Cred în bucurie, în pacea inimii și a minții. Și mai cred în frumusețea pe care copiii de azi trebuie educați să învețe să o vadă în ei și în ceilalți.
Linia lor de start ar trebuie să fie mult mai colorată decât a fost a noastră…
