E cel mai greu, adică, mă rog, nu e prea ușor.
Cum să te remarci? Cum vorbești despre tine și despre realizările tale?
Cum să comunici ceva despre tine sau nevoile tale, cum să fii și plăcut, dar și eficient în comunicare?
Am văzut ieri un Ted cu Adam Galinsky– comunicator, negociator, om de știință- care vorbea despre exact acest subiect.
De exemplu, la job. Dacă vorbești despre realizările tale, ești considerat arogant și categoric nu ești plăcut. Dacă nu vorbești, atunci nimeni nu vede ceea ce faci și se va crede că stai degeaba.
Cum să te vinzi mai bine?
Mi-a atras atenția acest TED pentru că nici eu nu prea am știut cum să vorbesc despre mine și despre cine și ce sunt multă vreme.
Ba am avut și probleme în viață din cauza asta.
Pe de o parte, mi se părea că ceea ce fac- se vede. Greșit. Nu se vede de la sine, nu stă nimeni să observe ce faci tu.
Pe de alta, dacă vorbeam prea mult despre ceea ce făceam, nu eram privită cu ochi buni.
Și atunci? Care este soluția? Unde greșim?
Păi, domnul acesta spune că ar trebui să ieșim din pachetul nostru acceptat de comportamente. Adică fiecare dintre noi are un astfel de pachet, format din lucrurile pe care le consideră bine de făcut, sigure și acceptabile. El sugerează să lărgim acest „pachet” și dă câteva soluții de relaționare cu ceilalți:
Să fii modest, dar în același timp să aduci argumente și dovezi care să ateste ceea ce faci.
Pe de altă parte, ca să nu pari arogant (este foarte ușor să dai impresia asta) să ceri mereu sfatul cuiva care are putere de decizie. A cere sfatul nu este numai o strategie, ci este un fel de a recunoaște că nu știi totul. Și dacă nu știi totul, atunci mai ai de învățat, ceea ce e reconfortant pentru cei din jurul tău, dar și pentru tine. Deci smerenie, cum s-ar zice.
Ieși din pachetul tău confortabil de comportamente verificate, dar rămâi modest și cere sfatul. În același timp, să fii mereu pregătit să răspunzi atunci când este vorba despre ceea ce ai tu de făcut la job. Sau în viață.
Oratorul vorbea despre două situații din viața sa în care ori nu a vorbit despre problemele pe care le avea, ori s-a băgat prea mult în seamă.
În primul caz, imediat după ce au devenit părinți, el și soția sa și au adus bebelușul acasă, li s-a părut că acesta nu se hrănește prea bine și că laptele mamei nu este bine primit de copil. S-au îngrijorat, dar le-a fost jenă să sune pediatrul. A trecut o noapte destul de grea pentru cei doi părinți și abia a doua zi s-au dus la medicul care a constatat că băiețelul este deshidratat și i-a recomandat o formulă de lapte, sfătuindu-i pe părinți să îl sune de fiecare dată când au nevoie.
Adam Galinsky s-a întrebat oare de ce nu a sunat medicul? Ce l-a reținut?
În al doilea caz, Adam Galinsky află că fratele său geamăn a primit o propunere din partea unei firme de a i se distribui un film documentar realizat de acesta, propunerea fiind însoțită de o ofertă financiară, dar Adam îi spune că într-o astfel de situație este extrem de important să vii cu o contraofertă, că „așa se face”. Fratele său nu a dorit asta, dar Adam a insistat după modelul „lasă că știu eu mai bine”, ba chiar i-a făcut-o chiar el și firma… s-a retras din discuții, și-a retras și oferta financiară și fratele său a rămas cu nimic.
Acestea sunt de obicei cele două capete între care oscilăm toată viața: ori nu spunem nimic când ar trebui, ori spunem prea mult când nu e cazul.
