#credinmisiuneamea- antreprenori români, oameni care muncesc cu pasiune
Mădălina Cocan și soțul ei a lansat Lăptăria cu caimac- o fermă, o fabrică și produse lactate de cea mai bună calitate. Le folosesc și îmi plac mult. Îmi place că ambalajul e din sticlă, că laptele are gustul celui pe care îl avea laptele cu care eu am crescut la bunici.
Laptele, pe vremuri, făcea caimac când era fiert, mai știe cineva asta?:)
Mădălina Cocan, „Lăptăria cu Caimac” sună bine. Recunosc că mi-a plăcut mereu numele acesta și am încercat primele produse doar pentru că numele m-a atras… Cum reușiți să mențineți businessul în perioada aceasta?
Noi muncim acum semnificativ mai mult ca înainte. A fost și este un maraton, deși noi am plecat la început cu ideea că este un sprint, dar am constatat că se tranformă într-o cursă lungă în care rezistența este foarte importantă.
De ce ați ales acest nume?
Pentru că noi asta am vrut să fim: o lăptărie. Ne-am gândit ce am vrea să facem cu acest business de-a lungul timpului și am ajuns la concluzia că asta vrem să fim și să facem. Să fim o lăptărie, în care să lucreze lăptari. Cu caimac, pentru că, de fiecare dată când fierbeam laptele din ferma noastră, el făcea caimac. Și alăturarea acestor două cuvinte ni s-a părut a spune exact despre noi ceea ce suntem.
Ceea ce voi aveți specific este ambalajul din sticlă. Lucru excelent, numai că aceste ambalaje, din câte îmi dau seama nu se întorc către voi.
Nu, nu se întorc din păcate. Avem în plan să se întoarcă, numai că planurile astea funcționează pe bani mulți, pe proiecte solide care nu pot fi finanțate dintr-o dată. Noi am plecat cu ideea de la început că ambalajele trebuie să fie din sticlă, fiindcă numai sticla oferă o ambalare corectă a laptelui, care nu ne obligă la o supraprocesare.
Sticla, un lapte bun și o procesare minimală ajung să fie suficiente pentru ca produsul să fie la raft în condiții ecologice. Ne-am gândit că vom ajunge și la sistemul de recirculare a sticlelor, dar Lăptăria împlinește acum, în iunie, 2 ani de activitate și am început în etape. Prima dată am pus pe piață un număr de ambalaje, astfel încât, în viitor, să ne gândim la refolosirea lor. În acest moment suntem în situația în care adunăm ofertele pentru a avea o stație de spălarea, recuperarea și igienizarea sticlelor. Sumele la care am ajuns până acum se ridică la câteva milioane de euro, asta după ce noi am investit deja câteva milioane de euro în această fabrică și încercăm să discutăm cu banca, să identificăm finanțări pentru ca și această etapă să fie realizată.
Aveți propria fermă?
Da, se află peste drum de fabrică, ceea ce pentru noi este foarte bine, pentru că în timp real laptele muls ajunge la fabrică.
Noi am plecat cu ideea de la început că ambalajele trebuie să fie din sticlă, fiindcă numai sticla oferă o ambalare corectă a laptelui.
Este un produs bio?
Nu este un produs bio. Noi avem 2500 de animale în fermă, avem cam 1000 de vaci la muls în permanență, am investit mult în condițiile în care creștem vacile, am investit mult în hrana lor și în medicina de prevenție pentru fermă, dar nu ne-a interesat certificarea bio. Dacă avem vreun animal care are o rană, sau altceva, îl scoatem din linia de producție. Dacă se lovește la picior, de exemplu, sau face o infecție la copită, o tratăm, îi dăm antibioticul necesar, o scoatem din producție pe durata tratamentului, dar la final, când totul este în regulă, este reintrodusă în producție, pentru că ea mai are 5, 10 ani în care poate da lapte, pe când regulile bio din UE spun că, dacă ai tratat și o singură dată animalul cu antibiotic, el nu mai poate fi folosit pentru proucția bio, ci vândut spre o fermă care nu face bio. Mai mult, bio înseamnă că tractorul care duce mâncarea animalelor, sau plugul care face curat în grajduri ar trebui spălate numai cu detergenți bio. Și mult mai multe indicații, care ar duce, dacă am face bio așa cum spune U. E, la un preț pe care nimeni nu și l-ar putea permite. Dar noi facem un lapte de calitate, avem animale sănătoase, la 1000 de vaci aflate la muls, dacă avem 3 vaci scoase din producție.
Cum ați ajuns să faceți acest business?
Familia mea are o fermă care a început cu cultură vegetală și apoi a continuat cu văcuțele. Eu am făcut marketing în multinațională înainte de Lăptărie, soțul meu la fel și, la un moment dat, ne-am hotărât să ducem businessul familiei în altă direcție. Părinții mei nu mai putea duce totul pe umerii lor, așa că am preluat noi.
Cum vă raportați la competiție?
Este încă mult loc pe piață, că dacă vrei să faci lucruri noi, și produsele tale aduc ceva nou, și nu te iei după alții care se pare că fac lucrurile bine, atunci este loc și pentru tine.
Și voi v-ați găsit locul vostru pe piață. Care este identitatea voastră de brand?
Noi ne dorim (și asta se și întâmplă), ca oamenii să recunoască în gustul laptelui de la noi gustul laptelui cu care au crescut la bunici, și care vor, mai departe, să-l ducă copiilor, avem un segment de consumatori care își doresc ca laptele să aibă gustul copilăriei lor și apoi să-l atașeze copilăriei copiilor lor.
Ce conține gama Lăptăria cu Caimac?
Lapte, două feluri de iaurt, unul mai gras ,unul mai slab, sana, lapte bătut, lapte gros, avem două feluri de smântână, cea fermentată și cea proaspătă, varianta noastră de gătit și pentru frișcă. Pe lângă asta, avem și categoria de brânzeturi și un produs unic pe piață, laptele condensat îndulcit.
Câți angajați aveți?
În fabrică 78, 79, am început acum doi ani cu 9:). În total însă, în toată firma, suntem 190 de angajați.
Și perioada asta cum a fost?
Provocatoare și la foc continuu. Noi suntem obișnuiți cu asta și nu de acum, fiindcă într-o fermă de vaci munca nu se poate opri niciodată. Fiziologic, natural nu se poate. Și acest ritm ne-a influențat și pe noi, pentru că, dacă laptele se produce în continuu, atunci trebuie să-l vinzi, sau… să-l arunci. Laptele crud are un termen de 24 de ore, și dacă nu intră în producție, l-ai pierdut. Dar nu ni s-a întâmplat asta acum, ni s-a întîmplat într-o iarnă, când drumurile au fost înzăpezite și cisternele nu au putut merge.
Cum a influențat pandemia businessul?
Noi aducem sticla din străinătate, au crescut deci costurile de transport, au fost întârzieri, mai ales la începutul pandemiei… Am avut tot felul de probleme pe care a trebuit să le rezolvăm, apoi au crescut prețurile la măști și dezinfectanți pe care noi le foloseam și înainte, numai că, crescând cererea atât de mult, brusc ne-am trezit că dezinfectanții pe care noi îi luam cu un preț, au crescut de 3 ori mai mult.
Și, pe lângă toate acestea, starea asta de incertitudine legată de oameni, O colegă are febră, ce facem: o trimitem acasă? Nu o trimitem? Dacă are febră numai o zi, e suspectă, sau nu? Sunăm la DSP? Nu sunăm? Consumul de tipul ăsta este mai mare decât munca noastră de zi cu zi… Avem colegi care lucrează de acasă, dar au copii mici și trimitem un mail cu întrebări la care primim răspuns noaptea, după ce a adormit copilul… Probleme care înainte nu erau și cărora trebuia acum să le facem față.
Rămâne deci problema cu reciclarea și refolosirea sticlelor…
Da, noi vrem să fim parte din procesul acesta, dar e greu să găsești 6 milioane de euro pentru implementarea acestei etape.
Dar statul nu ajută?
… (râde uimită)… Mi s-a părut amuzant, scuze… Răspunsul este că am vrea… Am vrea măcar un model de implementare de la cei mai vechi decât noi, sau de multinaționalele care au experiențe în domeniu, dar din păcate e un drum în deșert când vine vorba despre ambalaje, normele de aplicare lipsesc, legislația este neclară. Suntem cam singuri pe traseul ăsta de reciclare- refolosire, pentru că pe el trebuie să fie implicați mai mulți factori economici… Noi încercăm să ne evaluăm toate opțiunile, să ne inspirăm de prin străinătate, să cerem oferte de la companii care nu au lucrat niciodată cu România și să vedem cum putem optimiza tot proiectul acesta astfel încât să ne iasă de la cap la coadă de succes așa cum simțim că a fost până acum Lăptăria cu caimac.
